DOCUMENTAR | 30 de motive să fii mândru că ești din Alba: Vezi ce oameni celebri își au originile aici

Revoluția de la 1848 din Transilvania, primul plămân artificial și înființarea Parcului Național Retezat – ce au toate acestea în comun? La prima vedere par desprinse din trei povești diferite, însă toate au fost posibile datorită unor minți luminate care s-au născut în județul Alba.

Deși sunt de o importanță deosebită, faptele prezentate mai sus sunt doar o mică parte din realizările oamenilor înzestrați ai locului. Unii sunt contemporani cu noi, alții s-au făcut remarcați în trecut, dar toți reprezintă o adevărată valoare pentru județul nostru. Horea, Avram Iancu, Lucian Blaga, Alexandru Borza, Augustin Bena, Ioan Maiorescu, Timotei Cipariu, Ion Agârbiceanu, Radu Stanca, Nicolae Linca, Ioan Bocșa, Veta Biriş, Alexandru Ţitruş, Paul Tomiță şi Valentin Uritescu sunt doar câțiva dintre cei cărora Alba le-a servit drept loc de baștină și care cu siguranță vor rămâne în istorie.

Horea (1731 – 1785) (pe numele său real Vasile Ursu Nicola)

Cunoscut ca Horea datorită talentului său muzical, a fost conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania, alături de Ion Oargă (Cloșca) și Marcu Giurgiu (Crișan). S-a născut în anul 1731 în satul Arada, care a fost ulterior denumit după el.

În octombrie 1784, moții din Munții Apuseni s-au răsculat, având ca obiective desființarea iobăgiei și a nobilimii, împărțirea pământurilor și plata impozitelor de către toți locuitorii. Situația a fost îngreunată de venirea iernii, iar Horea a decis să întrerupă lupta și să se ascundă. Trădați de iobagii din zonă și apoi prinși de trupele austriece, capii răscoalei au fost întemnițați la Alba Iulia pentru a fi supuși unui interogatoriu.

La cerința împăratului Iosif al II-lea al Austriei, cei trei au fost condamnați la moarte pentru rebeliune. Pedeapsa lor trebuia să fie una spectaculoasă, pentru a-i înspăimânta pe alți țărani și a-i împiedica să se mai răscoale. Crișan s-a spânzurat în închisoare, iar Horea și Cloșca au fost trași pe roată la 28 februarie 1785, pe un deal lângă cetatea din Alba Iulia. A fost ultima execuție de acest tip din Europa, deși la momentul respectiv fusese deja abolită din codul penal austriac. Se spune că mână dreaptă a lui Horea a fost îngropată la rădăcina „Gorunului lui Horea” de la Țebea.

Avram Iancu (1824 – 1872)

Supranumit și Craiul Munților, a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania și a rămas astfel o legendă vie a Apusenilor. Provenind dintr-o familie de iobagi înstăriți, s-a născut în 1824 în Vidra de Sus, localitate care astăzi îi poartă numele.

A făcut studii primare la Poiana Vadului, Câmpeni și Abrud, și gimnaziale la Zlatna și Blaj. În continuare a urmat cursurile Institutului Superior din Transilvania și ale Facultății de Drept din Cluj, pe care a absolvit-o în 1847. A luat examenul de avocat în 1848, însă până atunci a ocupat postul de cancelist la Târgu-Mureș.

În preajma izbucnirii revoluției făcea partea dintre fruntașii intelectualității transilvănene, fiind și unul dintre inițiatorii și organizatorii adunărilor de la Blaj. În fruntea oștii țărănești a organizat apărarea în Munții Apuseni și a respins numeroase atacuri ale trupelor revoluționare  maghiare, câștigându-și astfel renumele. Pentru contribuția adusă în timpul luptelor, a fost propus pentru decorare în repetate rânduri, însă a refuzat de fiecare dată.

Avram Iancu a murit la 10 septembrie 1872 la Baia de Criş și a fost îngropat la Ţebea, județul Hunedoara, lângă “Gorunul lui Horea”.

Ioan Maiorescu (1811 – 1864)

Profesor, publicist și agent diplomatic, tătal lui Titu Maiorescu, s-a născut la 28 ianuarie 1811 la Bucerdea Grânoasă din județul (pe atunci comitat) Alba. Deși numele de familie al tătălui său era Trifu, el îl preia pe al mamei pe care o chema Maior, și îl schimbă succesiv.

A urmat școala primară în satul natal și gimnaziul la Blaj, iar apoi a studiat teologia la Seminarul de la Pesta și a făcut cursuri de istorie și filologie la Viena.

În 1848 a lucrat ca agent diplomatic al guvernului provizoriu al Țării Românești pe lângă Dieta germană de la Frankfurt, jucând un rol important pe timpul revoluției. A desfășurat o activitate publicistică intensă, fiind primul român care a abordat probleme de lingvistică indo-europeană. A publicat în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, revista condusă de George Barițiu, fiind și autorul uneia dintre primele lucrări românești de teorie a cuvântului, „Asupra ortografiei românești.”

Timotei Cipariu (1805 – 1887)

Teolog, istoric, pedagog și orientalist, s-a născut în satul Pănade, la 21 februarie 1805. A fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte și apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român și totodată lingvist.

