Eveniment
De ce se spune că nu este bine să dormi în Joia Mare. Tradiţii şi superstiţii în Săptămâna Patimilor
Joia Mare este o zi importantă pentru credincioşi, în Săptămâna Patimilor. Oamenii se spovedesc şi se împărtăşesc în biserici. Deopotrivă, în legătură cu această zi sunt o serie de tradiţii, obiceiuri şi superstiţii.
Tradiţia spune că nu este bine să dormi în Joia Mare, după-amiaza, căci cine doarme în această zi va rămâne leneş un an întreg. Dacă doarme o femeie, va veni Joimăriţa care o va face incapabilă de lucru tot anul. Se mai spune că morţii vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuinţe, unde stau până în sâmbăta dinainte de Rusalii.
În Joia Mare, se fac focuri în curtea casei, pentru ca morţii să se poată încălzi. Focul din Joia Mare se face aprinzând pentru fiecare mort câte o grămăjoară, daca vreţi să fie şi ei luminaţi pe lumea cealaltă în unele locuri se duc la biserică băuturi şi mâncăruri, care se sfinţesc şi se dau de pomană, pentru sufletul morţilor. De asemenea, în alte părţi se împart la biserică colivă şi colaci.
În unele zone, în această zi se înroşesc ouăle, afirmându-se că ouăle roşite şi fierte în aceasta zi nu se strica pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodată. O altă tradiţie specifică acestei zile este nunta sau măritarea urzicilor, ceea ce înseamnă înflorirea şi, implicit, încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat.
Până în Joia Mare, gospodinele trebuie să termine torsul şi ţesutul. Această zi se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimăriţa. Joimăriţa sau Joimărica, personaj întâlnit doar în mitologia românească, a fost, la origini, o zeitate a morţii, care supraveghea focurile din Joia Mare, dar ulterior a devenit un personaj justiţiar, care-i pedepseşte pe cei leneşi.
Întruchipată, în mod simbolic, de o femeie urâtă şi puternică, deghizată într-o vrăjitoare rea, care poartă cu ea o serie de instrumente (o găleată cu jăratic, un cleşte, un ciocan, un cuţit, un vătrai, un sac cu cenuşă etc), Joimăriţa vine să vadă ce a lucrat fiecare şi, în cazul în care găseşte fuioare de lână netoarse, le pedepseşte pe fetele leneşe. Nici bărbaţii nu scapă de pedepse, dacă au fost leneşi şi gospodăria nu arată aşa cum ar trebui. În cazul în care Joimăriţa găseşte pe cineva dormind, acela va fi leneş tot anul. În unele zone, o femeie bătrână merge pe la casele cu fete tinere pentru a îndeplini tradiţia, dar în alte zone, cete de copii, unşi pe faţă cu negreală, merg să le îndemne pe fete la lucru. Pentru a scăpa de pedeapsă, gazdele trebuie să le dea copiilor ouă.
O altă formă de manifestare a Joimăriţei o reprezintă strigăturile peste sat. Originar din zona Ardealului, acest obicei era, de fapt, o denunţare satirică a abaterilor din anul anterior, cu un important rol moralizator.
Seara, credincioşii merg la biserică pentru a participa la slujba celor 12 Evanghelii. În tradiţia populară, se crede că fetele trebuie să-şi pună 12 dorinţe pe un fir de aţă, făcând câte un nod după fiecare Evanghelie citită de preot. După Înviere, se dezleagă cele 12 noduri pentru ca dorinţa să se împlinească, iar aţa se pune sub pernă şi tinerele îşi vor visa, astfel, ursitul. În sudul ţării se păstrează şi obiceiul ca bunicile să spele picioarele copiilor din familie.
Este ziua când a avut loc Cina Cea de taină, rugăciunea lui Isus Christos în Grădina Ghetsemani, trădarea lui Iuda şi prinderea lui Isus. Acum, oamenii se spovedesc şi se împărtăşesc.
Urmăriți Alba24.ro și pe Google News