DOCUMENTAR: Povestea lui Avram Iancu, eroul tragic al Apusenilor. De la revoluționar de frunte, la rătăcitor prin munte

Povestea lui Avram Iancu, eroul tragic al Apusenilor: de la revoluționar de frunte, la rătăcitor prin munte. În data de 10 septembrie se împlinesc 151 de la moartea lui Avram Iancu.

Cunoscut și sub numele de „Crăișorul Munților” este considerat una dintre figurile centrale ale luptei pentru drepturile românilor din Transilvania, dar povestea sa eroică dar și tragică, poate fi subiect de film. 

A murit supărat, într-o stare de nerecunoscut, iar cheltuielile de înmormântare au fost plătite de doi anonimi misterioși, despre care nu se știu prea multe nici astăzi. 

Avram Iancu s-a născut la 1824 la Vidra de Sus și a murit la 48 de ani, în data de 10 septembrie 1872, la Baia de Criș, Hunedoara.

A fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol extrem de important în Revoluția de la 1848 din Transilvania.

A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

Venea dintr-o familie înstărită

Familia Crăișorului Munților, avea o situație materială bună, Avram Iancu a urmat clasele elementare la Abrud, iar gimnaziul la Zlatna și la Liceul Piarist din Cluj.

Mai târziu se va înscrie la Facultatea de Drept din Cluj, absolvind-o în anul 1845 cu calificativul “eminent”.

Cu toate acestea, cererea de practicant în avocatură îi va fi respinsă deoarece nu avea origini nobile, iar acest fapt îl face să se înscrie cancelarist la Curtea de Apel a Transilvaniei de la Târgu Mureș.

În preajma izbucnirii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, Avram Iancu făcea parte din elita intelectualităţii transilvănene care lupta pentru emancipare socială şi naţională a românilor.

În timpul Revoluţiei de la 1848, a fost conducătorul moților din Munţii Apuseni, cu ajutorul cărora a organizat apărarea în acea zonă.

El a respins multe atacuri ale armatei maghiare care erau superioare atât ca număr cât şi ca armament, câștigându-şi astfel numele de “Crăișorul munţilor“.

• Avram Iancu era cu adevărat un om deosebit, cu o carisma și o infățisare pe cât de plăcută, pe atât de electrizantă pentru mase, „fermecând mulțimea”, după cum preciza George Barițiu. ”Era peste putință să nu răpească cu sine pe ascultători”. Modul său de exprimare era direct și simplu, pe înțelesul tuturor, dar îngrijit și curgător, dupa cum aprecia Nicolae Bălcescu.

Potrivit Wikipedia Avram Iancu a fost unul dintre inițiatorii și organizatorii adunărilor de la Blaj. Câțiva ani mai târziu, împăratul Franz Jozeph a venit în vizită în Transilvania.

La cererea lui Avram Iancu, împăratul a modificat traseul vizitei. A ajuns în Munții Apuseni, a prânzit la Găina, a trecut prin localitatea natală a lui Avram Iancu, Vidra, și a înnoptat în data de 21 iunie la Câmpeni.

A refuzat decorația de la Franz Ioseph

Din păcate, Iancu s-a prezentat seara târziu la cartierul împăratului, după ce acesta se culcase, fiind obosit după călătorie.

Nemulțumit că nu a fost primit pe loc în audiență, Avram Iancu a intrat în conflict cu șeful de cabinet al împăratului, motiv pentru care a fost dat afară de către jandarmi.

Ulterior, a refuzat categoric să primească decorația ce i-a fost acordată de către împăratul Franz Jozeph, pentru meritele sale din timpul luptelor contra revoluționarilor maghiari. (sursa: Wikipedia).

Cum a murit Avram Iancu

În dimineața zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, pe prispa casei brutarului Ioan Stupină din Baia de Criș.

Starea deplorabilă în care era poate fi pusă și pe ceea ce i s-a întâmplat în închisoarea de la Alba Iulia.

Acolo, Avram Iancu a fost torturat de oamenii împăratului până la pierderea cunoștintei, apoi eliberat spre a rătăci la întamplare prin părțile Vaii Arieșului, sleit de puteri și de minte.

• „Eu nu mai sunt Iancu, eu sunt umbra lui. Iancu e mort”, rostea el cu amărăciune în momentele de luciditate.

A rătăcit mult timp. În 9 septembrie 1872, la Baia de Criș, covrigarul Ioan Stupina îl adăpostește în casa sa, oferindu-i haine curate, mâncare și un pat pentru noapte.

Seara, câțiva oameni din sat l-au ascultat cântând la fluier pe prispa covrigarului, loc în care a murit în dimineața zilei următoare, răpus de inimă rea.

A fost înmormântat cu funeralii naționale la data 13 septembrie 1872 la Țebea și pentru a-i anunța moartea, moții au tras clopotele bisericilor din zonă, timp de trei zile și trei nopți, iar la înmormântarea ce a avut loc sub Gorunul lui Horea de la Țebea au participat mii de oameni pentru al jeli pe cel care a fost „ Crăișorul Munților”.

Trupul neînsuflețit al lui Avram Iancu a fost depus pe catafalc, în casa lui Ioan Simionașiu, asesor la sedria orfanală din Comitatul Zarand, acolo unde populația preponderent românească a decis să îl îngroape cu funeralii naționale.

Au fost trase clopotele în întreg Zarandul pentru ca lumea să afle trista veste.

Niculae Stoica, un economist din Brad care a strâns peste 100 de cărți despre Avram Iancu, a povestit că la funeraliile Crăișorului s-a adunat lumea puhoi: „Au fost atâția români prezenți că autoritățile maghiare au devenit foarte îngrijorate”.

Cheltuielile de înmormântare, plătite de doi anonimi

S-au adunat la înmormântare prefecți și tribuni, printre care Axente Sever, Simion Balint, Clemente Aiudeanu, Nicolae Corcheș și alții”.

Au fost să-l conducă pe ultimul drum 36 de preoți, în frunte cu protopopii ortodox și greco-catolic, Mihălțeanu și Balint. Cortegiul funerar s-a întins de la Baia de Criș la Țebea.

Cheltuielile de înmormântare au fost plătite de doi moți, care s-au dus la preotul ortodox și i-au dat banii, fără să spună cine sunt.

Nici astăzi nu se știe numele lor. Avram Iancu a cerut, prin testament, ca bunurile sale să fie folosite ca să se înființeze o facultate de drept pentru români”.

La înmormântarea lui Avram Iancu a fost adus un tricolor din Țara Românească, iar autoritățile de atunci au intrat în panică și au început să îi caute pe cei care au trecut steagul peste munți.

Peste ani, trei studenți români, Scurtu, Novacovici și Stere, au plătit greu pentru curajul pe care l-au avut, atunci când au depus o coroană la mormântul lui Avram Iancu.

După gestul lor, cei trei au fost prinși de autorități și exmatriculați din toate școlile din Imperiu. Coroana este păstrată și astăzi în biserica de la Țebea.

Primul conducător al României care s-a închinat la mormântul lui Avram Iancu a fost regele Ferdinand, în 1924.

Însoțit de regina Maria și de generalul Berthelot, Ferdinand a participat la serbările ce au avut loc la împlinirea a 100 de ani de la nașterea Crăișorului. Fiecare dintre ei a plantat câte un gorun.

surse: wikipedia.org, facebook/lectia de istorie