Connect with us
Publicitate

EVENIMENT

Confesiunile unei eleve de clasa XI-a din Sebeș. Mesaj adresat profesorilor scris la unul dintre subiectele simularii examenului de Bac

Publicat

În această săptămână, elevii de clasa a XI-a și a XII-a au trecut prin emoțiile simulării examenului de bacalaureat. Pentru unii, subiectele au fost rezolvate pentru a-şi testa cunoştinţele, iar pentru alții a fost momentul potrivit să transmită un mesaj profesorilor care, zilnic, timp de 50 de minute le marchează viața într-un fel sau altul. Pentru o elevă de clasa a XI-a de la un liceu din Sebeș, simularea la Limba și Literatura Română, mai exact subiectul III a fost momentul confesiunii. Textul scris de tânără a fost postat pe blogul personal al unui profesor de la Liceul Tehnologic din Sebeș, Ovidiu Ivancu, fiind și cel care i-a corectat lucrarea.

Dacă în viața de zi cu zi, adulții sunt cei care atrag atenția tinerilor, în această scrisoare deschisă, eleva vrea să le transmită profesorilor să nu uite că atunci când pășesc în clasă îi așteaptă niște suflete care tânjesc „după o privire încurajatoare”.

Ovidiu Ivancu este profesor de Limba și Literatura Română la Liceul Tehnologic din Sebeș şi a considerat că acest text merită să fie cunoscut de toți colegii lui de breaslă. Pe blogul lui personal scrie că în textul elevei regăsește „multe dintre erorile pe care le comit eu însumi în fața claselor la care predau”. Spune că este „o încurajare publică adresată elevilor mei; dacă au astfel de opinii (acestea sau altele), aș fi bucuros să le ascult”.

Povestea acestei scrisori deschise începe luni, 3 martie, când elevii de clasa a XI-a și a XII-a au susținut proba la Limba și Literatura Română în cadrul simulării examenului de Bac. Cei de clasa a XI-a au avut de prezentat la subiectul III relația dintre două personaje ale unei comedii. O elevă din Sebeș a scris în câteva fraze relația dintre un profesor și un elev, care reiese a fi demnă de o dramă, și nici pe aproape de o comedie.

Chiar dacă știa că tot ce scrie nu va fi punctat, iar nota nu îi dădea nicio satisfacție, eleva și-a încercat norocul și speră ca, măcar într-o zi, 50 de minute din viața dirigintei să îi fie acordate ei și colegilor.

Textul scris de tânăra  din Sebeș, care i-a ajuns la suflet profesorului Ivancu sună cam așa:

Nu am studiat comedia la clasă, dar pot să prezint relația între un elev și oricare profesor. Nu vreau să generalizez, așa că o să profit de ocazia asta și o să spun un secret.

Nu mă interesează atât de mult materia pe care o predă cineva, cât mă interesează omul din fața mea. Am o profesoară care, în cele 50 de minute petrecute la clasă pe săptămână, nu zâmbește absolut deloc. Sunt aproape doi ani de când se întâmplă asta și la un moment dat prezența ei a devenit epuizantă. Am ajuns să fac tot posibilul să-i evit orele, astfel încât să evit depresia în care intru după oră. Sunt o persoană mai sensibilă, totul în jur mă afectează. Doamna dirigintă a intrat la oră într-o zi și, după ce s-a uitat puțin la noi, ne-a cerut să nu mai fim atât de veseli. Poate că exagerez, poate o să mă aleg cu o pedeapsă mare pentru tot ce-am scris aici. Dar a fost o vreme în care și dumneavoastră ați trăit adolescența, știți cum e. Poate vă aduceți aminte de momentele de tristețe sau de pasele proaste. Țin să vă anunț că există și acum, iar data viitoare, când o să mergeți într-o clasă, uitați-vă mai atent la sufletele prezente și nu uitați că nu pentru toți e ușor și uneori tot ce ne lipsește e o privire încurajatoare. Știu că fericirea nu e o materie și nu doriți să predați așa ceva.

Ne amintim de fiecare om care a trecut prin liceu; vrem să ne amintim de bine. Nu o să-mi amintesc definiția romanului sau a schiței, dar o să-mi aduc aminte de acea zi în care v-ați permis să lăsați materia deoparte pentru a ne cunoaște, pentru a ne aminti că nu e prea târziu să vedem ființa umană”.

Și pentru că orice scrisoare merită și un răspuns, profesorul de Limba și Literatura Română a luat acest text ca fiind unul adresat lui. A vrut să îi transmită elevei următoarele:

Da, știm cum e adolescența, însă o cunoaștem acum doar teoretic. Memoria noastră e ușor disfuncțională; ne imaginăm întotdeauna că am fost adolescenți mai responsabili decât voi, ne închipuim că toată adolescența noastră a fost petrecută prin biblioteci, că eram cuprinși de o sete nemărginită de cunoaștere. Dacă am fi sinceri cu noi înșine, ar trebui să admitem că nu eram deloc așa. Așadar, învață să îți ignori profesorii atunci când îți cer să nu mai fii veselă. Învață să fii selectivă. Nu te împovăra cu propriile noastre depresii, atunci când, nemaireușind să le facem față, le aducem în fața clasei. Sensibilitatea e o calitate și dacă vreunul dintre noi, profesorii, îți spune că nu e așa, ignoră-l! Fără agresivitate, fără revoltă exterioară, doar cu zâmbetul superior al aceluia care înțelege că noi, profesorii, avem automatismele noastre, rigiditățile noastre.  

