Tradiții, superstiții și obiceiuri de toamnă 2021. Sărbătorile lunilor septembrie, octombrie și noiembrie

Toamna nu este doar un anotimp bogat în recolte și culori spectaculoase ale naturii, ci și în semnificații ale sărbătorilor religioase. De asemenea, de aceste date sunt legate obiceiuri și tradiții interesante, unele dintre ele păstrate încă, mai ales la sate.

8 septembrie – Sfânta Maria Mică – Naşterea Maicii Domnului

În 8 septembrie, creştinii sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului, cunoscută în popor drept Sfânta Maria Mică. Este prima sărbătoare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie şi totodată cea mai mare sărbătoare a toamnei.

În credinţa populară, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vara şi toamnă, momentul în care se dă startul lucrurilor agricole de toamnă şi momentul în care noul anotimp începe să îşi intre în drepturi.

Vezi și Sfânta MARIA MICĂ: În 8 septembrie, NAȘTEREA MAICII DOMNULUI- cea mai mare SĂRBĂTOARE a toamnei. Semnificaţii și tradiţii

Ziua de dinaintea sărbătorii şi ziua de după aduc ghinion celor care lucrează – bărbaţii se vor lovi, iar femeilor li se va arde mâncarea. În unele zone există chiar superstiţia conform căreia dacă găteşti înainte sau după Sfânta Maria Mică, ţi se varsă oala cu mâncare şi îi arde pe copii.

În această zi, bărbaţii nu meşteresc şi nu fac treaba în gospodărie, iar femeile nu cos şi nu spală rufe.

Se spune că rugăciunile adresate Maicii Domnului în această sfântă zi de sărbătoare de către cele care îşi doresc un copil sunt mai ascultate ca oricând.

Este ziua în care unele păsări îşi pregătesc călătoria spre ţările calde, iar gazele şi reptilele se retrag în pământ. Plantele nu mai sunt bune de leac şi îşi pierd puterile tămăduitoare. Vremea începe să se strice, devenind capricioasă şi mai răcoroasă. Începe culesul viilor, al unor fructe şi plante medicinale, bătutul nucilor, recoltarea ogoarelor, semănatul cerealelor de toamnă.

Cei care mănâncă gătit la foc în aceste zile pot atrage asupra lor boli care îi pocesc.

14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, asa cum se numește sărbătoarea în popor, este cinstită prin post și praznice, pe 14 septembrie, fiind cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt. Se postește pentru sănătatea familiei, pentru spor și pentru bunăstarea gospodăriilor.

Credincioșii sfințesc la biserica, ulcele noi pline cu miere și lapte; de toarta cănițelor se leagă câte un fir de ață roșie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.

Vezi și 14 septembrie: ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI, sărbătoarea cinstirii lemnului sfânt. POST ASPRU şi rugăciune. Tradiții și superstiții

Spre deosebire de alte sărbători, Înălţarea Sfintei Cruci se cinsteşte cu post pentru că aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota. Astfel, Crucea a devenit un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului.

De preferat ar fi ca în ziua Înălțării Sfintei Cruci să nu se consume usturoi, nuci, prune și pește, explicația fiind că acestea au un miez ce poate semăna cu semnul crucii.

Calendarul popular consemnează această zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase şi sudice, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor. A doua denumire este legată de faptul că, din această zi, se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară. La sate, încă se mai crede că şerpii, inainte de a se retrage, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o margică numită „piatra nestemată”, ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.

Potrivit altor tradiţii, de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăguna, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.

Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea parul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.

1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului

Una dintre cele importante sărbători creștin ortodoxe, dedicate Maicii Domnului se sărbătorește în fiecare an, în data de 1 octombrie. Acoperământul Maicii Domnului este prima sărbătoare de cruce roșie din calendarul creștin ortodox al lunii octombrie, cunoscută și sub denumirea de Pocroave.

Fetele se roagă Sfântului Procroavă pentru podoaba capilară deasă. Nu se taie părul, nu trebuie aruncat și nici ars, fiindcă poate fi luat de vrăjitoare sau de oamenii răi, care fac diverse farmece.

Se spune că fetele care sunt împodobite astăzi pentru nuntă au parte de o căsnicie lungă și fericită.

Se ține post. De Procoave credincioșii țin post, fiindcă astfel sunt feriți de boli, de înec sau de supărări.

Gospodinele își servesc rudele și oaspeții cu plăcinte de post, umplute cu mere sau cu dovleci.

2 octombrie – Sfântul Ciprian – ”vrăjitorul” devenit episcop

Despre Ciprian, cărţile bisericeşti spun că a fost un vrăjitor iscusit: putea să pornească vânt, tunete şi ploi, să distrugă câmpurile, să rănească oamenii şi chiar să vorbească cu morţii. Pe mulţi i-a ucis cu otrăvuri şi cu farmece, a înjunghiat copii drept jertfă pentru diavoli şi a învăţat oamenii la vrăji rele. Dar viaţa i s-a schimbat cu totul când a încercat să-şi dovedească puterea farmecelor împotriva fecioarei Iustina.

Vezi Sfântul Ciprian, prăznuit de Biserica Ortodoxă, în 2 octombrie. Povestea vrăjitorului devenit episcop

6 octombrie – Sfântul Apostol Toma, ocrotitorul întârziaților

Sfântul Toma a fost unul din cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos, originar din Galileea. Credincioşii îl cunosc mai bine după porecla pe care a primit-o – „Toma-Necredinciosul” sau „Toma-Dydimus (Toma-Geamănul)”.

Sfântul Apostol Toma este considerat și ocrotitorul întârziaților. Tradiția amintește că, la înmormântarea Sfintei Fecioare, Toma și ceilalți Sfinți Apostoli au fost aduși miraculos, pe norii cerului, la Ierusalim, din locurile unde propovăduiau Evanghelia. Sfântul Apostol Toma a sosit prea târziu, abia după trei zile. La rugămințile lui, ceilalți apostoli au deschis mormântul Sfintei Fecioarei, pentru ca şi el să se poată închina cinstitului Ei trup. În acest fel s-a descoperit că trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu nu se mai afla în racla în care fusese așezat.

14 octombrie – Sfânta Parascheva