CCR: Foștii legionari și copiii acestora pot fi excluși de la drepturile acordate persoanelor persecutate politic

Curtea Constituțională a României a decis că este constituțională prevederea prin care persoanele despre care s-a dovedit că au desfășurat activități fasciste sau legionare, precum și copiii acestora, sunt excluse de la beneficiile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 persoanelor persecutate politic de regimul comunist.

Decizia nr. 238 din 12 martie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 841 din 5 octombrie 2026. CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată într-un dosar al Tribunalului Constanța.

Ce prevede legea

Articolul 14 din Decretul-lege nr. 118/1990 stabilește că drepturile prevăzute pentru persoanele persecutate din motive politice nu se acordă persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat activități fasciste și/sau legionare în cadrul unor asemenea organizații sau mișcări.

Aceeași excludere îi vizează și pe copiii acestora.

În dosarul analizat de CCR, autorii excepției au contestat în special formularea referitoare la activitatea „fascistă și/sau legionară”.

Aceștia susțineau că autoritățile administrative ar putea stabili existența unei asemenea activități fără o procedură judiciară și că, în unele cazuri, deciziile s-ar putea baza pe condamnări pronunțate în perioada regimului comunist sau chiar pe informații apărute în presa vremii.

Publicitate

CCR: activitatea legionară trebuie dovedită

Curtea Constituțională a respins aceste argumente și a subliniat un aspect important: simpla presupunere că o persoană ar fi desfășurat activități fasciste sau legionare nu este suficientă.

Potrivit CCR, legea impune în mod expres ca o astfel de activitate să fie dovedită.

Excluderea de la acordarea drepturilor trebuie să se bazeze pe „elemente obiective, verificabile”, nu pe simple aprecieri sau prezumții.

Decizia luată de autoritatea administrativă poate, de asemenea, să fie contestată în instanță, iar judecătorii pot verifica probele pe baza cărora a fost respinsă solicitarea de acordare a drepturilor.

CCR: termenii „fascist” și „legionar” sunt suficient de clari

Judecătorii constituționali au mai stabilit că utilizarea noțiunilor de „fascist” sau „legionar” nu face legea neclară sau imprevizibilă.

CCR arată că prevederea nu introduce o infracțiune și nu sancționează opiniile sau convingerile unei persoane.

Ea stabilește numai condițiile în care pot fi acordate anumite drepturi cu caracter reparatoriu.

Curtea mai arată că respectivele consecințe juridice pot fi aplicate numai dacă activitatea fascistă sau legionară a fost dovedită și dacă decizia autorității poate fi verificată ulterior de o instanță.

Autoritatea administrativă poate lua decizia, dar aceasta poate fi atacată în instanță

CCR a respins și argumentul potrivit căruia autoritățile administrative ar primi astfel atribuții care aparțin instanțelor.

Curtea precizează că autoritatea care soluționează cererea nu stabilește răspunderea penală și nici vinovăția unei persoane.

Este vorba despre o procedură administrativă prin care se stabilește dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea unor drepturi.

Deciziile respective pot fi contestate în instanță.

Nu este vorba despre aplicarea retroactivă a legii

O altă critică formulată în dosar a vizat principiul neretroactivității.

CCR a stabilit însă că luarea în considerare a unor fapte petrecute înainte de intrarea în vigoare a legii nu înseamnă că legea este aplicată retroactiv.

Potrivit Curții, norma stabilește în prezent condițiile în care pot fi obținute drepturile cu caracter reparatoriu.

Faptele din trecut pot fi folosite ca elemente de evaluare pentru acordarea unui beneficiu actual, fără ca acest lucru să reprezinte o sancționare retroactivă.

De ce pot fi excluși și copiii

CCR a analizat și problema tratamentului juridic diferit.

Curtea consideră că excluderea este justificată de scopul Decretului-lege nr. 118/1990: acordarea unor reparații victimelor regimurilor represive, nu persoanelor despre care s-a dovedit că au sprijinit sau au fost asociate unor ideologii extremiste.

Potrivit CCR, criteriul este unul „obiectiv și rezonabil”, iar regula se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică.

Curtea arată, de asemenea, că persoanele cărora li se resping cererile au acces la justiție și pot solicita verificarea atât a legalității deciziei administrative, cât și a probelor și motivării pe care aceasta se bazează.

Decizia CCR este definitivă și obligatorie

Curtea Constituțională a respins în unanimitate excepția de neconstituționalitate și a stabilit că art. 14 teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 este constituțional.

Decizia este definitivă și general obligatorie.