A murit părintele Ioan de la Mănăstirea Valea Popii din Alba Iulia: Este doliu la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Valea Popii, din Alba Iulia. Unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici din Alba, părintele protosinghel Ioan Cojan, starețul și îndrumătorul duhovnicesc al așezământului monahal, a trecut la cele veșnice marți, 29 septembrie 2026, la vârsta de 67 de ani.

Timp de peste trei decenii, părintele Ioan a fost legat de viața mănăstirii, pe care a contribuit decisiv să o readucă la viață după perioada comunistă.

Publicitate

Prin slujirea sa, așezământul de la Valea Popii a devenit un important loc de rugăciune și îndrumare duhovnicească pentru credincioșii din Alba Iulia și din întreaga țară.

Anunțul a fost făcut de Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia și a fost însoțit de un necrolog.

Viața și formarea părintelui Ioan Cojan

Părintele Ioan Cojan s-a născut la 27 ianuarie 1959, în satul Cașolț, județul Sibiu, într-o familie de părinți cucernici, cu dragoste față de cele sfinte. La Botez a primit numele Nicolae.

Publicitate

Văzându-și părinții rugându-se zilnic, îndelung și cu multă evlavie, i-a urmat încă din copilărie nu doar în manifestările religioase exterioare, ci și în profunzimea credinței lor.

Când avea 13 ani, tatăl său a trecut pe neașteptate la Domnul, în urma unui infarct. Acest moment dureros a întărit și mai mult credința familiei.

Publicitate

Tânărul Nicolae a urmat clasele a IX-a și a X-a la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, după care s-a înscris la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit în anul 1981.

În timpul studiilor la Seminar, l-a cunoscut pe vrednicul preot Gavriil Miholca, cleric misionar într-o parohie din județul Cluj. Acesta a fost un slujitor devotat, cu o trăire duhovnicească atât de intensă, încât mulți l-au considerat sfânt încă din timpul vieții.

Părintele Gavriil Miholca i-a fost duhovnic și îndrumător spiritual timp de mai mulți ani, până la trecerea sa la cele veșnice, în 28 septembrie 1988.

După absolvirea Seminarului Teologic, Nicolae Cojan a fost hirotonit preot misionar celibatar și a păstorit comunitatea parohială de munte din localitatea Măguri, județul Cluj. Urmând exemplul părintelui său duhovnicesc, a desfășurat o bogată activitate pastoral-misionară și liturgică, săvârșind zilnic Sfânta Liturghie.

Publicitate

În anul 1989 s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1993.

A readus la viață mănăstirea închisă în perioada comunistă

Dorind să aprofundeze viața duhovnicească, a depus voturile monahale în anul 1990, la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia, primind numele Ioan.

Ulterior, a fost numit stareț de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, pe atunci Episcop al Alba Iuliei.

Părintele Ioan Cojan a readus la viață așezământul monahal, care fusese închis în perioada regimului comunist, și a contribuit la transformarea acestuia într-un adevărat centru duhovnicesc și misionar.

Lucrarea a continuat și după mutarea mănăstirii, în anul 1994, pe un alt amplasament, la Valea Popii.

Aici a început construirea unor noi clădiri și a unei biserici monumentale, care să-i poată primi pe credincioșii veniți în număr tot mai mare.

O viață dedicată slujirii și îndrumării credincioșilor

Activitatea misionară a părintelui Ioan a fost intensă și bogată. Pe lângă slujirea monahală și liturgică, acesta a desfășurat o lucrare neobosită și jertfelnică de îndrumare a călugărilor și a credincioșilor care l-au avut duhovnic.

Publicitate

A susținut numeroase conferințe pe teme duhovnicești, atât în țară, cât și în comunitățile românești din diaspora.

De asemenea, s-a implicat în editarea cărților de spiritualitate, înființând Editura Epifania. A sprijinit și organizarea unor expoziții de artă religioasă realizate de ucenicii săi din Asociația Eleon.

Una dintre cele mai cunoscute inițiative a fost expoziția itinerantă „Crucea – de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani”.

Părintele protosinghel Ioan Cojan s-a mutat la Domnul în 29 septembrie 2026, după o suferință trupească pe care a purtat-o cu demnitate și răbdare, încredințându-se cu totul în mâinile lui Dumnezeu, pe Care L-a iubit și L-a urmat întreaga viață.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!