Băiatul cu părul albastru, Andrei Raţiu, cel mai bun jucător de pe teren în partida cu Slovacia. Declarații după meci

Băiatul cu părul albastru, Andrei Raţiu, cel mai bun jucător de pe teren în partida cu Slovacia, potrivit presei românești și străine. 

Jucătorul originar din Aiud a declarat, miercuri seară, după meciul cu Slovacia, că el şi colegii săi vor “trage cât mai tare” pentru ca acesta să fie doar începutul.

“Dinaintea meciului ştiam că trebuie să luptăm cu orice şi oricine, nu ne-a interesat că ploua, că adversarii erau duri şi că terenul a fost prost.

Suntem împreună, calificarea e şi a lor, a suporterilor, şi o să tragem cât mai tare ca să fie doar începutul”, a spus ”băiatul cu părul albastru”, Andrei Rațiu, la ProTV.

Băiatul cu părul albastru, Andrei Raţiu, și-a confirmat valoarea într-unul dintre cele mai importante meciuri ale Naționalei și a arătat că este un membru de bază al noii generații.

România – Olanda în optimile EURO 2024. Jocul rezultatelor ne scoate în față un adversar infernal. Când se va juca meciul

Echipa naţională a mai trecut de grupele Campionatului European o singură dată până acum, în 2000, când a înregistrat şi cea mai bună performanţă, ajungând în sferturile de finală.

La ediţiile din 1984, 1996, 2008, 2016 s-a oprit în grupe. La celelalte ediţii a competiţiei continentale tricolorii nu s-au calificat.

Când se va juca România – Olanda în optimile EURO 2024: România – Olanda se va juca pe 2 iulie, de ora 19:00, potrivit programului stabilit de UEFA la EURO 2024.

Băiatul cu părul albastru, Andrei Raţiu: Povestea din spatele unui succes

Povestea ”băiatului cu părul albastru”, cum a fost numit Andrei Rațiu, a fost surprinsă de Playsport, care i-a dedicat un articol.

„Primele mele amintiri sunt cu bunicii mamei. Aveam 4 ani când am rămas cu fratele meu, cu doi ani mai mic, la Aiud.

Părinții au plecat în Spania pentru o viață mai bună, cum se spune. Mai veneau uneori să ne vadă.

Am făcut în țară doar grădinița și clasa I. Apoi, când eu aveam 6 ani, mama și tata ne-au adus cu ei în Spania, pe mine și fratele meu.

În Aguaviva, o localitate cu vreo 600 de locuitori, din Teruel, Aragon.Tata muncea în construcții, iar mama în bucătăria unui restaurant. Prima amintire din fotbal o am totuși din țară, unde băteam mingea pe stradă în Aiud.

Am făcut doi ani fotbal în sală! Futsal! Așa am fost remarcat de Andorra CF, un club de fotbal la vreo 30 km distanță de casă. Tot din Teruel, nu Andorra din Principat!

M-am bucurat tare că pot începe fotbalul în Spania, dar pentru familie a fost tare greu. Mama mă ducea și mă aducea de la antrenamente zi de zi, 30 de kilometri, se chinuia mult.

M-am integrat foarte ușor în Spania, că eram copil și te adaptezi repede când ești mic, îți dai seama. La turneul de la Zaragoza m-au văzut scouterii lui Villareal și m-au monitorizat până în vară, la final de sezon, când m-au chemat să dau probe.

Le-am trecut și așa am început la Villareal C, a treia echipă a clubului, de juniori. M-am mutat din Aragon în Castellon. Toată familia s-a mutat pentru mine în Castellon.

Părinților și fratelui nu le-a fost ușor, dar au crezut în mine. Când am ajuns, vreun an de zile a fost cumplit, ai mei nu aveau de lucru, așa că tata a început să facă naveta la Madrid, muncea în construcții câte o săptămână și venea când putea acasă, la finaluri de săptămână.

Tata a plâns de fericire!

Tata a plâns de fericire! I-am scris pe whatssap înainte de meciul din Islanda, cu vreo oră înainte de meci, când am aflat.

«Tată, o să joc primul meci pentru România la seniori!»

Și era cu Islanda, în deplasare, decisiv la momentul acela pentru șansele noastre de calificare! A plâns, pentru că toate sacrificiile lor se întorceau acum cu bucurie…

Mi-a răspuns să fiu eu însumi. Când îți spune asta cineva care te iubește, e mai mult decât dacă ți-ar spune că te iubește!”