Ce drepturi și obligații au persoanele care sună la 112. Cine poate avea acces la datele apelanților și când pot fi divulgate

Persoanele care apelează numărul unic de urgență 112 au dreptul la protecția datelor personale, iar autoritățile nu pot transmite aceste informații altor instituții fără un temei legal. Numele, adresa, numărul de telefon și alte date comunicate în timpul apelului pot fi utilizate pentru gestionarea urgenței și îndeplinirea atribuțiilor legale, dar trebuie respectate reguli privind confidențialitatea și securitatea informațiilor.

Un caz prezentat în raportul pentru 2025 al Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) arată ce se poate întâmpla atunci când aceste obligații nu sunt respectate.

Apelarea numărului 112 presupune, în multe situații, comunicarea unor informații personale. Operatorii pot solicita date despre identitatea apelantului, locul incidentului, persoanele implicate și natura urgenței, pentru ca echipajele competente să poată interveni.

Aceste informații sunt însă protejate prin lege. Autoritățile care le colectează și le utilizează trebuie să respecte regulile privind prelucrarea datelor personale, inclusiv atunci când colaborează cu alte instituții.

Publicitate

Ce drepturi au persoanele care apelează 112

Persoanele care sună la 112 beneficiază de protecția datelor personale comunicate în timpul apelului.

Potrivit OUG nr. 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, administratorul sistemului 112 și agențiile specializate de intervenție au obligația de a asigura confidențialitatea și securitatea datelor personale colectate de la apelanți.

În funcție de scopul prelucrării și de autoritatea care gestionează informațiile, sunt aplicabile prevederile legislației privind protecția datelor personale, inclusiv Legea nr. 363/2018 și, după caz, Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR).

În esență, apelanții au dreptul ca datele lor să fie prelucrate legal, să nu fie divulgate nejustificat și să fie protejate împotriva accesului neautorizat.

De asemenea, în condițiile prevăzute de lege, persoanele vizate pot solicita informații despre prelucrarea datelor, pot cere rectificarea informațiilor inexacte și pot sesiza autoritatea competentă atunci când consideră că drepturile le-au fost încălcate.

Aceste drepturi pot avea anumite limitări legale, în special atunci când datele sunt prelucrate în cadrul unor activități de prevenire, cercetare sau combatere a infracțiunilor.

Cine poate avea acces la datele celor care sună la 112

Informațiile comunicate prin serviciul 112 pot fi accesate și utilizate de personalul autorizat, în limitele atribuțiilor legale și în scopul gestionării apelurilor de urgență.

În funcție de natura incidentului, datele necesare intervenției pot ajunge la structurile competente, precum Poliția, Ambulanța, ISU sau alte servicii specializate.

Totuși, accesul la date nu înseamnă dreptul de a le utiliza sau transmite în orice scop.

Comunicarea informațiilor către o altă instituție trebuie să aibă un temei legal și să respecte principiile privind necesitatea și proporționalitatea prelucrării.

De exemplu, faptul că două autorități au atribuții în domeniul ordinii publice nu justifică automat transmiterea tuturor datelor personale ale unui apelant.

Pot fi divulgate numele, adresa și numărul de telefon ale apelantului?

Datele de identificare ale unei persoane care a sunat la 112 nu pot fi divulgate în mod arbitrar.

În cazul autorităților competente care prelucrează date în scopurile reglementate de Legea nr. 363/2018, articolul 5 stabilește că informațiile trebuie prelucrate în mod legal, echitabil și transparent.

Aceasta nu înseamnă că identitatea apelantului este secretă în orice împrejurare. Există situații în care transmiterea unor date poate fi necesară și permisă de lege, inclusiv pentru soluționarea incidentului sau desfășurarea unor proceduri legale.

Însă o asemenea comunicare trebuie justificată în raport cu atribuțiile instituțiilor implicate și cu scopul pentru care datele au fost colectate.

Exemplu din raportul ANSPDCP: a sunat la 112, iar datele sale au ajuns la poliția locală

Un caz prezentat în raportul de activitate al ANSPDCP pentru anul 2025 arată cum poate fi încălcat dreptul la protecția datelor personale ale unui apelant.

O persoană a sunat la 112 pentru a reclama o încălcare a legislației privind tulburarea liniștii publice.

La scurt timp după apel, aceasta a fost contactată telefonic de cineva care s-a prezentat drept agent constatator. Persoana respectivă cunoștea numele și alte date ale apelantului, faptul că sunase la 112, motivul sesizării și detalii comunicate în timpul convorbirii.

Apelantul a solicitat explicații mai multor instituții, iar inspectoratul de poliție județean i-a comunicat că datele sale fuseseră transmise din eroare către Poliția Locală.

Ulterior, acesta a depus o plângere la ANSPDCP.

În urma investigației, autoritatea a constatat că inspectoratul transmisese polițiștilor locali numele, prenumele, adresa și numărul de telefon ale apelantului, fără să existe un temei legal pentru această dezvăluire.

ANSPDCP a reținut încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 363/2018.

Inspectoratul de poliție a fost sancționat, iar autoritatea a dispus revizuirea procedurilor interne și instruirea personalului pentru prevenirea unor situații similare.