A fost întotdeauna aproape de locurile natale, Blajul fiind orașul pe care nu l-a părăsit niciodată. Timotei Cipariu a urmat aici gimnaziul și Seminarul teologic. A fost autodidact și cunoștea 12 limbi vechi și moderne. De altfel el și-a făcut toate studiile la Blaj, mai târziu fiind chiar profesor la Gimnaziul de acolo.

Timotei Cipariu a fost posesorul uneia dintre cele mai bogate biblioteci particulare din Transilvania. Însă în timpul regimului comunist acestuia i-a fost confiscată biblioteca și a fost trecută ilegal în inventarul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei Române. Pe de altă parte, a fost unul dintre pionierii ziaristicii românești transilvănene, înființând ziare precum Organul luminare, Învățătorul poporului sau Archivu pentru filologie și istorie.

A publicat o serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale și a fost considerat unul din întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. A fost de asemenea un adept al latinismului și al ortografiei etimologice, fapt pentru care chiar el a propus folosirea cuvintelor de origine latină și evitarea cuvintelor de origine nelatină.

Pe plan politic, a fost unul dintre militanții pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind totodată unul dintre cei zece Secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848.

Lucian Blaga (1895 – 1961)

Scriitor, filozof, profesor universitar, diplomat, a fost o personalitate a culturii interbelice, perioadă asupra căreia și-a lăsat puternic amprenta. S-a născut la 9 mai 1895 la Lancrăm, în județul Alba, într-o familie de preoți.

Clasele primare le-a făcut la școala germană din Sebeș, iar apoi a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. Începutul primului război mondial îl suprinde frecventând cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, unde și-a finalizat studiile cu licență în 1917. După absolvire, s-a înscris la Universitatea din Viena  pentru a studia filozofia, obținând titlul de doctor cu lucrarea „Kultur und Erkenntniss”.

A debutat în anul 1910 în revista Tribuna din Brașov cu poezia „Pe Țărm”. După terminarea studiilor s-a stabilit la Cluj unde a fondat revista Gândirea în (1921). A intrat în diplomație în 1926 pentru o perioadă lungă, fiind succesiv atașat de presă și consilier la legațiile României din Varșovia, Praga, Berna și Viena. În tot acest timp și-a continuat activitatea literară și științifică. În 1937 fost ales membru al Academiei Române, iar după doi ani a devenit profesor de filozofia culturii la Universitatea din Cluj. Între timp a înființat revista Saeculum. Din 1949 a lucrat ca cercetător în cadrul fialialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei. S-a stins din viață la 6 mai 1961 și a fost înmormântat în satul natal.

Printre operele sale se regăsesc volume de versuri: „Poemele luminii”, „Pașii profetului”, „În marea trecere”, „La cumpăna apelor”; dramaturgie: „Zamolxe – mister păgân”, „Daria”, „Fapta”, „Meșterul Manole”, „Cruciada copiilor”; filozofie: „Trilogia cunoașterii”, „Trilogia culturii”, „Trilogia valorilor”, precum și ciclurile „Vârsta de fier 1940-1944”, „Cântecul focului” sau „Corăbii de cenușă”.

Dionisie Pop Marțian (1829 – 1865)

Economist, întemeietor al statisticii românești, s-a născut în 1829 la Ponor, în Munții Apuseni. A început să studieze în satul natal sub supravegherea tatălui său care era preot. Ulterior a urmat Seminarul ortodox de la Sibiu și Școala greco-catolică de la Blaj, promovând examenul de bacalaureat la vârsta de  24 de ani. Studiile superioare le-a făcut la Viena, la Facultatea de Drept și Filozofie, ca bursier al Arhiepiscopiei de Blaj. În 1857 obţine diploma de licenţă în drept şi ştiinţe politice.

Același an marchează și întoarcerea lui în țară. Încă de la sosirea sa la București, a propus guvernului înfiinţarea unui birou de statistică, fiind convins de imposibilitatea cunoaşterii situaţiei economice în lipsa unei statistici organizate. A reușit să-l înființeze în 1859, cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza care, printr-un decret, îl și numește șef al acestui serviciu.

Dionisie Pop Marțian a participat la toate cele trei adunări naționale de Blaj din anul 1848 și a fost unul dintre apropiații lui Avram Iancu deși avea doar 18 ani. A fost un susținător al reformei agrare din 1864, iar boierimea o vedea ca pe o clasă complet depăşită. A sprijinit dezvoltarea mijloacelor şi căilor de transport moderne, fiind în special interesat de rolul Dunării şi a reţelei de cale ferată, a legăturilor de transport cu Transilvania.

Rudolf Eisenmenger (1871 – 1948)

Medic născut la Alba Iulia în 1871, este inventatorul primului „plămân artificial”, numit „Biomotor”. A făcut gimnaziul la Orăștie și a studiat medicina la Cluj, obținând doctoratul în 1896.

Încă de la începutul carierei și-a manifestat interestul pentru proiectarea și construirea de aparate pentru resuscitare respiratorie și circulatorie. În anul 1900 a construit Biomotorul, aparat care a fost brevetat în mai multe țări. Această invenție a fost un mare succes, fiind implementată în stațiile de salvare, spitale și clinici. În comparație cu alte astfel de aparate din acea epocă, creația lui Eisenmenger era mai portabilă și mai mobilă, însă aceste calități îl făceau și mai puțin eficient. Și-a perfecționat în continuare invenția, ajungând până la un model cu acționare electrică.

