Celebrul manuscris Codex Aureus, aflat în colecția Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, a fost inclus pe lista UNESCO

Zece manuscrise de la curtea împăratului Carol cel Mare au fost incluse joi, 18 mai, în registrul „Memoria Lumii” al UNESCO. Printre acestea este și celebrul manuscris scris Codex Aureus, aflat în colecția Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, scris cu litere de aur.

„Prețioasele manuscrise iluminate au o vechime de aproximativ 1200 de ani. Ele sunt depozitate în toată Europa: la Paris, Londra, Viena, București (n.r. – Alba Iulia), Vatican – și la Trier. Din 2004, Codex Egberti face parte, de asemenea, din <Memoria lumii> din Trier.

Scopul acestui registru internațional este de a <conserva, a face accesibile și a atrage atenția asupra importanței documentelor documentare>. Cu Evangheliarul Ada de la Trier ca lucrare principală, zece manuscrise din școala de la curtea împăratului Carol cel Mare au fost recunoscute în Registrul UNESCO Memoria Lumii”, a transmis marți agenția internațională de presă dpa.

Codex Aureus, din anul 810

Codex Aureus, un fragment de evangheliar latin pe pergament din anul 810, cel mai faimos manuscris medieval occidental anluminat din colecţia bibliotecii, se află depozitat în camera intitulată Tezaur, în fapt o încăpere blindată, fiind păstrat în condiţii speciale şi verificat periodic din punct de vedere al conservării sale.

Cunoscut generic sub denumirea de Codex Aureus, fiind scris cu cerneală de aur, manuscrisul figurează de-a lungul timpului în inventar sub cinci – şase denumiri diferite, de unde şi speculaţia că nu ar fi fost clasat.

Codex Aureus sau Evangheliarul de la Lorch este jumătatea unui tetraevangheliar latin pe pergament, realizat la comanda lui Carol cel Mare, probabil la Schola Palatina din Aachen. Manuscrisul scris integral cu cerneală de aur este celebru şi prin calitatea excepţională a ornamentării: 202 pagini decorate cu frize policrome, 12 pagini de canoane biblice ilustrate, 3 tablouri în plină pagină, dintre care două reprezentând portretele evangheliştilor Matei şi Marcu, un frontispiciu miniat şi alte două pagini cu scriere ornamentală, după cum aflăm din prezentarea făcută pe site-ul Bibliotecii Naţionale a României. De altfel, tot aici el poate fi şi „răsfoit” digital.

Nu se ştie când şi cum manuscrisul carolingian a fost desfăcut în două. Cealaltă jumătate, respectiv Evangheliile după Luca şi Ioan, se află la Vatican. Tot la Roma se găseşte una dintre coperţi, cea de-a doua fiind la un muzeu din Londra.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, prima parte a manuscrisului aparţinea bibliotecii arhiepiscopului Vienei, Christoforo Migazzi, de unde prin achiziţie, în 1782, devine proprietatea episcopului Batthyany.

De-a lungul timpului au fost vehiculate diverse informaţii în spaţiul public în legătură cu celebrul Codex Aureus, respectiv că acesta nu s-ar mai afla în ţară sau că în timpul regimului comunist ar fi fost folosit ca garanţie pentru un împrumut de 10 miliarde de dolari.

Reprezentanţii bibliotecii au demontat, în urmă cu câţiva ani, aceste mituri. Specialiştii au explicat că nu s-a pus problema ca acest manuscris să fi fost scos din 1999 (când a fost expus în Germania – n.r.) de aici. De asemenea, că nu există niciun document care să ateste faptul că manuscrisul ar fi constituit o garanţie bancară pentru împrumuturi externe.

Astfel, s-a făcut o serioasă documentaţie de arhivă şi nicăieri nu există un astfel de document, care să ateste, de exemplu, o evaluare a unei bănci externe. Dacă ar fi existat o evaluare, ar fi trebuit ori să vină evaluatorii aici, ori să plece manuscrisul pentru a fi evaluat. Mai mult, dacă ar fi fost împrumutat, ar fi trebuit ca manuscrisul să plece în seiful băncii care a făcut împrumutul până la restituirea sumei, au argumentat angajaţii bibliotecii.

Alături de Codex, la Batthyaneum se află cea mai valoroasă colecţie de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României, dar şi cea mai mare colecţie de incunabule.