AJUNUL CRĂCIUNULUI: Cine era Moș Ajun și cum a devenit Mos Crăciun un om bun. Zi de colinde și de post aspru

Ajunul Crăciunului: sărbătoarea Naşterii Domnului este precedată de o alta, foarte importantă, Ajunul Crăciunului. Este o zi a bucuriei și a speranței, în care creștinii se pregătesc cu spor pentru marea sărbătoare, casele se umplu de lumină, se împodobesc brazii, iar copiii așteaptă cu nerăbdare sosirea Moșului cu daruri.

Pentru cei mici, Ajunul Crăciunului este sinonim cu nerăbdarea și entuziasmul de a-l întâmpina pe Moș Crăciun. Cu inimile pline de speranță și ochii strălucind de bucurie, aceștia așteaptă cu emoție și nerăbdare momentul în care vor găsi sub brad darurile aduse de Moșul cel darnic.

Citește și MESAJE de CRĂCIUN: Urări de Sărbători pentru cei dragi. SUTE de mesaje frumoase și felicitări haioase

Pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului este celebrat fratele lui Crăciun, Moș Ajun.

Ajunul Crăciunului presupune și un post aspru, fiind indicat chiar să se ajuneze până se ivește prima stea de seară, care amintește de steaua observată de magii de la Răsărit.

Ajunul Crăciunului: cine este Moș Ajun, fratele geamăn a lui Moș Crăciun

Potrivit credinţelor populare, Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile Facerii, cere adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este om sărac, acesta o refuză și o îndrumă spre casa fratelui său, mai mare şi mai bogat, Moş Crăciun.

În alte legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca cioban sau baci la turmele fratelui său.

Se spune că Moș Crăciun era un om rău, în schimb soţia lui, Crăciuneasa, femeie miloasă şi bună la suflet, le-a oferit adăpost, dar fiindu-i frică de mânia lui Crăciun a ascuns-o pe Maica Domnului în grajdul pentru animale.

Crăciun, aflând cele petrecute s-a mâniat şi a tăiat mâinile soţiei sale. Atunci, Fecioara Maria a făcut o minune lipind braţele Crăciunesei la loc.

Această întâmplare a dus la transformarea lui Crăciun într-un om blajin şi plin de milă.

Când Crăciun a aflat că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind „primul creştin”, „Sfântul cel mai bătrân”, „soţul femeii care a moşit-o pe Maria”.

Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere copiilor săraci, de unde şi tradiţia de a face daruri de Crăciun, mai ales copiilor.

Totodată, se știe despre Moș Ajun că ar fi fost ultimul dintre apostoli.

Moș Ajun este cel care a poruncit să se dea flăcăilor colaci, să se umble cu colindatul și să li se dăruiască florinți de la părinți.

Ajunul Crăciunului: zi de post aspru

Ajunul Crăciunului este sărbătorit în calendarul ortodox în ziua de 24 decembrie, această zi fiind și ultima din Postul Crăciunului, care a început pe data de 15 noiembrie.

„Ziua de 24 decembrie este ultima a Postului Nașterii Domnului, moment de pregătire pentru întâmpinarea marelui praznic împărătesc al Nașterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos.

Este o zi a privegherii, a ajunării pentru cei evlavioși, a participării la rânduielile liturgice, în special la Ceasurile Împărătești și la Liturghia Marelui Vasile, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei.

Este și o zi a colindelor pe care le cântăm, dar și ascultăm în mod deosebit, mai mult ca în celelalte zile ale postului pe care îl încheiem; o zi a darurilor făcute întru aducerea aminte a momentului când s-a făcut Om Cel Care ne-a dăruit nouă viață veșnică.

O zi a bunelor doriri și a inimilor deschise către ceilalți, o zi a concordiei, după cum subliniază cântările de la Betleem: Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire”, a explicat părintele arhimandrit Timotei Aioanei.

Postul din Ajunul Crăciunului se ține până la ora 15:00

Este o zi plină, cu multe pregătiri în casele creștinilor, în care se ține post aspru cel puțin până la Ceasul al IX-lea (ora 15:00).

În unele părți se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit magilor Nașterea Domnului.

Această ajunare amintește totodată de Postul ținut mai odinioară de catehumeni, care în seara acestei zile primeau botezul creștin și apoi prima împărtășire, la liturghia săvârșită atunci în acest scop.

Tot în Ajunul Crăciunului se aprind candele, lumânări și lumini la ferestre, iar după prânz, spre seară, se obișnuiește să se mănânce grâu fiert, îndulcit cu bucăți de fructe și miere, în amintirea postului Prorocului Daniel și al celor tineri din Babilon.

Dacă Ajunul Crăciunului cade în zilele de luni până vineri, în ziua de ajun se va săvârși Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în ziua praznicului se va săvârși cea a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă Ajunul va cădea însă într-o zi de sâmbătă sau duminică, în ziua de ajun se va săvârși Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în ziua praznicului se va săvârși cea a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.

Ajunul Crăciunului: preoții vestesc Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos la casele credincioșilor

În ziua de 24 decembrie, în unele zone se obisnuiește ca preoții din parohii să meargă cu Ajunul la casele credincioșilor.

Cu icoana Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos în mâini și însoțiți de dascăli care cânta Troparul Nașterii Domnului, preoții merg și vestesc venirea Crăciunului la familiile pe care le păstoresc.