Petru Pavel Aron (1709 – 1764)

Episcop al Bisericii Unite cu Roma din Transilvania, Petru Pavel Aron este cel care a deschis la Blaj prima școală elementară cu predare în limba română, în 1753. S-a născut în comuna Bistra și a avut sediul în Blaj. A absolvit studiile elementare cu rezultate deosebite la Roșia Montană, cursuri de filozofie la Trnava în Slovacia, după care a urmat cursurile medii la școala iezuită din Cluj, după care a fost trimis de episcopul Inochentie Micu Clain la studii la Roma. A fost hirotonit preot la Roman în 30 iulie 1742.

Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut pe Aron ca vicar general printr-un decret din 31 august 1745. După demisia episcopului Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită cu Roma ca administrator apostolic, iar în anul 1751 a fost ales ca unul din cei trei candidați pentru funcția de episcop de Făgăraș și Alba Iulia. Pe 28 februarie 1752, împărăteasa l-a numit episcop pe Petru Pavel Aron, iar Sfântul Scaun a confirmat alegerea prin bula din 6 iulie 1752. A fost hirotonit episcop la 1 septembrie 1752, la mănăstirea Maria Pocs, de către episcopul rutean Manuil Mihail Olsavszky.

În anul 1754 episcopul Petru Pavel Aron a deschis la Blaj prima școală elementară cu predare în limba română din toate timpurile. În continuare, a întemeiat 53 de școli românești, în protopopiatele Făgărașului, Veneției, Sadului, Calborului, Gheorgheni, Trei Scaune, Armeni, Sânmărtinu de Câmpie, Mureș. Episcopul Petru Pavel Aron a înființat la Blaj tipografia diecezană.

Ion Agârbiceanu (1882 – 1963)

Tot în județul Alba, în satul Cenade din Podișul Secașelor, s-a născut și poetul Ion Agârbiceanu. A fost cel de-al doilea dintre cei opt copii ai familiei, având un tată pădurar de profesie. Se spune că era un gospodar înstărit, știutor de carte care se va muta mai apoi ca „vigil de pădure” în ţinutul Odorheiului.

Ion Agârbiceanu începe şcoala în satul natal, după care, din 1892 urmează gimnaziul şi apoi liceul la Blaj, bacalaureatul trecându-l în 1900. Către sfârşitul liceului debutează în literatură şi trimite „Unirii” din Blaj, mai întâi o poezie, apoi schiţe şi poezii, semnate Alfius.

A fost pe rând poet, prozator și ziarist. Ion Agârbiceanu a îndeplinit următoarele activități: subprefect la Internatul de băieți din Blaj, preot paroh în Bucium Șasa, apoi în Orlat, județul Sibiu, preot militar în corpul voluntarilor ardeleni, director la ziarul Patria din Cluj, apoi la ziarul Tribuna, deputat în primul Parlament al României întregite, mai târziu senator și vicepreședinte al Senatului, preot și protopop în Cluj, canonic al Episcopiei de Cluj-Gherla.

De asemenea, pentru activitatea sa literară a fost ales membru de onoare al Academiei Române și a mai fost numit și „patriarh al literaturii române”. Printre cele mai importante opere ale sale se numără „Arhanghelii”, „Popa Man”, „Strigoiul”, „Faraonii” sau „Fefeleaga”. În prezent, mai multe școli din județ îi poartă numele.

Carl Flitsch (1830 – 1845)

Unul dintre cei mai importanți muzicieni ai secolului al XIX-lea. A început să cânte la pian de la vârsta de 3 ani, îndrumat de tatăl său, Joseph Flitsch, pastor evanghelic în Sebeșul Săsesc. În 1837, tatăl său l-a dus la Viena, unde l-a prezentat Curții Imperiale, unde a ajuns să fie coleg de educație muzicală și de joacă al viitorului împărat Franz Joseph. În 1842 a ajuns să fie elevul preferat al lui Frederic Chopin la Paris.

Din nefericire, în scurt timp s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Medicii i-au prescris băi în mare la Veneția, starea sănătății sale s-a îmbunătățit pentru puțin timp, a mai petrecut o perioadă în Transilvania și în Viena, după care a fost nevoit să se întoarcă la Veneția. Acolo a fost răpus de boală, la vârsta de numai 15 ani. Monumentul său funerar, dăltuit în marmură, de găsește la cimitirul San Michele din Veneția.

Augustin Bena (1880 – 1962)

Muzician născut la Pianu de Jos în 29 octombrie 1880, a fost compozitor, profesor, dirijor, preot și totodată un mare animator al vieții cultural-teatral-muzicale din Transilvania. El a urmat studiile gimnaziale la Sebeș și Sibiu, cele liceale la Blaj și la Brașov, teologice la Sibiu și de muzică la Academia Regală. A urmat apoi cursurile  Facultății de Filozofie și Litere din Cluj și a obținut doctoratul în filologie.

El a fost mai întâi profesor și dirijor la Sibiu, Năsăud și Cluj, ca mai târziu să devină director la Conservatorul din Cluj.

Augustin Bena a compus muzică pentru teatru, vocal-simfonică, muzică de cameră și corală, are lucrări didactice, de folclor și lingvistice, a făcut traduceri de librete și oratorii în limba română: „Serenadă pentru orchestră de coarde”, „Somnoroase păsărele”, „Priceasnă”, „Flori de nufăr sau Ave Maria”.

