Documentar: Potopul care a lovit Alba Iulia în mai 1970. O poveste dramatică despre eroi uitați și solidaritate

Era jumătatea lunii mai a anului 1970, când Mureșul umflat a ieșit din matcă și a măturat 25 de localități din județ, și o parte din Alba Iulia, mai precis zona centrală a orașului. Viitura a fost extrem de puternică, iar apele râului au depășit în unele locuri 8,5 metri, spun documentele păstrate la Arhivele Naționale și articolele din presa vremii.
 
Furia apelor s-a declanşat în 14 mai 1970, când apele Mureşului s-au unit cu cele ale Târnavelor. Rezultatul l-a resimțit Alba Iulia a doua zi: 2.450 de mc/s, în condiţiile în care în mod normal debitul era de doar doar 100 mc/s.
 
În urma celor două viituri, au fost inundate şi avariate Fabrica „Ardeleana“, Fabrica de Morărit, Şantierul noii fabrici de Porţelan, depozite, şcoli, 2.567 case de locuit, 2530 anexe gospodăreşti.

Torentul de apă dezlănţuit a sinistrat aproape 3.530 de familii, cu peste 10.300 de persoane. Au fost distruse, în total, 180 de imobile de locuit.

Au fost inundate 2.600 de hectare, din care 1.800 cu culturi. Pe 16 mai, autorităţile au suspendat transportul în comun în interiorul oraşului Alba Iulia timp de două zile. Restricţii erau stabilite şi pentru localnicii a căror case fuseseră lovite de viituri, în sensul că nu aveau voie să intre în imobile până la retragerea apelor.

Întreg centrul oraşului Alba Iulia a fost sub ape timp de mai multe zile. În zona cea mai joasă, apa a ajuns până la acoperişul caselor.

Care a fost viteza de reacţie a autorităţilor vremii, cum s-au mobilizat oamenii în faţa puhoaielor, aflăm din documentele de arhivă, consultate de jurnalistul Nicu Neag.

Acesta a descoperit procesul verbal încheiat după şedinţa Comitetului Judeţean de Partid(Partidul Comunist Român), din 18 mai 1970, în care se arată că: „În zilele inundaţiilor, am avut câteva chestiuni urâte în oraş, datorită faptului că unii conducători de instituţii şi intreprinderi au paralizat procesul de producţie numai pentru a asista la inundaţii“, spunea primul secretar George Homoştean.

Critici erau aduse şi la adresa populaţiei care nu fusese lovită de puhoaie. „Populaţia neafectată de inundaţii s-a purtat destul de urât, deoarece nu au lucrat în intreprinderi şi instituţii, dar nici n-au ajutat pe cei afectaţi de inundaţii. Aceştia au fost ajutaţi de militari, de gărzile patriotice“, se mai spune în documentul citat.

Mâncare pe datorie

„Pentru sinistraţi să le dăm în continuare mâncare la cantine. Cei ce nu au bani să fie notaţi şi când vor avea să plătească. Să nu facem abuzuri în aprovizionare, deoarece peste o lună nu ne mai dă nimeni nici un plus, şi iar vom face cozi“.

O atenţie sporită a fost acordată problemelor lăsate de inundaţii în agricultură. „Să cerem răsaduri din judeţele necalamitate, pentru a ne putea realiza în mod obligatoriu planul la grădina de legume. Să căutăm oameni harnici pentru zootehnie “, aşa suna una dintre propuneri.

Când s-au adus în discuţie sarcinile miliţiei, unul dintre participanţi a spus: „Miliţia să fie atentă în continuare la sarcinile ce-i revin. Să nu se mai întâmple lucruri de genul celor întâmplate în ziua inundaţiilor, când a fost amendat un şofer de pe o salvare… “

Se căutau soluţii şi pentru restabilirea iluminatului public pe toate străzile din oraşul Alba Iulia. Mobilizarea la „muncă patriotică “ în Alba Iulia, apoi pentru tot judeţul, a fost mesajul cheie al autorităţilor locale „Tineretul şi elevii din şcolile profesionale să fie mobilizaţi la muncă patriotică“. Sarcini precise primiseră şi pompierii, dar şi cei care erau responsabili de aprovizionarea unităţilor industriale.

O contribuţie importantă la lecţia solidarităţii au dat-o salariaţii de la fabricile din oraş. „În legătură cu salariaţii, să se facă adunări şi să se spună cât vor să doneze, salariul pe o zi, două şi când se iau salariile se reţin aceşti bani“.

Eroii care au salvat peste 100 de oameni

Pe 15 mai 1970 s-a decis trimiterea unui elicopter de la Bucureşti pentru Alba Iulia. Echipajul a salvat în ziua de 14-16 mai, 103 persoane de la înec. Calamităţile de acum 49 de ani au scos în faţă adevăraţi eroi, daţi repede uitării.

Unul a fost un soldat de rând, Nelu Pavel, despre care ziarul „Scânteia“ aminteşte în treacăt. „Din elicopter coboară, la capătul funiei, un soldat. Ajuns pe acoperiş, cu mişcări repezi, simple şi precise, îşi dezleaga propria centură de salvare, încingând cu ea un om care aşteapta ajutor. Şi iar urca soldatul în elicopter, ca, peste câteva sute de metri ori poate peste un kilometru, să coboare din nou, mişcare continuă, fără oboseală, prin ploaie, frig şi vânt, ţintind să lege brâul salvator de mijlocul unui alt semen”, scria reporterul Scânteii.

Apele Mureşului au lovit 25 de localităţi din Alba. Imaginile din presa locală a vremii reconstituie tabloul sumbru de pe străzile din Alba Iulia, dar şi din alte localităţi: nivelul apei până la acoperiş, poduri distruse, sinistraţii salvaţi cu ajutorul bărcilor sau cu elicopterul.

„În ciuda faptului că evenimentele din mai 1970 au avut un impact negativ, presa vremii a redat doar «tezele» acceptate şi adoptate de cenzura regimului comunist. Pierderile de vieţi umane au fost succint prezentate în comparaţie cu efortul şi grija autorităţilor şi populaţiei, în general, pentru soarta sinistraţilor.

Adevărata reacţie a populaţiei şi a celor aflaţi la cârma judeţului în urmă cu 43 de ani, poate fi văzută din documentele de partid, mai exact din procesele verbale“, apreciază Dana Zecheru, şef Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Alba.

Ajutorul de stat pentru populaţia sinistrată din Alba Iulia a fost stabilit la 170.000 de lei pentru refacerea locuinţelor distruse. În urma inundaţiilor din mai 1970, au afectate suprafeţe întinse de terenuri agricole şi vetrele localităţilor Alba Iulia, Lunca Mureş, Ocna Mureş, Războieni, Unirea, Cisteiu de Mureş, Micoşlaca, Decea, Aiud, Ciumbrud, Beldiu, Teiuş, Galtiu, Coşlariu, Sântimbru, Totoi, Drâmbar, Teleac, Ciugud, Oarda de Jos, Vinţu de Jos, Vurpăr, Mereteu, Blandiana, Şibot. Inundaţiile din anii ’70 au fost cele mai grave din istoria Romaniei.

Atunci, în câteva zile a curs pe pământ apă cât într-o lună, iar ţara a fost transformată într-o mare de noroi.

Sursă: ziarul Adevărul, după un articol documentat și redactat de Nicu Neag.

Foto: arhiva Florin Bota, arhive