FOTO: „Borbolatiţa”. Ritualul de la Limba, „vatra Pricolicilor”, lângă Alba Iulia, pentru dezlegarea ploii, la începutul anului agrar

În satul Limba, „peste Mureş” de Alba Iulia, se păstrează din bătrâni un obicei pe cât de pitoresc, pe atât de energic. „Borbolatiţa” este menită să asigure rodul poamelor, prin invocarea ploii şi să vestească un an bun şi bogat.

Este un obicei pre-creştin, păstrat din generaţie în generaţie în satul Limba, cunoscut în zonă drept „vatra pricolicilor” (oamenii-lup). Se ţine de obicei de Sfântu Gheorghe, dar cum anul acesta sărbătoarea a picat în perioada de post, a fost amânat până în a doua zi de Paşti, când prin alte locuri este obiceiul “udatului”.

Borbolatiţa este un personaj îmbrăcat într-un veşmânt din frunze, care se plimbă prin sat cu o ceată de feciori şi copii şi cântă “Lasă, lele cratiţa, udă borbolatiţa, două ouă şi mai două, şi găina să se ouă, două ouă şi slănină şi-un ciubăr cu apă lină”. Este un fel de “chemare” a gospodarului prin faţa căreia trece borbolatiţa să ude o ude cu o găleată. Dacă reuşeşte, acesta o să aibă recoltă bogată şi un an roditor. Însă borbolatiţa se apără cu un par împodobit cu frunze, astfel încât, dacă gospodarul este atins, trebuie să treacă în alai şi să continue drumul alături de borbolatiţă.

În fiecare an, rolul borbolatiţei îi revine unuia dintre feciorii din sat, iar altul, îmbrăcat în haine populare, adună ouăle dăruite de localnici. La sfârşit, tinerii se adună la una dintre gospodării sau, cum a fost în ultimii ani, la căminul cultural sau la fost şcoală, şi prepare din ouăle adunate – aproximativ 400 – o papară imensă din care mănâncă toată lumea.

Ritualul este menit să invoace ploaia şi se ţine, de obicei, la începutul anului agrar, care începe de la Sfântu Gheorghe şi se termină la Sfântu Dumitru, după cum ne-a povestit Dorin Bucur, de la Asociaţia Limbenii.

foto: Ionuţ Văidean