Radu Stanca (1920 – 1962)

Dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru, s-a născut la 5 martie 1920 la Sebeș, fiind mezinul familiei. În casa sa natală se află în prezent o școală generală.

Clasele primare și liceul le-a făcut la Cluj, iar la vârsta de 12 ani a debutat în cadrul revistei Universul Copiilor, cu lucrarea intitulată „Legendele peștilor”. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj, licența sa fiind  calificată „magna cum laude”. Pe timpul războiului Facultatea s-a refugiat la Sibiu, unde a luat ființă Cercul literar de la Sibiu, grupare ăl cărei mentor a fost Radu Stanca. Cercul a încercat să salveze tradiția literaturii române, dar și-a încetat activitatea din cauza prigoanei comuniste în anii 50.

Începând cu 1943 a fost asistent al lui Lucian Blaga la Catedra de Filozofie a culturii timp de doi ani, iar apoi a ocupat postul de profesor de estetică a teatrului la Conservatorul Popular din Sibiu. A fost actor și prim-regizor al teatrului sibian, care îi poartă numele, și al Teatrului Național din Cluj.

Radu Stanca este autorul volumelor: „Problema cititului”, „Ștefan Braborescu”, „Versuri”, „Teatru”, și „Acvariul”. Comedia tragică „Dona jiiana”, o reinterpretare a mitului lui Don Juan, i-a adus premiul Sburătorul în anul 1947.

Alexandru Borza (1887 – 1971)

A fost un botanist și om de știință care s-a născut la 21 mai 1887 la Alba Iulia, tatăl său fiind subofițer în armata ungară. El urmează Seminarul Teologic Greco-Catolic din Blaj după care pleacă la Budapesta pentru a urma Facultatea de Științe, unde obține mai târziu doctoratul în științe naturale. A fost primul profesor universitar doctor docent de botanică farmaceutică la Universitatea Daciei Superioare și a fost întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca. Tot la inițiativa lui a fost înființat și Parcul Național Retezat și Parcul Custozza din Alba Iulia. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni, a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.

A reușit să cuprindă nu mai puțin de 11 000 nume românești de plante într-un singur dicționar etnobotanic, față de cele 5000 de nume înregistrate anterior. De asemenea botanistul a organizat și primul Congres al Naturaliștilor din România și a fost președinte al Comisiei Monumentelor Naturii. Un lucru important este faptul că el a reușit chiar să inițieze o lege pentru ocrotirea naturii care a fost și votată în anul 1930 de către Parlamentul României.

În afară de activitatea sa din domeniul științelor naturii, el a fost unul din mulții cărturari care au participat la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia la votarea unirii Transilvaniei cu România.

Ştefan Meteş (1886 – 1977)

Preot şi istoric, s-a născut în satul Geomal, loc unde a şi început studiile la şcoala primară din sat. Mai târziu a urmat Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. Și-a continuat studiile la Institutul Teologic de la Arad, Sibiu şi Caransebeş, iar mai târziu a ajuns la Bucureşti unde a studiat istoria sub îndrumarea marelui istoric Nicolae Iorga.

După absovire a fost învăţător în satul natal, iar apoi într-un sat din Hunedoara, unde a fost şi preot. Ştefan Meteş a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia.

A fost ales deputat în Parlamentul României după Marea Unire şi s-a remarcat prin intervenţiile pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale a minerilor din Munţii Apuseni. Pe de altă parte, el a fost ales în acelaşi an ca fiind membru corespondent al Academiei Române.

După înfiinţarea instituţiei „Arhivele Statului” la Cluj, a fost numit director al acestei instituţii extrem de importante mai ales pentru românii din Transilvania.

El a avut o importantă activitate politică deoarece a fost numit prefect al judeţului Târnava Mică în guvernul Iorga, iar mai apoi a fost promovat ca Subsecretar de Stat de pe lângă Departamentul Internelor.

Istoricul şi omul de mare cultură, Ştefan Meteş, a fost apreciat de personalităţile timpului. Printre colaboratori săi s-au aflat: Onisifor Ghibu, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, David Prodan, Constantin Giurescu, Simion Mândrescu, Octavian Goga, Ion Raţiu, Ion Agârbiceanu, etc.

Nicolae Linca (1929 – 2008)

Singurul campion olimpic din istoria boxului românesc s-a născut la 1 ianuarie 1929 la Cergău Mare.

A făcut parte din lotul României pentru prima oară la Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952 și s-a clasat al nouălea. A doua sa participare la Olimpiadă a fost însă cu noroc. Deși a fost la un pas de a nu fi selecționat pentru Jocurile Olimpice de la Melbourne din 1956 pe motiv că nu era în formă, a reușit să-și înfrângă adversarul și să cucerească aurul. Mâna dreaptă îi era fracturată dinainte de meci, dar totuși a plecat acasă cu medalia olimpică la categoria semimijlocie.

De-a lungul întregii sale cariere, Nicolae Linca a disputat 306 meciuri, dintre care a pierdut doar 25. S-a stins din viață la 27 iunie 2008 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii greco-catolice din Feisa, județul Alba.

