25 aprilie: Sfântul Evanghelist Marcu, sărbătorit de Biserica Ortodoxă. De ce simbolul acestuia este leul

Pe 25 aprilie, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Evanghelist Marcu. Autorul uneia dintre cele patru evanghelii canonice, acesta a murit după ce a fost legat de cai şi tras peste pietre ascuţite. Simbolul lui Marcu între evanghelişti este leul.

Sfântul Evanghelist Marcu este întemeietorul și ocrotitorul Patriarhiei Alexandriei. Leul, semnul distinctiv al Sfântului Marcu, se află pe blazonul Patriarhiei, pentru a arăta originea apostolică a creștinismului din această zonă a Africii.

Sfântul Evanghelist Marcu era de neam evreu, din seminția lui Levi, ucenic al Sfântului Apostol Petru și fiu iubit al aceluia întru Sfântul Duh, pe care îl pomenește în scrisoarea să, zicând: “Vă sărută pe voi aleasa Biserică din Babilon și Marcu, fiul meu”. Iar fiu era nu după trup, ci după duh, născut prin bunavestire și prin baia Sfântului Botez, potrivit crestinortodox.ro.

Sfântul Marcu a fost numărat în ceata sfinților șaptezeci de apostoli ai lui Hristos, mai întâi cu Sfântul Petru, de care a fost pus și episcop. Ei au călătorit împreună până la Roma, unde a scris Sfânta Evanghelie după rugămintea credincioșilor, pentru că îi rugaseră cei din Roma, care deja crezuseră în Hristos prin Sfântul Pavel, ca să n-o lase nescrisă, așa cum i-a spus Sfântul Petru prin cuvinte.

Pătimirea Sfântului Evanghelist Marcu

După ce a înserat, necurații elini au aruncat pe Sfântul Marcu în temniță, până ce se vor sfătui cu ce fel de moarte îl vor pierde.

Dar la miezul nopții, ușile fiind încuiate și străjerii dormind înaintea ușilor, s-a făcut cutremur mare, căci îngerul Domnului, pogorându-se din cer, s-a atins de apostol, zicându-i: “Robule al lui Dumnezeu, Marcu, căpetenia sfinților celor din Egipt; iată numele tău este scris în cartea vieții din cer și ești numărat cu Sfinții Apostoli. Pomenirea ta nu va fi uitată în veci, vei fi împreună dănțuitor cu puterile cele de sus, arhanghelii vor primi la cer duhul tău și moaștele tale pe pământ vor fi păzite!”

Văzând această vedenie, Sfântul Marcu și-a întins mâinile sale în sus zicând: “Mulțumesc Ție, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, că nu m-ai lăsat pe mine, ci cu sfinții Tăi m-ai rânduit! Rogu-mă Ție, Stăpâne, primește cu pace sufletul meu și nu mă lipsi de darul Tău”. Acestea zicându-le, Domnul nostru Iisus Hristos a venit la dânsul în chipul acela, când era cu ucenicii Săi, mai înainte de cruce și de îngropare, și a zis către dânsul: “Pace ție, Evanghelistul Meu!” Iar Sfântul Marcu a răspuns, zicând: “Pace și Ție, Doamne al meu, Iisuse Hristoase!” Și s-a dus de la dânsul Domnul.

Iar după ce s-a făcut ziuă, au mers la temnița o mulțime de cetățeni și scoțând pe sfânt afară, i-au pus iarăși funia de grumajii lui și iarăși îl târau peste pietre ascuțite, zicând: “Să tragem boul la ocolul boilor!” Iar Sfântul Marcu mulțumea lui Dumnezeu și se rugă zicând: “În mâinile Tale, Doamne, îmi dau duhul meu!” Acestea zicând, Sfântul Evanghelist Marcu și-a dat duhul sau lui Dumnezeu.

Sfântul Evanghelist Marcu, mucenicul lui Hristos, s-a sfârşit în Alexandria Egiptului, în douăzeci şi cinci de zile ale lunii aprilie, stăpânind Nero în Roma, iar peste noi împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, se spune într-o cronică din primele secole creştine.