1 octombrie: Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. Ce trebuie să știm despre longevitate și îmbătrânirea sănătoasă

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice este marcată joi, 1 octombrie 2026. Scopul zilei este de a atrage atenția asupra schimbărilor produse de îmbătrânirea populației, dar și asupra drepturilor, nevoilor și contribuției persoanelor vârstnice la familie, comunitate și societate.

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a stabilit această zi prin Rezoluția 45/106 din 14 decembrie 1990.

Un an mai târziu, ONU a adoptat Principiile Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice, iar în 2002 a fost adoptat Planul Internațional de Acțiune de la Madrid privind îmbătrânirea.

Care este tema din 2026

Tema confirmată de ONU pentru ediția 2026 este "Era longevității: regândirea sistemelor pentru vieți mai lungi".

În mesajul transmis pentru 1 octombrie 2026, secretarul general al ONU, António Guterres, arată că oamenii trăiesc mai mult decât în trecut, iar această evoluție reprezintă atât o realizare, cât și o schimbare care obligă societățile să se adapteze.

Publicitate

ONU atrage atenția asupra necesității unor politici adaptate unei populații care trăiește mai mult, de la locuri de muncă și pensii până la locuințe, servicii medicale și învățare pe tot parcursul vieții.

Obiectivul este ca anii suplimentari de viață să poată fi trăiți cu autonomie, siguranță și demnitate.

Până în 2050, una din cinci persoane ar putea avea peste 60 de ani

Schimbarea demografică este una semnificativă. Potrivit sursei citate, numărul persoanelor cu vârsta de 60 de ani și peste a ajuns la aproximativ 1,2 miliarde în 2025, față de circa 541 de milioane în 1995.

Până în 2050, numărul acestora este estimat să ajungă la 2,1 miliarde, reprezentând aproximativ 20% din populația mondială.

Crește rapid și populația de vârste foarte înaintate. ONU estimează că numărul persoanelor de 80 de ani și peste va depăși numărul sugarilor la nivel mondial până la jumătatea anilor 2030.

Europa îmbătrânește: România, printre țările cu schimbări demografice importante

Îmbătrânirea populației este vizibilă și în Uniunea Europeană. La 1 ianuarie 2025, aproximativ 99 de milioane de persoane din UE aveau cel puțin 65 de ani, ceea ce reprezenta 22% din populația Uniunii Europene.

Persoanele de 80 de ani și peste reprezentau aproximativ 6% din populație.

Un indicator relevant este și vârsta mediană. Aceasta a ajuns la 44,9 ani în UE în 2025, față de 39,6 ani în 2005.

În aceeași perioadă, România a înregistrat cea mai mare creștere a vârstei mediane dintre statele UE, de 8,6 ani, potrivit ediției 2026 a publicației Eurostat "Demography of Europe".

Pentru România, datele aferente anului 2025 sunt marcate de Eurostat drept provizorii/estimate.

Ce înseamnă, de fapt, "îmbătrânire sănătoasă"

Organizația Mondială a Sănătății subliniază că nu există un profil unic al persoanei vârstnice.

Unele persoane de 80 de ani pot avea capacități fizice și mentale comparabile cu cele ale unor persoane mult mai tinere, în timp ce altele pot întâmpina dificultăți semnificative la vârste mai mici.

OMS definește îmbătrânirea sănătoasă prin dezvoltarea și menținerea capacității funcționale care permite unei persoane să aibă o stare de bine la vârste înaintate.

Nu contează doar prezența sau absența unei boli. Sunt importante și posibilitatea de a se deplasa, de a lua decizii, de a menține relații, de a participa la viața comunității și de a face lucrurile pe care persoana le consideră importante.

Mediul în care trăiește, adică locuința, transportul, comunitatea și serviciile disponibile, are, de asemenea, un rol important.

Ce recomandă OMS pentru menținerea sănătății la vârste înaintate

Ziua Persoanelor Vârstnice poate fi și un prilej pentru verificarea unor obiceiuri care contribuie la menținerea autonomiei și sănătății.

OMS evidențiază câteva direcții importante:

• activitate fizică regulată, adaptată stării de sănătate și capacității fiecărei persoane: pentru adulții de cel puțin 65 de ani se aplică recomandarea generală de minimum 150 de minute de activitate moderată pe săptămână, iar persoanele cu mobilitate redusă sunt încurajate să includă, dacă pot, exerciții pentru echilibru,
• alimentație echilibrată și evitarea fumatului,
• menținerea relațiilor sociale și participarea la activități semnificative,
• acces la servicii medicale și sociale adaptate nevoilor persoanei,
• un mediu sigur și accesibil, care să permită menținerea independenței cât mai mult timp.

În cazul persoanelor cu boli cronice, probleme de mobilitate sau alte afecțiuni, activitatea fizică trebuie adaptată capacității și recomandărilor personalului medical.

Singurătatea și izolarea socială, probleme care nu trebuie ignorate

Sănătatea la vârste înaintate nu este doar o problemă medicală.

Cele mai recente date prezentate de OMS estimează că aproximativ 11,8% dintre persoanele vârstnice se confruntă cu singurătatea, iar aproximativ una din patru persoane vârstnice este izolată social.

De asemenea, sursa citată arată că legăturile sociale de calitate sunt importante atât pentru sănătatea mintală, cât și pentru cea fizică.

Grupurile comunitare, activitățile sociale, voluntariatul, programele educaționale și menținerea legăturii cu familia și prietenii sunt exemple de modalități prin care poate fi susținută conexiunea socială.

Pentru familie, un gest simplu poate conta. Cum ar fi o vizită, un telefon, ajutor pentru rezolvarea unor probleme administrative sau digitale ori implicarea persoanei vârstnice în deciziile care o privesc.

Discriminarea pe criterii de vârstă rămâne o problemă

Un alt subiect adus în atenție de ONU și OMS este ageismul, adică stereotipurile, prejudecățile și discriminarea bazate pe vârstă.

OMS estimează că, la nivel mondial, una din două persoane manifestă atitudini ageiste față de persoanele vârstnice.

Organizația atrage atenția că astfel de atitudini pot afecta sănătatea, bunăstarea, accesul la oportunități și participarea socială.

Combaterea ageismului este unul dintre cele patru domenii de acțiune ale Deceniului ONU pentru Îmbătrânire Sănătoasă 2021-2030, coordonat de OMS împreună cu partenerii săi.