Dorin Pavel (1900 – 1979)

Originar din Sebes, Dorin Pavel s-a născut la 31 mai 1900, pe linie maternă fiind nepotul filozofului și poetului Lucian Blaga. A absolvit Facultatea de Electrotehnică a Politehnicii din Zürich. La vârsta de 25 de ani, îsi ia doctoratul, care i-a deschis perspective de a ramâne în învatamântul politehnic elvetian. Dorin Pavel îsi începe cariera de inginer, ajungând în scurt timp director al Uzinelor comunale din Bucuresti, functie pe care a detinut-o în perioada 1934-1941.

Dorin Pavel și-a dedicat o mare parte din timp studierii apelor țării, publicând, în anul 1933, o remarcabilă monografie intitulată: „Plan general d’amenagement des forces hydrauliques en Roumanie”.

A contribuit la lucrarile de amenajare a lacurilor din zona Bucureștiului, conduce proiectarea pentru amenajarea Bârzavei, Nerei si Timisului, pentru ca mai apoi, în calitate de conducator de proiecte în cadrul ISPI si ISPH, să-și poată vedea transformate în realitate proiectele de amenajare a râului Sadu si a cascadelor hidroelectrice ale Bistritei, Argesului, Oltului, Somesului si Sebesului. Încununarea succesului gândirii tehnice a energeticianului profesor Dorin Pavel ramâne grandioasa lucrare de la Portile de Fier, realizata în comun cu Iugoslavia si care rezolva navigatia pe Dunare în zona respectiva, punând la dispozitia ambelor tari peste 2200 MW putere instalata, în conditii economice din cele mai avantajoase. În activitatea didactica, profesorul Dorin Pavel a condus peste 45 de generatii de studenti.

Dorin Pavel a publicat peste 15.000 de pagini în 23 manuale didactice, 44 de cărți și monografii tehnice, respectiv 140 de articole de specialitate și a primit numeroase distinctii românești și străine. S-a stins din viata la Bucuresti, în 6 iulie 1979, și a fost înmormântat acasă, la Lancrăm.

Valentin Uritescu

Este un actor român născut la 4 iunie 1941 în Vinerea, județul Alba, sat de care s-a declarat ca fiind foarte atașat. În interviurile acordate de-a lungul timpului actorul spunea că singurul loc în care s-a simțit cu adevărat în siguranță a fost satul Vinerea. Când a plecat la liceu, actorul mărturisește că a simțit cum satul îl cheamă înapoi, ceea ce arată un atașament foarte mare față de locurile natale.

Actorul mai păstrează amintirea exploziei de la fabrica de armament din Cugir, el și prietenii lui jucându-se de-a Columb și Magellan în craterele formate de aceasta. De asemenea, actorul își amintește și cum în anii copilăriei ajuta și el la treburile gospodăriei, satul fiind pentru el cea dintâi educație.

Pe lângă faptul că Valentin Uritescu și-a dedicat întreaga viață actoriei, acesta iubește și scrisul, motiv pentru care în anul 2011 și-a lansat primul volum cu fragmente autobiografice, numit „Așa sunt eu, prost”.

După ce a părăsit satul natal pentru studii, actorul a învățat la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie, absolvind apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1963. Dacă la începutul carierei acesta a jucat pe scenele Teatrului Maria Filotti din Brăila, Teatrului Tineretului din Piatra Neamț sau Teatrului Lucia Sturzda Bulandra, mai apoi, în 1991 își face debutul pe scena Teatrului Național unde printre spectacolele în care a jucat se numără „Avram Iancu” de Lucian Blaga, „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, „Livada de vişini”de A.P. Cehov, „Morişca” de Ion Luca, „Tehnica Raiului” de Mihai Ispirescu, „Strigoii” de Henrik Ibsen, „Numele trandafirului” de Umberto Eco, „Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru, „Take sau Ianke” şi „Cadâr” de Victor Ioan Popa.

De asemenea, actorul și-a făcut și debutul pe marele ecran în 1981, cu filmul „Angela merge mai departe”, regizat de Lucian Bratu. A jucat apoi în peste 40 de filme.

Ioan Bocșa

Interpret de muzică populară ardelenească, actor și profesor universitar, s-a născut la 13 decembrie 1947, în Oarda de Jos. Cea mai mare pare a copilăriei și-a petrecut-o însă la fratele mamei în localitatea Cutina, pe râul Sebeș. Acesta își amintește cu drag de grupul în care cânta la vârsta de șapte ani, unde era considerat o minune, fiind cel mai mic. Întrebat ce altă meserie ar fi ales dacă nu ar fi fost legat de folclor, artistul a mărturisit că i-ar fi plăcut să devină pictor.

În anul 1970 a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, iar în 1994 s-a întors, de data aceasta la catedră, pe post de conferențiar universitar la Modulul de Folclor. A activat în același timp și ca președinte al Fundației Culturale TerrArmonia, prin intermediul căreia a inițiat și derulat proiectul „PHARE Colindul Transilvan – element de identitate națională”.

Începutul activității sale artistice este reprezentat de apariția pe un disc colectiv, alături de alți interpreți în 1988. Primul său material discografic individual, intitulat „Doru’ m-o purtat”, a fost lansat doi ani mai târziu. O altă mare realizare a sa este apariția pe un al doilea disc colectiv, realizat în colaborare cu mai mulți laureați ai Festivalului „Maria Tănase”. Printre materialele lansate ulterior se numără: „Dorul meu pe unde trece”, „Bună dimineața, nana”, „Colinde și cântece populare românești”, „Ana, zorile se varsă” și „Colinde Transilvane”.

