Directorul Terapia Cluj, scrisoare deschisă către premier: Vă aduc cheile de la fabrică, vă rog s-o conduceți dumneavoastră

Directorul general al producătorului de medicamente Terapia Cluj-Napoca, Dragoș Dămian, transmite premierului o scrisoare deschisă în care reclamă situația gravă din economie și faptul că România nu a făcut nici cel mai mic efort să stăvilească munca la negru și evaziunea fiscală.

Redăm textul integral al lui Dragoș Dămian:

”Domnule Prim-Ministru, după ce sunteți ales, vă aduc cheile de la fabrică. Vă rog s-o conduceți Dumneavoastră, că eu nu mai stiu cum, la inflație de aproape 10%, lipsa de personal calificat, penurie de materii prime, utilități mai scumpe cu 300% și mai nou, cu spectrul cotei progresive.

România nu a făcut nici cel mai mic efort să stăvilească munca la negru și evaziunea fiscala, faptul că nu se mai vorbește despre ele din cauza pandemiei nu înseamnă că nu există, sau că nu au căpătat forme creative, post-pandemie.

Și pentru că cele două crime fiscale care duc la pierderea de venituri nu pot fi pedepsite se reintroduce tema cotei progresive, ne ducem să luăm și mai mult de la cei de la care luam și până acum.

1. Azi vara, zilnic, cel puțin 500 mii de români, în concediile din țară, au plătit la negru aproximativ 100 lei în fiecare zi (cazare, mâncare, distracții). Asta înseamnă, pentru 90 de zile de vacanta, sume nefiscalizate de 4,5 miliarde de lei;

2. Piață neagră a medicamentelor “antivirale” din valul 4 atinge din unele estimări, 100 milioane de lei – nu vorbim aici numai de contrabandă și venituri nefiscalizate, ci de un pericol real pentru sănătatea oamenilor. Iar canalele de contrabandă s-au solidificat în eventualitatea valului 5;

3. Sunt date care arată că cel puțin 50% din cei 1,5 milioane de români plătiți cu salariul minim primesc bani “la gri” de la angajator sau mai au încă un job plătit, bineînțeles, “la negru”.

Greu de calculat sumele nefiscalizate care sunt în mișcare, la 1000 de lei pe lună ajungem la 9 miliarde de lei / an.

Și repet aici ceea ce am mai notat, cu 11% creșterea salariului minim nu se acoperă nici măcar inflația cumulată din ultimii 3 ani, astfel încât rămâne deschisă invitația la munca la negru sau gri.

Marea evaziune, cu sprijin politic

Cele descrise mai sus se încadrează la “mica evaziune” și la munca la negru “acceptabilă”. Marea evaziune se face cu sprijinul celor care chiar au competente de control și desigur, al paravanelor afacerilor politice.

Așadar, stimați directori de fabrici, câți mai sunteți, nu vă mai puneți speranțe, nu sunteți văzuți că și active strategice pentru dezvoltare sustenabila, ci că sursă de și mai multe venituri la buget.

O să aveți și mai multe inspecții de la autorități care să vadă ce virgule lipsesc din rapoartele depuse și care vă vor amenda pentru abateri închipuite.

Pentru că, desigur, este mai ușor să găsești chichițe la o companie cu o mie de angajați și o cifră de afaceri de 100 milioane de lei.

Să recapitulăm.

– Criza enorma de forță de muncă calificată. Investițiile companiilor în învățământ dual sau în calificarea studenților sunt bani aruncați, absolvenții vor fi absorbiți de joburi mult mai bine plătite, în străinătate;

– Obligația multor operatori industriali de a crește salariile cel puțin cu echivalentul inflației, deci aproximativ 10%;

– Costurile cu utilitățile vor crește până la 30% din totalul costurilor de producție, total împotrivă normelor industriei, care au că standard sub 20%;

– Costurile cu materiile prime și materialele (care vin, desigur, din import) au crescut de 3-4 ori. Dar nu asta este problema cea mai mare cât lipsa disponibilității lor și timpul lung de transport din Asia, care fac că multe fabrici să închidă temporar producția sau să dea termene de livrare de peste 6 luni.

PNRR, cu muncitori asiatici

La asta adaugăm și cota progresivă, introducerea ei fiind nu o chestiune de “daca” ci mai degrabă de “când”.
Nu este nimic nou când spun că politicienii nu dau doi bani pe nevoia strategica de a avea o industrie de manufactura puternica, indiferent de capital – iar acum cu atât mai puțin le pasa, toți ochii sunt ațintiți pe PNRR, care vă fi executat cu materiale din import și muncitori asiatici.

Când se termină de construit infrastructura din transport și sănătate finanțată prin PNRR, în 2026, România va fi unde trebuia să fie deja încă din 2015. Restul UE vă fi în 2026”.

Sursă: Cluj24.ro