Curtea Constituțională a României (CCR) a declarat neconstituțională, în ansamblul său, Ordonanța de Urgență nr. 62/2024, prin care Guvernul instituise o procedură specială pentru procesele privind salariile personalului plătit din fonduri publice, pensiile și alte prestații de asigurări sociale. Decizia, publicată în Monitorul Oficial din 25 septembrie 2026, are efect direct asupra dosarelor aflate în instanță.

Judecătorii constituționali au stabilit că ordonanța a fost adoptată cu încălcarea prevederilor Constituției privind condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență și privind regimul instituțiilor fundamentale ale statului.

Publicitate

CCR a constatat că OUG nr. 62/2024 este neconstituțională „în ansamblul său”. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Ce prevedea ordonanța din 2024

Ordonanța fusese adoptată în 2024 pentru procesele care priveau, între altele, stabilirea sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, precum și litigiile referitoare la pensii și alte prestații de asigurări sociale.

Actul normativ introducea un mecanism special prin care instanțele puteau fi obligate să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea unor chestiuni de drept.

Publicitate

În anumite situații, judecarea cauzelor era suspendată până când Înalta Curte stabilea interpretarea care trebuia urmată.

CCR a reținut că mecanismul instituit prin ordonanță se suprapunea peste procedurile existente deja în Codul de procedură civilă pentru unificarea practicii judiciare.

Potrivit Curții, obligativitatea sesizării Înaltei Curți și suspendarea cauzelor puteau limita marja de apreciere a judecătorului care soluționa dosarul.

Publicitate

CCR: mecanismul putea chiar să blocheze activitatea Înaltei Curți

În motivarea deciziei, CCR arată că procedura suplimentară introdusă prin OUG 62/2024 putea conduce la un număr foarte mare de sesizări trimise Înaltei Curți.

Judecătorii constituționali au apreciat că o asemenea procedură putea îngreuna și, în anumite situații, chiar bloca activitatea instanței supreme.

Curtea a considerat că suprapunerea acestor competențe afectează rolul instanțelor judecătorești și al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, CCR a stabilit că ordonanța a încălcat art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, referitoare la condițiile adoptării ordonanțelor de urgență și la interdicția ca acestea să afecteze regimul instituțiilor fundamentale ale statului.

Ce se întâmplă cu dosarele aflate în instanță

Efectul practic al deciziei este important pentru persoanele care au procese privind salarii, pensii sau alte drepturi care intrau sub incidența OUG nr. 62/2024.

CCR precizează că declararea ordonanței ca neconstituțională redă instanțelor care judecau aceste cauze „plenitudinea de competență”.

Publicitate

Mai mult, dosarele care au ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție în baza procedurii instituite prin OUG 62/2024 urmează să fie trimise înapoi, pe cale administrativă, instanțelor care le judecau anterior.

Aceste instanțe vor relua judecarea cauzelor.

De ce a adoptat Guvernul această ordonanță

Guvernul justificase adoptarea OUG 62/2024 prin existența unei practici judiciare neunitare în procesele privind salariile, pensiile și alte drepturi sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

Executivul susținea că era necesară o procedură prin care problemele de drept să fie clarificate mai rapid de Înalta Curte și să fie evitate soluțiile diferite date de instanțe în cauze similare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a arătat însă că mecanisme pentru unificarea practicii judiciare existau deja în legislație, precum hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și recursul în interesul legii.

CCR a concluzionat că viciile privind modalitatea de adoptare a ordonanței afectează întregul act normativ, motiv pentru care nu a mai fost necesară analizarea tuturor celorlalte critici formulate.

Publicitate

Decizia CCR a fost pronunțată în 16 iulie 2026 și a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 817 din 25 septembrie 2026. Din momentul publicării, decizia este definitivă și general obligatorie.