Nicolae Furdui Iancu

Interpret de muzică populară, este supranumit „crăișorul” cântecului moțesc. S-a născut în octombrie 1955, în satul Poiana din comuna Sohodol, și unde a locuit cu bunicii din partea tatălui până la vârsta de cinci ani. Deși s-a mutat la Abrud și a petrecut mai mulți ani acolo, artistul a mărturisit în repetate rânduri că satul natal îl va atrage veșnic ca un magnet.

A studiat la Liceul Pedagogic din Abrud, urmând apoi cursurile Institutului Pedagogic din Oradea, pe care l-a absolvit în 1979. A lucrat ca dascal până în 1989, când a ales să se dedice în întregime muzicii populare.

A debutat la 17 ani, cântând cu orchestra liceului. În ultimul an de studenție, a participat la Festivalul Artei Studențești și a obținut premiul I. Dacă ar fi fost îndrumat mai repede spre muzică, ar fi ales-o pe cea de operă. Este un mare admirator al tripletei de aur: Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Jose Carreras.

Ioan Dorin Coșeriu

Maestru de balet, s-a născut la 8 iunie 1965 la Sebeș. A studiat la Liceul de Coregrafie din Cluj-Napoca, specializarea coregrafie-balerin, timp în care a obținut consecutiv patru premiii I la Concursul pe meserii al Liceelor de Arte – profil coregrafie. După absolvire, s-a întors ca profesor de dans clasic – repertoriu și ansamblu. Și-a îmbogățit palmaresul în 1992, câștigând premiul I la Festivalul Internațional de Dans Contemporan de la Iași.

Ca prim solist al Operei Române din Cluj a participat la spectacolele: „Aida”, „Faust”, „My Fair Lady”, „Rigoletto”, „Traviata”. Începând cu anul 2001, activează ca maestru de studii balet, solist balet și coregraf la Opera Brașov, dar colaborează și cu operele din Cluj-Napoca, Timișoara și Iași, precum și cu alte instituții de gen din țară și din străinătate. În cadrul proiectului „Sibiu – Capitală Europeană”, a fost maestru de balet şi coordonator al spectacolului „Flori de cireş”.

Diana Ramona Bâldea Dumitrașcu

La vârsta de 31 de ani albaiulianca a ajuns cea mai tânără femeie-dirijor de cor din România. Moștenind talentul muzical al mamei sale, Diana Bâldea a început să exerseze la pian pe când avea doar patru ani.

În 1996 a absolvit Liceul de Muzică și Arte Plastice din Alba Iulia și s-a înscris la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, specializările sale principale fiind pedagogia muzicală și pianul. În 1999 a plecat în Germania pentru a-și continua studiile la Academia „Robert Schumann” din Düsseldorf și le-a finalizat cu două licențe, una în Dirijat Cor academic și Pian în 2004, și una în Dirijat Orchestra și Pian în 2007. În vara anului 2006 a participat și la un curs de dirijat la Filarmonica din Brașov pentru care a fost susținută financiar de Primăria Municipiului Alba Iulia și de Prefectura Județului Alba.

Din 2003 este membră a Corului “Collegyum Bizantinum” din Aachen, un cor cu o vechime de 30 de ani. S-a întors în țară cu gândul de a pune în practică ce a învățat în străinătate. În 2008 a participat la un concurs organizat de Opera din Brașov, a luat cele mai mari note și astfel a obținut postul de dirijor de cor.

Ștefan Wagner

Creator a peste 40 de soiuri de trandafiri, s-a născut în comuna Unirea, într-o familie de horticultori. A îndrăgit această meserie de mic, ca urmare a faptului că familia sa avea o mică pepinieră de pomi fructiferi şi trandafiri.

Deoarece tatăl său a murit, locul rămas gol l-a umplut bunicul, care i-a fost mentor și l-a învățat meserie. Ștefan Wagner a abandonat liceul și a făcut doi ani de practică la pepiniera din Aiud, iar ulterior s-a înscris la Școala Tehnică Horticolă din Odorheiul Secuiesc și a absolvit ca premiant. În 1951 a fost admis la Facultatea de Horticultură din Bucureşti, singura de acest profil din țară la acea vreme. În 1956 a fost chemat la Staţiunea Pomicolă Cluj și a lucrat acolo timp de 41 de ani, până când s-a pensionat.

Prin studiile sale din domeniul pomiculturii, Ștefan Wagner a redus durata de creare a portaltoilor vegetativi, lucrare care i-a adus și titlul de doctor în agronomie în anul 1971. Marea s-a iubire a rămas însă trandafirul. De-a lungul timpului a creat 40 de soiuri, printre care se numără „Auriu de Cluj”, „Nobilia” sau „Rosadora”. În 1968 a participat la Conferinţa Internaţională din Anglia în cadrul căreia s-au pus bazele Federaţiei Mondiale a Societăţilor de Roze. Prin prezența sa, România a devenit membru fondator. Atunci a făcut parte din delegaţia care a fost prezentată reginei-mamă Elisabeta a Marii Britanii. 

