20 mai: Ziua Mondială a Metrologiei. Cum a apărut metrul ca unitate de măsură

20 mai: Ziua Mondială a Metrologiei este sărbătorită anual la această dată pentru a comemora semnarea Convenției Metrului din 1875.

Această convenție a fost un acord internațional semnat de reprezentanții a 17 națiuni la Paris, care a stabilit un cadru pentru colaborare globală în domeniul metrologiei, disciplinei care se ocupă cu măsurarea.

Principalul obiectiv al Convenției Metrului a fost să asigure uniformitatea măsurătorilor în întreaga lume, ceea ce este esențial pentru comerț, industrie, știință și tehnologie.

Convenția a instituit crearea prototipurilor internaționale pentru unitățile de măsură fundamentale, cum ar fi metrul și kilogramul, care să fie utilizate ca standarde de referință.

Ziua Mondială a Metrologiei subliniază importanța măsurătorilor precise și standardizate în viața de zi cu zi și în diverse sectoare ale economiei, cum ar fi sănătatea, siguranța, mediul, industria și comerțul.

Sărbătoarea evidențiază necesitatea colaborării internaționale pentru menținerea și îmbunătățirea sistemelor de măsurare.

Precizia și acuratețea măsurătorilor depind de standardele comune și de cooperarea între țări.

Evenimentele și activitățile organizate cu ocazia Zilei Mondiale a Metrologiei au rolul de a educa publicul și profesioniștii despre progresele în domeniul metrologiei și despre modul în care acestea influențează viața cotidiană și dezvoltarea tehnologică.

20 mai: Ziua Mondială a Metrologiei: Cum s-a ajuns la metrul standard

Evoluția metrului standard a fost un proces complex care a implicat diverse propuneri, măsurători și decizii la nivel internațional.

Iată un rezumat al pașilor principali care au condus la definirea și adoptarea metrului standard:

Primele Propuneri (Secolul XVIII)

În perioada iluminismului, a existat o cerere tot mai mare pentru un sistem de măsurători unificat și raționalizat.

În 1790, Talleyrand a propus Adunării Naționale Franceze să creeze un sistem de măsură universal.

Definirea Inițială (1791)

Academia Franceză de Științe a propus ca metrul să fie definit ca a zecea milionime parte din distanța dintre Ecuator și Polul Nord de-a lungul meridianului care trece prin Paris.

Această definiție a fost aleasă pentru a avea o unitate de măsură bazată pe fenomene naturale, spre deosebire de unitățile arbitrare folosite anterior.

Expediția Geodezică (1792-1799)

Pentru a determina exact această lungime, o expediție geodezică a fost organizată de Pierre Méchain și Jean-Baptiste Delambre, care au măsurat segmentul meridianului între Dunkerque și Barcelona.

Aceasta a permis calcularea unui meridian terestru.

Prototipul de Platină (1799)

Pe baza măsurătorilor obținute, un prototip fizic al metrului a fost realizat din platină și prezentat în 1799.

Acest prototip, cunoscut sub numele de „metrul arhivistic”, a fost adoptat oficial de către Franța și a devenit baza pentru măsurătorile ulterioare.

Convenția Metrului (1875)

Pentru a standardiza măsurătorile la nivel internațional, Convenția Metrului a fost semnată în 1875 de către 17 națiuni.

Aceasta a dus la crearea Biroului Internațional de Măsuri și Greutăți (BIPM) și la realizarea unui nou prototip internațional dintr-un aliaj de platină-iridiu.

Prototipul Internațional din 1889

În 1889, primul prototip internațional al metrului, realizat dintr-un aliaj de 90% platină și 10% iridiu, a fost adoptat. Acest prototip a fost depozitat la BIPM și a fost utilizat ca standard de referință pentru toate măsurătorile metrice.

Redefinirea pe Bază de Lungime de Undă (1960)

Cu avansurile în tehnologie și necesitatea unor măsurători mai precise, în 1960, definiția metrului a fost schimbată pentru a fi bazată pe lungimea de undă a radiației emise de atomii de cripton-86.

Aceasta a permis o mai mare precizie în realizarea și replicarea măsurătorilor.

Definiția Modernă (1983)

În 1983, a avut loc o altă redefinire majoră, bazată pe constanta vitezei luminii în vid. Astfel, metrul a fost definit ca fiind lungimea parcursă de lumină în vid într-un interval de 1/299,792,458 dintr-o secundă.

Această definiție leagă metrul de o constantă fundamentală a naturii, asigurând o precizie și stabilitate extrem de ridicate.