Potrivit raportului, măsurile de remediere au fost implementate.

Ce pot face cetățenii dacă datele lor au fost transmise fără acord sau fără temei legal

Persoanele care suspectează că informațiile lor personale au fost divulgate nelegal pot solicita explicații instituției care a colectat sau transmis datele.

În funcție de legislația aplicabilă, acestea pot cere informații despre scopul prelucrării, destinatarii datelor și temeiul legal al comunicării.

Dacă răspunsul primit nu clarifică situația sau există indicii privind încălcarea legii, persoana vizată poate formula o plângere la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Lipsa consimțământului nu înseamnă automat că transmiterea datelor a fost ilegală. Autoritățile pot prelucra și comunica informații personale fără acordul apelantului atunci când există un alt temei legal aplicabil.

Ceea ce trebuie verificat este dacă transmiterea datelor a fost permisă de lege, necesară și realizată cu respectarea obligațiilor de confidențialitate.

Cazul prezentat în raportul ANSPDCP arată că o divulgare nejustificată a informațiilor colectate prin 112 poate atrage sancțiuni pentru instituția responsabilă, chiar dacă transmiterea a fost descrisă drept o eroare.

Ce obligații au persoanele care sună la 112

Pe lângă dreptul la protecția datelor personale, cetățenii care apelează serviciul 112 trebuie să utilizeze numărul de urgență în mod responsabil.

Potrivit OUG nr. 34/2008, serviciul este destinat situațiilor în care este necesară intervenția imediată a agențiilor specializate, precum Poliția, Ambulanța, Pompierii sau alte structuri competente.

Persoanele care sună la 112 trebuie să comunice informații corecte despre situația semnalată și să nu utilizeze serviciul pentru glume, farse, injurii sau sesizări inventate.

Pentru gestionarea eficientă a unei urgențe, apelanților li se recomandă să precizeze locul incidentului, natura problemei, eventualele persoane aflate în pericol și alte detalii relevante solicitate de operator.

De asemenea, este important ca apelantul să răspundă întrebărilor operatorului și să urmeze indicațiile primite, în măsura în care acestea pot fi respectate în siguranță.

Amenzi pentru apelurile abuzive la 112. Ce prevede legea

OUG nr. 34/2008 face distincția între apelarea abuzivă și alertarea falsă a serviciilor de intervenție.

Apelarea abuzivă înseamnă, potrivit legii, apelarea repetată și cu rea-credință a numărului 112, fără existența unei situații care să justifice intervenția autorităților, sau apelarea numărului pentru adresarea de injurii operatorilor.

Conform art. 32 alin. (1) lit. a), această faptă se sancționează cu:

• amendă de la 1.000 la 2.000 de lei sau prestarea a 100–200 de ore de activități în folosul comunității;
• în cazul repetării contravenției în termen de un an de la aplicarea sancțiunii, amendă de la 2.000 la 4.000 de lei sau prestarea a 200–400 de ore de activități în folosul comunității.

Legea sancționează și comunicațiile abuzive realizate prin alte mijloace de contactare a serviciului de urgență, în condițiile prevăzute de actul normativ.

Alertele false la 112, sancționate cu amenzi de până la 8.000 de lei

O faptă distinctă și sancționată mai sever este alertarea falsă a agențiilor specializate de intervenție.

Aceasta presupune utilizarea intenționată a serviciului de urgență pentru a determina intervenția autorităților prin semnalarea unei situații nereale.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 34/2008, sancțiunile sunt:

• amendă de la 2.000 la 4.000 de lei sau prestarea a 200–400 de ore de activități în folosul comunității;
• dacă fapta este repetată în termen de un an de la aplicarea sancțiunii, amendă de la 4.000 la 8.000 de lei sau prestarea a 400–800 de ore de activități în folosul comunității.

Aceste sancțiuni au rolul de a descuraja sesizările intenționat false, care pot mobiliza inutil echipaje de intervenție și pot afecta capacitatea autorităților de a răspunde unor urgențe reale.

În funcție de împrejurări, o sesizare falsă poate atrage și alte forme de răspundere, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de legislația penală.

Poți fi amendat dacă suni la 112, dar urgența nu se confirmă?

Nu orice apel care se dovedește nejustificat reprezintă automat o contravenție.

Legea face diferența între o persoană care semnalează cu bună-credință un pericol aparent și cineva care apelează repetat, cu rea intenție, sau inventează deliberat o urgență.

De exemplu, dacă o persoană sună la 112 deoarece observă fum și crede că a izbucnit un incendiu, faptul că echipajele nu confirmă ulterior existența unui incendiu nu înseamnă, prin el însuși, că apelul a fost abuziv sau fals.

În schimb, inventarea intenționată a unui incendiu, accident sau alt incident pentru a determina intervenția autorităților poate constitui alertare falsă.

Totodată, OUG nr. 34/2008 definește separat apelul involuntar, respectiv apelarea numărului 112 din greșeală.

Prin urmare, elementele esențiale pentru stabilirea răspunderii sunt circumstanțele apelului și conduita apelantului, nu doar faptul că situația reclamată a fost sau nu confirmată.