Comunicat Mircea Hava: Frâna economiei, în vremuri de criză, e taxa pe orice – crescută sau impusă

Sunt câteva lucruri de lămurit în chestiunea OUG-ului care a făcut ca meschinăria austriecilor să pară mai puțin importantă. Noua „taxă pe soare” e elementul, ce merită deslușit, din cutia neagră a avionului doborât de opoziție fix în curtea ministrului Popescu. 

Era clar că într-un domeniu ca al energiei, în care nimeni nu e ferit de „mixul” dintre groaza crizei și profiturile băieților deștepți, numai invocarea taxării prosumatorilor mai lipsea. Nu-mi explic de ce, în vremuri de criză, ai aduce în discuție taxarea rezultatelor de pe culoarul enrgiei regenerabile, deși e clar că singura preocupare ar trebui să fie susținerea. Când ai în față o țintă atât de ambițioasă precum cea de a obține 32% din totalul energiei, până-n 2030, din surse alternative celor clasice, ai și obligația de a căuta soluții. De la preluarea în sistem, până la programele naționale sau regionale de ajutor. E o dublă responsabilitate, atât față de ce ți-ai asumat, cât și față de cei care te pot ajuta, „cetățenii energetici” ai României. Personal, sunt dezamăgit de eșecul programelor de pe POIM, de luna trecută, când s-au ratat sute de milioane și proiecte din cauza birocratizării excesive. Companiile au fost descurajate să intre în competiția pentru acești bani.

Că ne grăbim să facem circ din orice, e clar. Iar subiectul, pentru flașnetarii politicii, a picat la fix. Însă, ca de fiecare dată, adevărul pare să fie influențat de tabăra care-l pretinde. Textul original al articolului din cunoscuta Directivă RED II (Art.21, punctele 2 și 3) evidențiază că statul membru POATE taxa și acest tip de energie, în anumite condiții. Dar asta nu determină obligația de a o face. Iar eu cred că toate celelalte mențiuni care ne fac să evoluăm sunt mai importante. Absolut orice decizie politică, de azi, trebuie să asigure vitalitatea și independența sistemului energetic de mâine. Iar, în cea mai mare parte, asta face această ordonanță, prin stabilirea mixului energetic pe care România trebuie să-l folosească. Orice altă discuție despre a taxa prosumatorul, care oricum nu se bucură de o identitate fiscală lămurită la nivelul Uniunii Europene, ne antagonizează cu obiectivul. Da, poate fi o discuție, o abordare, la momentul în care suntem atât de funcționali încât să ne permitem să și dăm statului ceva dintr-un sol fertil.

Nu mi-e clar dacă pricep toți că frâna economiei, în vremuri de criză, e taxa pe orice, crescută sau impusă. Asta poate știrbi inițiativele celor care se chinuie fie să scape de prețurile uriașe, fie să salveze afaceri în ciuda faptului că nu știi la ce să te aștepți mâine. Sunt convins că e momentul să ne preocupe cum susținem acest sector al energie regenerabile, nu cine sunt cei care merită taxați. Iar pentru așa ceva, această coaliție a momentului, atât cât va funcționa, trebuie să vâneze oportunități de a dezvolta, nu colegi pentru dorința de părea mai puțin păcătos. Altfel, nereușitele noastre seculare vor rămâne, iar românii se vor alege, pe mai departe, cu constatarea că la alții se poate.