Politica, între prostituție şi ipocrizie

Avem un dosar numit „Prostituate pentru VIP-uri” fără VIP-uri şi deocamdată şi fără prostituate. De zile bune, prin micul târg Alba Iulia circulă lista probabililor clienţi ai fetelor. Politicieni şi oameni de afaceri de la toate partidele şi din toate mediile se înghesuie pe aceste liste neoficiale, uniţi de un singur lucru: suspiciunea care planează asupra lor. Se aude de unul, de celălalt… Unele nume sunt surprinzătoare, iar altele nu mai miră pe nimeni.
Oficial, însă, din dosarul denumit prezumtiv „Prostituate pentru VIP-uri” nu avem încă informaţiile despre VIP-uri. Vă imaginaţi: VIP-uri de Alba! Când dosarul va fi public şi aceste informaţii vor fi şi ele publice, atunci veţi vedea: va ploua cu ipocrizie. Politicienii care (doar întâmplător) nu se vor regăsi pe listă vor respira ușurați și apoi imediat vor poza în fete mari şi îi vor acuza pe ceilalţi de imoralitate. Vor mima surpriza, consternarea, indignarea și mai ales vor mima rolul de soţi şi taţi model şi, la următoarele alegeri, vor poza în afişe alături de familie (deși ar putea la fel de bine să pozeze și alături de famiglie), pentru a se „distanţa” de ceilalţi. Vă propun un exercițiu: în absența unor repere morale incontestabile printre politicieni, să îi recunoaștem pe ipocriți după cât de tare îi vor acuza pe ceilalți.
O să dau și un exemplu legat de cât de ipocriți pot fi politicienii. În urmă cu câțiva ani, pe vremea când eram la România liberă și lucram împreună cu Mihai Lazăr și Alex Crâsnic la un proiect de paparazzi politic (adică îi fotografiam pe politicienii din județele Transilvaniei, la serviciu, în timpul normal de lucru plătit din bani publici), am surprins fără intenție una dintre ”ținte” în timp ce își vizita o tânără ”colegă” de partid care locuia în alt oraș. Niciodată nu am făcut public numele lui și nici fotografii care l-ar fi putut compromite, pentru că am considerat atunci că publicul nostru așteaptă lucruri ce țin de viața lui profesională și nu de cea personală. După câteva zile, politicianul respectiv mi-a vândut un ”pont” despre un alt politician, despre care mi-a spus că își duce amanta într-un anumit loc și mi-a sugerat un articol pe tema respectivă. Nu îmi venea să cred de câtă ipocrizie era în stare!
Potenţialul politic al acestui scandal va fi folosit la maxim împotriva adversarilor. Vor fi arătaţi, cu degetul, ai lor, în timp ce ai noştri vor fi priviţi cu indulgenţă. Cine va sta să mai analizeze nuanțele de gri? Cine va sta să diferențieze lucrurile între cei care au fost clienții unor prostituate minore și ceilalți? Publicul? Noi, jurnaliștii? Din păcate, nu cred…
Măcar anchetatorii să o facă: să vedem dosare penale pentru profesioniștii amatori de minore, să vedem proxeneți şi recuperatori cunoscuți în spatele gratiilor, să vedem ani grei de pușcărie pentru cei implicați, dacă sunt adevărate măcar în parte acuzațiile foarte grave ale dosarului!

Nu aș vrea însă să văd politicieni care au greșit de multe ori, aruncând cu piatra în ceilalți. Pentru că acest dosar, decriptat sumar de noi și de public riscă să uniformizeze toate personajele ale căror nume se vehiculează, lucru incorect. Vina nu este a tuturor în aceeași măsură, după cum vina nu poate fi atașată unui partid sau altuia.
Pe de altă parte, dacă numele clienţilor acestor prostituate nu vor fi publice, aceştia vor fi şantajabili pe termen lung. Vor trăi cu spaima că oricine poate scoate o stenogramă din dosar şi o poate folosi în campania electorală împotriva lor. Dacă, în schimb, vor fi expuşi acum, vor avea şanse mari să treacă peste asta cu bine, că doar trăim în Balcani (nu geografic, ci mental), unde umblatul la femei nu e ruşine, ci fală şi, în general, nimic nu este definitiv. Nici măcar memoria colectivă!