Nicolae Hâncu

Medic primar, profesor universitar, membru de Onoare al Academiei Române, s-a născut la 6 iulie 1940, la Blaj, devenind cetățean de onoare al orașului din august 2003.

Și-a început cariera fiind ferm convins că va fi cel puțin urmașul prof. Iuliu Hațieganu ca valoare, prestigiu și glorie. A obținut doctoratul în medicină, a lucrat ca medic primar, ajungând șeful Centrului Clinic de Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice Cluj-Napoca. A ocupat această poziție între 1992 și 2009. Din 1995 este profesor la Universitatea  de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, de atunci ocupând și postul de șef al Catedrei de Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice pentru o perioadă de 14 ani.

Activitatea sa științifică s-a desfășurat în mai multe domenii, printre care: lipidologie clinică, managementul clinic al diabetului zaharat tip 2, riscul cardiovascular global, obezitatea abdominală. Este autorul și co-autorul a peste 350 de lucrări științifice, 20 de monografii sau tratate și colaborator la 15 cărți, publicate atât în țară cât și în străinătate.

Romulus Rusan

Este un scriitor contemporan, născut la 13 martie 1935 la Alba Iulia şi este fondatorul organizaţiei neguvernamentale Alianţa Civică. Pe de altă parte el este şi director în cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, conducând Centrul Internaţional pentru Studiul Comunismului.

Până în prezent a publicat cărţi de proză scurtă, eseuri de călătorie, interviuri, reportaje, critică de film, dar şi eseuri. Printre acestea se numără: „Râul ascuns”, „Rouă şi brumă”, „Cauze provizorii”, „America ogarului cenuşiu”, „O călătorie spre Marea Interioară”, „Convorbiri subiective”, „La început n-a fost cuvântul”, „Arta fără muză” sau „Permisul de pieton””. Împreună cu soţia sa, Ana Blandiana, acesta se implică activ în toată activitatea Memorialului Sighet.

Interpreta de muzică populară, de pe Valea Târnavei s-a născut pe 11 august 1949 în comuna Veseuş, judeţul Alba. A debutat la vârsta de 18 ani, în lumea muzicii folclorice în cadrul concursului, „ Dialoguri la distanţă” din Târgu Mureş, unde a primit nota 10, ca reprezentant al Regiunii Autonome Maghiare Mureş. Cântecul cu care a participat la acest concurs se numeşte Bădiţă de pe Târnavă.

Veta Biriş

Consacrarea artistei are loc în cadrul emisiuii Floarea din grădină, iar după această apariţie multă lume a început să îi îndrăgească atât muzica populară cât şi cea patriotică. Printre cele mai cunoscute melodii aduse pentru prima oară pe scena folclorică de Veta Biriş sunt „Sus, sus, sus la munte, sus”, „Aşa-i românul”, „Noi suntem români”, „Hai să-ntindem hora mare”.

Printre cele mai cunoscute albume, scoase de interpreta de muzică populară amintim „Aşa-i românul” (1995), „La aniversare” (1999), „Sub falnic Gorun” (1999), „Oi cânta cu drag în lume” (2001) şi „E vremea colindelor” (cu Ionuţ Fulea).

Alexandru Ţitruş (1922-1989)

Supranumit „Paganini al muzicii populare”, violonistrul s-a născut pe 3 martie 1922 în localitatea Unirea, judeţul Alba şi s-a stins din viaţă în primăvara anului 1989, la vârsta de 67 de ani.

Alături de cei 9 fraţi, mezinul familiei, Alexandru Ţitruş a început să cânte prima dată la vârsta de 6 ani la ţambal. La vârsta de 8 ani, Alexandru a „furat” vioara de la fratele său Nicolae şi a început să exerseze în cimitir. La 14 ani a plecat la Bucureşti unde a realizat şi prima înregistrare audio, dar s-a întors la Ocna Mureş şi a continuat să cânte cu fraţii şi tatăl său la nunţi şi petreceri.

Înregistrările audio le-a realizat la Radio Bucureşti, la 14 ani, urmând să fie angajat al Ansamblului „Doina” al Armatei din Bucureşti condus de generalul Dinu Stelian. În 1963 s-a stabilit la Cluj unde o perioadă a fost angajat al Orchestrei de Muzică Populară a Filarmonicii de Stat „Transilvania”.

Se spune că Alexandru Ţitruş a fost instrumentistul care a făcut viaoara „ să râdă, dar şi să plângă”, iar de-a lungul carierei sale a colaborat cu dirijori celebri precum Radu Simion, Toni Iordache, dar şi cu orchestre renumite.

Pentru felul în care interpreta muzica populară la vioară, i-a fost decernat titlul de „Virtuoz al Arcuşului”, considerat cel mai mare doinitor al viorii de pe Mureş şi Târnave.

În 1996, primăria oraşului Ocna Mureş la numit pe Alexandru Ţitruş „Cetăţean de Onoare”- post mortem. Din anul 2000 fiica lui, Maria Osoianu, organizează în fiecare an Festivalul Naţional „Alexandru Ţitruş”.

Paul Tomiță s-a născut la 14 iunie 1914, în localitatea Pianu de Jos. Încă din copilărie visul său a fost acela de a juca golf, el părăsindu-și satul natal la vârsta de 15 ani pentru a merge la București. Aici reușește să se angajeze ca băiat de mingi și ca învățăcel al profesorului francez J.B. Lammaison, care preda golful în cadrul cercului diplomatic “Country Club”. În 1932 devine asistentul lui J.T. Baker.

