8 decembrie, Ziua Constituţiei României. 25 de ani de la referendumul naţional pentru adoptarea legii fundamentale

Pe 8 decembrie, românii sărbătoresc Ziua Constituției. Prima lege fundamentală de după Revoluția din decembrie 1989 a fost adoptată de Adunarea Constituantă, la 21 noiembrie 1991 și aprobată prin Referendumul național de la 8 decembrie, același an, cu o majoritate semnificativă.

În martie 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională decidea, prin Legea electorală, ca viitorul Parlament să funcționeze, în principal, ca Adunare Constituantă. Prima întrunire a Adunării Constituante a avut loc la 11 iunie 1990, când a fost desemnată Comisia Constituțională pentru elaborarea proiectului de Constituție. Comisia, condusă de Antonie Iorgovan, cadru universitar la Facultatea de Drept, număra 23 de parlamentari și 5 experți — personalități ale învățământului juridic românesc și juriști cu activitate îndelungată.

În intervalul iunie 1990 — ianuarie 1991, Comisia a redactat tezele proiectului de Constituție, iar la 13 februarie 1991, acestea au fost prezentate Adunării Constituante, care le-a dezbătut până în iunie 1991. Între 15 iulie și 1 august 1991, grupurile parlamentare sau parlamentarii, individual, au înaintat amendamentele la textul rezultat după dezbateri. Împreună cu cele peste 1.000 de amendamente aduse, proiectul a fost din nou supus dezbaterilor în Adunarea Constituantă, în intervalul 10 septembrie — 18 noiembrie 1991, pentru ca, la 21 noiembrie, să fie adoptat prin vot nominal.

Problema votului final a fost cea care a aprins spiritele încă din prima zi a dezbaterilor. Majoritatea dorea vot deschis, iar opoziția vot secret.

Votul decisiv asupra noii Constituții a fost dat la 21 noiembrie 1991, la București, deși inițial se propusese să aibă loc la Alba Iulia, prima Capitală a statului român unitar. Din totalul de 510 parlamentari, au fost prezenți 509, din care 414 s-au pronunțat pentru și 95 împotrivă.

FSN, PUNR și reprezentanții minorităților, altele decât cea maghiară, au votat pentru, cu câteva excepții. PNȚCD și PNL s-au pronunțat împotrivă, iar UDMR a votat în bloc împotrivă. Votul nominal a fost pecetluit prin semnătură.

Noua Constituție a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233, din 21 noiembrie 1991.

După patru ani de la adoptarea Constituției României, la 13 noiembrie 1995, deputații au adoptat, în cadrul ședinței Camerei Deputaților, propunerea legislativă privind proclamarea Zilei Constituției României pentru data de 8 decembrie. Plenul Senatului a aprobat, la 5 decembrie 1995, inițiativa legislativă a Camerei privind proclamarea Zilei Constituției României (Legea nr. 120/8 decembrie 1995).

Constituția adoptată în 1991 a fost modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003. Aceasta a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003, pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003, privind Legea de revizuire a Constituției României.

Statul român a avut şapte constituţii în ultimii 150 de ani şi mai multe revizuiri, fără a aminti şi de Statutul lui Cuza, din 1864, considerat de unii autori drept prima constituţie.

Constituţia de la 1866 este considerată drept prima mare realizare a principelui Carol l, scrisă după model belgian şi fără imixtiunea altor state. Principalele teze sunt actuale şi astăzi, cu excepţia paragrafelor care reglementau monarhia. România îşi declara suveranitatea, erau stabilite clar drepturile cetăţeneşti şi separarea puterilor în stat. Guvernarea monarhică era ereditară, stabilită pe linie bărbătească iar moştenitorii urmau să aibă religia dominantă, cea ortodoxă. Guvernul şi Parlamentul aveau aceleaşi atribuţii ca şi astăzi, executive, respectiv legiuitoare. Constituţia din 1866 a suferit modificări după recunoaşterea Independenţei României, în 1879 dar şi în 1884, când a fost proclamat Regatul României.

Realizarea României Mari, prin actul de la 1 decembrie 1918, a impus realizarea unei noi constituţii, în 1923, care a funcţionat în perioada interbelică, până în 1938. România era definită drept monarhie constituţională, stat naţional, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Actul fundamental al României păstra cele mai multe articole ale constituţiei din 1866, dar prevedea puteri sporite pentru rege, care avea şi atribuţii executive (putea revoca miniştrii şi modifica unele legi) era conducătorul Armatei ş.a.

Un nou punct de cotitură pentru ţară a fost aşa zisa lovitură de stat al lui Carol al ll-lea, din 1938, când după demiterea primului ministru Octavian Goga îl numeşte în numeşte în fruntea Guvernului pe Patrirhul Miron Cristea. După doi ani şi pierderea fără luptă a mai multor teritorii, urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, între ani 1940-1944, în timpul Mareşalului Antonescu, Constituţia României a fost suspendată. În timpul regimului comunist instalat după abdicarea regelui Mihai au existat trei constituţii, fiecare cu particularităţile ei. În 1948, România devine Republica Populară Română, iar regimul este impus de la Moscova, care avea trupe pe teritoriul ţării. A doua constituţie comunistă este cea din 1952, prin care se produc modificări importante administrative, ţara fiind împărţită după model sovietic în raioane.

Constituţia din 1965, considerată naţional comunistă, reprezintă o desprindere importantă de blocul sovietic. România devine Republica Socialistă România, se revine la împărţirea pe judeţe, iar odată cu revizuirea din 1974 se instituie funcţia de preşedinte al ţării. Constituţia „epocii Ceauşescu“ este înlocuită în 1991, în urma referendumului din 8 decembrie, cu una nouă, considerată un pas important spre democratizarea ţării şi descentralizarea post-comunistă.

Patru ani mai târziu, prin lege, data de 8 decembrie este stabilită drept Ziua Constituţiei României, ca sărbătoare care marchează desprinderea de dictatura comunistă. Constituţia României de acum a fost aprobată în urma referendumului din 18-19 octombrie 2003, prin care se dorea reglementarea mai strictă a unor drepturi şi libertăţi, pentru buna funcţionare a instituţiilor statului dar şi stipularea orientării către NATO şi UE. Tot din 2003 se limitează imunitatea parlamentară, mandatul preşedintelui creşte de la 4 la 5 ani, arestarea preventivă nu mai poate fi decisă de procuror, ci de judecător iar serviciul militar nu mai are caracter obligatoriu. Constituţia din 2003 prevede şi drepturi pentru cetăţenii străini sau apatrizi, care pot cumpăra terenuri, urmând ca reglementările în acest să fie făcute după aderarea României la Uniunea Europeană.

surse: agerpres.ro, adevărul.ro