Din punct de vedere liturgic, se poate spune că această tradiţie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujbă în afară zidurilor bisericii.

Este o slujbă săvârşită pe uliţe şi pe străduţe, prin curţi şi prin case, pe la ferestre şi pe la uşi.

Precum odinioară făcea crainicul, părintele se străduieşte a anuţa în tot locul şi pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, rămânând însă Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arată vrednic de o asemenea mare vestire.

Fiecare preot vesteşte Naşterea Domnului în parohia lui. În funcţie de mărimea parohiei, preotul poate începe să umble cu icoană mai devreme sau mai târziu.

Astfel, la sate, această vestire se petrece chiar în ajunul Crăciunului, pe când la oraşe, unde parohiile sunt mai mari şi credincioşii mai numeroşi, preoţii încep să umble cu icoana ceva mai devreme.

Ajunul Crăciunului: zi de colindat

Nasterea Domnului este anunțată în lume de creștini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, în dimineața de Ajun, fiind copiii și tinerii.

Aceștia sunt primiți de creștini cu mere, nuci, covrigi și turte numite „Scutecele lui Hristos”.

Pentru că până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun este încă post, colindătorii trebuie și ei primiți cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).

Colindele din Ajunul Crăciunului transmit mesaje de fapte bune, care vestesc Nașterea Domnului, dar și îndemnuri filantropice. Iată câteva dintre acestea:

Din an în an

Din an în an sosesc mereu / La geam cu Moș Ajun
E ger cumplit și drumu-i greu / Da-i obicei străbun
Azi cu strămoșii cânt în cor, / Colindul sfânt și bun
Tot Moș era și-n vremea lor, / Bătrânul Moș Crăciun
E sărbătoare și e joc / În casa ta acum
Dar sunt bordeie fără foc / Și mâine-i Moș Ajun
Acum te las, fii sănătos, / Și vesel de Crăciun
Dar nu uita, când ești voios / Române, să fii bun!

Florile dalbe

Scoală gazdă din pătuţ / Florile dalbe
Şi ne dă un colăcuţ / Florile, florile dalbe
Că mămuca n-o făcut / Florile dalbe
Sâtă rară n-o avut / Florile, florile dalbe

Pe când sâtă-o căpătat / Florile dalbe
Covata i s-o crăpat / Florile, florile dalbe
L-o sfădit mama pe tata / Florile dalbe
De ce s-o crăpat covata / Florile, florile dalbe

Când covata o lipit / Florile dalbe
Cuptorul nu s-o urnit / Florile, florile dalbe
Când cuptorul o pornit / Florile dalbe
Anul Nou o şi zânit / Florile, florile dalbe / Florile, florile dalbe.

Dacă-n fiecare zi Crăciunul ar veni

Dacă-n fiecare zi, / Crăciunul ar veni, / Ce bucurie ar fi,
Dacă-n fiecare zi, / Crăciunul ar veni, / Mai buni poate am fi.
Ce bucurie ar fi.
Daruri multe să primim, / Dar şi noi să dăruim,
Mult belşug şi spor în case, / Sărbători cât mai frumoase.
Dacă mult mai buni am fi, / Ce dorim vom dobândi,
Sănătate şi iubire, / Linişte şi fericire.
Dacă-n fiecare zi, / Crăciunul ar veni, / Ce bucurie ar fi,
Dacă-n fiecare zi, / Crăciunul ar veni, / Mai buni poate am fi.
Ce bucurie ar fi.
Stele multe aurite, / Din cer parcă sunt venite,
În suflet şi-n viaţa noastră, / O minune să împlinească.
Iar colinda de crăciun, / Să răsune ca acum,
Zi de zi în viaţa noastră, / O minune să împlinească.
Dacă-n fiecare zi, / Crăciunul ar veni, / Ce bucurie ar fi,
Dacă-n fiecare zi, / Crăciunul ar veni, Mai buni poate am fi.

Coborât, o coborât

Coborât, o coborât / Dumnezeu cu Petru Sfânt
Să vadă ce-i pă pământ / Și creștinii cum mai sânt.
Coboară-ntr-o sară-n sat, / La casă de om bogat.
– Bună sara, om bogat ! / Gata-i cina de cinat ?
– Îi gata, da-i pentru noi, / Nu-i pentru drumeți ca voi !
Dumnezeu S-o supărat / Și de-acolo o plecat
Pe cununa dealului, / La casa săracului.
– Bună sara, om sărac! / Gata-i cina de cinat ?
– Îi gata, da-i puținea, / Dar poftiți cu toți la ea,
Că dacă nu ne-o ajunge, / Om mere și-om mai aduce !
Dumnezeu S-o săturat, / Mulțămiră și-or plecat.
Pân’ la pod unde să treacă, / Domnu stă din mărs oleacă:
– Ce vezi, Petre, colo jos, / În adâncu-ntunecos?
– Sfinte-al lumii Ziditor, / De ce văd eu mă-nfior:
Văd bogatu’ cu a’ lui, / În vâltoarea iadului,
Arde-nlănțuit în loc, / Tri balauri suflă-n foc !
– Uite, Petre-n slăvi cerești, / Spune-mi, Petre, ce zărești?
– Doamne, de ce văd aș sta / Și cu drag m-aș tăt uita:
Văd săracu’ cu a’ lui, / În grădina Raiului,
Ospătând la mese-ntinse, / Între mii făclii aprinse…

sursa: agerpres.ro, basilica.ro