În toamna anului 1937 Asociația Profesioniștilor de Golf de la Londra, prin Lordul Halifax, îi acordă tânărului Paul Tomiță titlul de profesor. Din 1938 până la pensionare, în 1975, Paul Tomiţă a servit cu credinţă, dragoste şi dăruire cauza golfului românesc, fiind profesor titular de golf la Country Club. Regele Mihai, membrii ai marilor familii Cantacuzino, Ghica, Brâncoveanu, Știrbei, Bibescu, alte mari personalităţi ale vremii, precum și ambasadorii și diplomații care frecventau Country Club au moștenit de la Paul Tomiță tehnică și măiestria jocului, dar și simpatia față de acest extraordinar om.

În perioada anilor 1968-1973, la insistențele unor personalități de peste hotare și sponsorizat de Firma Dunhill, Paul Tomiță a reușit să participe la Campionate Mondiale de Golf organizate în 8 țări. În anul 1968, numărul din 5 decembrie al unei publicații britanice de specialitate avea ca titlu : “Paul Tomiță – The most remarkable character of the World Cup”. În ultimii săi ani, Paul Tomiță s-a retras în satul său natal – Pianu de Jos – și și-a petrecut până și ultimele clipe pe terenul de golf care îi poartă numele.

Ana Manciulea

Prim-solistă a Operi Naționale Române din Cluj, mezzosoprana Ana Manciulea a fost una dintre cele mai valoroase artiste din istoria instituției.

Originară din comuna Straja, județul Alba, Ana Manciulea a absolvit Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, iar în calitate de prim-solistă a ONR Cluj a interpretat roluri de “primă mărime”, în opere precum “Carmen”, “Trubadrul” sau “Samson şi Dalila”, conform unei biografii realizate de colectivul Operei clujene, care i-a adus astăzi un ultim omagiu.

Apreciată de public și de criticii de specialitate, artista s-a retras din activitatea scenică în 1981, în aplauzele spectatorilor, după care a mai predat la Academia de Muzică clujeană. Artista a încetat din viață în anul 2010, la vârsta de 79 de ani.

Ștefan Manciulea

Profesor, geograf, istoric, istoric literar și preot greco-catolic român, Ștefan Manciulea s-a născut pe 16 decembrie 1894 în comuna Straja, județul Alba. Din 1929, a fost profesor la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare”, din Blaj, din 1937 a fost director al Bibliotecii Arhidiecezane, iar din 1938 a fost inspector secundar în județul Mureș. În decembrie 1936 își susține teza de doctorat cu titlul Câmpia Tisei, avându-l conducător științific pe Simion Mehedinți, și obține titlul de doctor în geografie cu mențiunea „Summa cum laude“.

La începutul perioadei comuniste, ajunge deținut politic și este condamnat la 7 ani de închisoare grea pentru „apartenență la biserica greco-catolică română și pentru publicarea de lucrări științifice ațâțătoare de ură rasială între naționalitățile conlocuitoare din țară”, fiind închis la Jilava, Aiud, Baia Sprie și Caransebeș. A fost eliberat în primăvara anului 1958, dar, în iunie 1961, organele de securitate îl anchetează din nou și îl condamnă, în mai 1962, la o detenție de 5 ani, sentință executată la Penitenciarul Gherla până la începutul anului 1964, când a beneficiat de amnistia generală.

A publicat zeci de lucrări de geografie, geopolitică și demografie istorică, de istorie modernă a Transilvaniei și de istoria culturii. Colaborează la publicațiile „Revista istorică”, „Buletinul Societății Regale Române de Geografie”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj”, „Revue de Transylvanie”, „Transilvania”, „Cultura creștină”, „Lucrările Institutului de Geografie al Universității din CIuj” și altele.

Felician Fărcașiu (1920 – 1977)

Interpret și culegător de folclor, Felician Fărcașiu s-a născut în 1920 în Sebeș, județul Alba. De-a lungul anilor, Felician Fărcașiu a devenit un cântăreț îndrăgit și cunoscut de muzică populară. Pe lângă activitatea de interpretare artistică, el a fost și cercetător al creației populare, textier și compozitor.

A imprimat 7 albume pe care a înregistrat o parte din cele 260 de piese aflate în repertoriu său. De mai mulți ani, în Sebeș se organizează un festival de folclor ce îi poartă numele.

Celor 24 de personalități selectate inițial în articol, li s-au alăturat încă 6, sugerate de cititorii Alba24.ro.

Lista oamenilor celebri care s-au născut în județul Alba rămâne în continuare deschisă. Așteptăm sugestii despre alte personalități care vă fac să fiți mândri că sunteți din județul Alba.

Oana ALEXA, Maria PURCARIU

foto: wikipedia.org, prosport.ro, informatia – zilei.ro, cimec.ro, expertnutritie.ro, ziar.jurnal.md, brasovultau.ro, cinemagia.ro, dacoromania-alba.ro, poeziile.com, culturaalba.ro, istoriiregasite.wordpress.com, medfam.ro, romaniansuperlatives.blogspot.com, verticalonline.ro, muzicaveche.net, golfclubpaultomita.ro