6 martie, data la care Duminica a devenit zi liberă în România. Legea repausului a stârnit reacții pro și contra

6 martie 1897 este data la care a intrat în vigoare Legea repausului în zilele de duminică și sărbători. De remarcat totuși că, potrivit legii resective, era liberă doar dimineața de duminică și alte 14 sărbători pe an. 

De-a lungul timpului, ideea de repaus obligatoriu duminica a fost dezbătută, mai ales în contextul economiei moderne.

„Legea repausului duminical” a instituit obligativitatea acordării repausului săptămânal de jumătate de zi, acesta urmând să fie acordat în fiecare zi de duminică, începând cu orele 12.00, transmite Rador.

Acesta a fost primul pas legislativ în instituirea repausul săptămânal care însă nu și-a atins scopul, obligativitatea acordării repausului fiind deseori încălcată.

Asta pentru că sancțiunile erau foarte permisive. Sancțiunea neacordării repausului duminical era amenda cu un cuantum cuprins între 5 și 200 lei, rar aplicată și mai întotdeauna la minimum.

6 martie, data la care Duminica a devenit zi liberă în România

Legea a fost iniţiativa primului ministru Lascăr Catargiu, susţinut de primarul Capitalei, care la acea vreme era Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Scriitorul susținea adoptarea legii repausului spunând: „muncitorii nu-şi pot vedea niciodată copiii, plecând la lucru în zori şi întorcându-se acasă noaptea, târziu”.

Ziua liberă de duminică nu a fost bine primită de toată lumea. Printre cei care au contestat repausul duminical a fost dramaturgul Ioan Luca Caragiale, care comenta:

”N-am văzut ceva mai urât pe lume decât un oraș mare în zilele de repaus dominical!

Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca pleoapele în somn… Ce somn!… Peste tot închis!… Să vrei să te spânzuri, n-ai de unde să-ţi cumperi un ştreang…

Lipsa asta de activitate, de viață, de mişcare comercială mă apasă pe umeri, mă trage şi pe mine la somn; şi nu pot dormi măcar – parcă sunt în stare de insomnie… şi când mai vad şi toată mitocănimea asta parvenită, prostimea asta elegantă, învârtindu-şi roatele cu cauciuc în neştire, îmi vin fel de fel de idei… primejdioase…

De un ceas umblu să dau de un prietin… parcă toţi au intrat în pământ!”, scria dramaturgul.

În anul 1906, „Legea asupra muncii minorilor şi femeilor în așezămintele industriale şi exploatări miniere” a reglementat repausul săptămânal, durata acestuia fiind de o zi.

Legea pentru repaosul duminical din 1910 a fost menită să completeze încercările de reglementare instituite de norma din anul 1897, a cărei aplicare timidă, nu a condus la efectul scontat.

Noutatea Legii din anul 1910 o reprezintă extinderea acordării repausului duminical pe întreaga durată a zilei (și nu pe jumătate așa cum instituia norma din anul 1897.

Excepţie de la lege făceau instituţiile statului şi  administraţia publică. Tot excepţie constituiau şi brutăriile.

Acestea erau deschise în toate zilele săptămânii. Abia în 1913, brutăriile au primit liber. Prin Decretul Regal 4.333 emis în data de 6 iunie 1913, autorităţile au permis modificarea unui text prin care pâinea era scoasă de pe lista articolelor ce trebuiau consumate în ziua producerii.

După Unirea Principatelor Române în anul 1918, problema repausului duminical şi a sărbătorilor legale devenise foarte gravă, repausul fiind reglementat de legi diferite, astfel încât uneori, în timp ce în Ardeal, Bucovina sau Basarabia era zi de sărbătoare, de repaus, în Vechiul Regat era zi de lucru.

În acest context, în anul 1925 a fost elaborată „Legea repausului duminical și a sărbătorilor legale” care a stabilit o reglementare unitară a repausului săptămânal.

Legea pentru reglementarea repausului duminical şi a sărbătorilor legale stabilea că toate întreprinderile în care era întrebuințată munca salariată se vor bucura în fiecare zi de Duminică de un repaus continuu de 24 ore. Este practic pentru prima dată când a fost legiferată perioada de repaus continuu de 24 de ore, noțiune asemănătoare celei pe care o regăsim astăzi în legislația muncii.

Al Doilea Război Mondial a necesitat adoptarea unei alte legi: “Decretul-lege pentru stabilirea regimului muncii în condiţii excepţionale”.

Documentul, emis în 1940, prevedea mărirea zilei de lucru  şi anularea dreptului la concediu pentru salariați.

Zile libere și minivacanțe 2025

Aprilie

• 18 aprilie (vineri) – Vinerea Mare
• 20 aprilie (duminică) – Prima zi de Paște
• 21 aprilie (luni) – A doua zi de Paște

Mai

• 1 mai (joi) – Ziua Muncii

Iunie

• 1 iunie (duminică) – Ziua Copilului
• 8 iunie (duminică) – Prima zi de Rusalii
• 9 iunie (luni) – A doua zi de Rusalii

August

• 15 august (vineri) – Adormirea Maicii Domnului

Noiembrie

• 30 noiembrie (duminică) – Sfântul Andrei

Decembrie

• 1 decembrie (luni) – Ziua Națională a României
• 25 decembrie (joi) – Prima zi de Crăciun
• 26 decembrie (vineri) – A doua zi de Crăciun

Minivacanțe în anul 2025

Pentru anul 2025 sunt planificate mai multe minivacanțe:

• Minivacanță: 24-26 ianuarie (vineri-duminică)
• Minivacanță: 18-21 aprilie (4 zile de Paște 2025)
• Minivacanță: 1-4 mai (4 zile de Ziua Muncii)
• Minivacanță: 7-9 iunie (3 zile de Rusalii 2025)
• Minivacanță: 15-17 august (3 zile de Sfânta Maria)
• Minivacanță: 30 noiembrie – 1 decembrie (3 zile de Ziua Națională)
• Minivacanță: 25-28 decembrie (4 zile de Crăciun)

Foto: Arhivă