Nicio pedeapsă nu trebuie să te facă să-ți pierzi libertatea interioară de a gândi așa cum vrei, așa cum crezi! Limba și Literatura Română, ai dreptate, nu se reduce la definiția romanului și a schiței. Trebuie să vi le dictăm în caiete pentru că unii consideră că ele sunt esențiale și le-au trecut în programa de bacalaureat. Literatura română e un obiect care trebuie să îți stimuleze sensibilitatea, nu s-o inhibe. Dacă nu reușim să o predăm așa, înseamnă că noi suntem cei vinovați, nu materia în sine. Dacă suntem și preferăm să ne comportăm ca niște dinozauri, nu ne lua în seamă! Dinozaurii își imaginează că lumea le aparține, însă, în cele din urmă, ea aparține celor ca tine!

Fericirea nu poate fi predată de către noi. Prin natura meseriei, prin faptul că trebuie să ne ducem existența cu salarii cuprinse între 200 și 400 de euro (lucru de care voi nu vă faceți vinovați!) și, nu în ultimul rând, prin faptul că, pur și simplu, suntem mai bătrâni, noi ne aflăm în situația nu de a preda fericirea, ci de a o învăța de la voi. De data asta, voi sunteți profesorii! Dacă vedeți că suntem prea încăpățânați ca să învățăm ceva de la voi, procedați așa cum facem și noi. Treceți-ne câte un doi în catalogul vostru personal, încercați să ne faceți să înțelegem ceva, iar dacă nu vom reuși, lăsați-ne corigenți și mergeți mai departe! Lumea noastră e aproape de apus, a voastră abia dacă a trecut de răsărit”.

 

 

Urmăriți Alba24.ro și pe Google News

4 Comentarii

4 Comentarii

  1. bono

    duminică, 09.03.2014 at 22:39

    Excelent! Emotionanta relatare … feliciatri Elevei … felicitari Profesorului!
    Ca sa parafrazez: Lumea mitocanilor (a manelozaurilor, a becaliotilor, a ignorantilor) e aproape de apus, a celorlalti sa speram ca o sa rasara! … si totusi exista speranta!

  2. dana

    luni, 10.03.2014 at 08:38

    la fel ca elevii, si noi ceilalti ar trebui sa ne insusim aceasta lectyie de viata. Felicitari din toata inima pentru amindoi .

  3. Kata

    luni, 10.03.2014 at 21:42

    vreau sa va spun ca am avut sansa, norocul, privilegiul sa cunosc un asemenea profesor care, acum 14 ani,ne-a predat, din pacate doar pentru un an, Limba si literatura romana – numele lui Octavian Blenchea, absolvent de Litere la Bucuresti, sef de promotie, cu media 10. Desi conform programei trebuia sa studiem tot felul de comentarii literare, omul asta venea la ora, se aseza cu fundul pe catedra si incepea sa ne dicteze, nu din carti, culegeri sau antologii, ci din mintea lui, cometarii literare pt. toate operele cuprinse in programa. Asta dura aprox 30 de min, dupa care gasea timp 10, 20 de min. pentru o poveste de viata, o intamplare, o paralela intre lectie si realitate. Omul asta reusea, stia cum sa comunice , sa se faca inteles, sa schime mesaje cu o clasa de 25 de baieti. Omul asta i-a determinat chiar si pe cei care nu citisera o carte in viata lor, sa citeasca, sa studieze. Am auzit ca acum e prin Canada, tot ceva profesor – la plecare ne-a zis „sa nu va pierdeti visele”. Stiu ca astfel de oameni cu har sunt rari dar totusi exista! Maxim respect pentru Octavian Blenchea!

    • Vasile Blenchea

      joi, 20.03.2014 at 20:42

      Draga Kata,
      Sper sa nu te superi pentru modul de a ma adresa. Am citit cu incomensurabila duiosie comentariul tau. Suntem parintii profesorului Octavian Blenchea . Multumim din suflet pentru cuvintele de apreciere la adresa lui Octavian. Citind comentariul tau , sinceri sa fim , ne-am sters de mai multe ori lacrimile , am simtit nodul in gat si durerea din suflet. Da, Octavian se afla in Canada . Fiindca in Romania tinerii nu sunt apreciati , a fost nevoit sa plece peste mari si tari , sa suporte durerea dezradacinarii, sa paraseasca meleagurile natale, prietenii, fostii colegi si parintii . Ma tulbura si ma revolta indemnul sefului statului adresat tinerilor intelectuali, sa-si paraseasca tara. Ar fi multe de spus, dar…starea de fapt fiind data, ma bucur ca mai exista, pe ici, pe colo si OAMENI ADEVARATI . Nu cunosc situatia in care te afli , dar incerc sa repet si eu indemnul lui Octavian : ” Nu iti pierde visele ” ! Multa sanatate si prosperitate ! Cu deosebit respect , Vasile Blenchea.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *







Dacă ți-a plăcut articolul:


ȘTIREA TA - trimite foto/video la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate



Parteneri: Romania24.ro, Cluj24.ro, Ardeal24,ro, Botosani24.ro. Copyright © 2022 Alba24.ro powered by Independent Media & More. Alba24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax