DOCUMENTE CNSAS: Mii de oameni din Alba voiau să plece definitiv în Germania de Vest. Cât încasa statul român din exodul sașilor

Mii de locuitori ai județului Alba, în special etnici germani, voiau să părăsească definitiv România în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, majoritatea pentru a se stabili în Republica Federală Germania. Documente din arhiva Securității, făcute publice de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), arată amploarea fenomenului: numai între 1987 și 1 septembrie 1989, 1.855 de persoane din Alba au solicitat oficial plecarea definitivă în R.F. Germania.

La 1 septembrie 1989, în județ figurau alte mii de oameni ale căror dosare erau încă în lucru: 3.293 de persoane aveau cereri de plecare definitivă aflate în curs de soluționare.

Documentele CNSAS surprind în cifre presiunea uriașă pentru emigrare din România ultimilor ani ai comunismului.

Situațiile statistice separă persoanele care cereau legal plecarea definitivă în Germania de Vest de cele care rămâneau acolo după călătorii sau tranzit și de cele care încercau să treacă fraudulos frontiera.

Datele sunt cu atât mai relevante cu cât emigrarea etnicilor germani din România comunistă făcea, în paralel, obiectul unor înțelegeri confidențiale între București și Bonn, capitala de atunci a Germaniei.

Germania de Vest plătea statului român sume stabilite pentru persoanele cărora li se permitea să emigreze, iar spre sfârșitul regimului Ceaușescu cuantumul ajunsese la 8.950 de mărci vest-germane de persoană, la care se adăugau cheltuielile de transport.

47.132 de solicitări noi pentru plecarea în Germania de Vest

La nivel național, în 1987, 1988 și în perioada 1 ianuarie – 1 septembrie 1989, 47.132 de persoane au solicitat oficial autorităților române plecarea definitivă în Republica Federală Germania.

În aceeași perioadă, autoritățile au aprobat 35.486 de plecări definitive.

CNSAS arată că ritmul plecărilor aprobate era ținut sub control: 12.595 în 1987, 12.744 în 1988 și 10.147 în primele opt luni ale anului 1989.

Alba: 1.855 de persoane au cerut oficial să plece în Germania

Județul Alba apare pe locul al șaptelea în situația privind persoanele care au depus cereri pentru plecarea definitivă în R.F. Germania în perioada analizată.

În total, 1.855 de persoane din Alba depuseseră asemenea solicitări.

Cele mai multe cereri proveneau din județe cu importante comunități germane:

• Sibiu: 14.215 persoane
• Timiș:  11.838
• Brașov:  5.197
• Arad:  2.428
• Satu Mare:  2.305
• municipiul București:  1.988
• Alba: 1.855
• Mureș: 1.784

Structura pe naționalități este relevantă pentru Alba. Din cele 1.855 de persoane, documentul consemnează:

• 1.703 germani
• 127 români
• 25 maghiari.

Așadar, aproximativ 91,8% dintre solicitanții din Alba erau etnici germani.

1.306 plecări din Alba fuseseră aprobate

O altă situație statistică prezintă persoanele cărora autoritățile comuniste le aprobaseră plecarea definitivă în R.F. Germania.

Pentru județul Alba apar 1.306 persoane.

Dintre acestea:

• 1.206 erau germani
• 87 români
• 12 maghiari
• o persoană era de altă naționalitate.

Alba se afla astfel după Sibiu, Timiș, Brașov, municipiul București, Arad, Satu Mare și Mureș în clasamentul aprobărilor.

Cifrele nu permit însă calcularea unei rate exacte de aprobare prin raportarea directă a celor 1.306 aprobări la cele 1.855 de solicitări depuse în perioada 1987–1989. Unele dintre aprobările acordate în acei ani puteau privi cereri depuse anterior.

3.293 de persoane din Alba încă așteptau răspunsul

Una dintre cele mai importante informații apare într-o notă anexată situațiilor statistice.

La 1 septembrie 1989 existau, la nivel național, 88.939 de cereri de plecare definitivă în Republica Federală Germania aflate încă în curs de soluționare. CNSAS a prezentat acest număr drept „stocul” de dosare rămase nerezolvate.

În documentul fotografiat se precizează că era vorba despre cereri depuse la organele de pașapoarte începând din anul 1976, inclusiv cele din 1987, 1988 și până la 1 septembrie 1989.

Pentru județul Alba erau menționate 3.293 de persoane care aveau cereri încă nesoluționate.

Printre județele cu cele mai multe asemenea dosare se aflau:

• Sibiu: 28.658
• Timiș: 28.317
• Brașov: 8.904
• Arad: 6.543
• Mureș: 4.179
• Alba: 3.293
• Caraș-Severin: 2.034
• Satu Mare: 1.637.

Alba se afla, așadar, printre județele cu cel mai mare număr de persoane care așteptau permisiunea statului comunist pentru a se stabili definitiv în Germania de Vest.

Cine voia să plece din România

Documentele oferă o imagine detaliată asupra celor 88.939 de persoane ale căror cereri se aflau încă în curs de soluționare.

După naționalitate:

• germani: 76.138
• români: 10.585
• maghiari: 1.906
• evrei: 35
• alte naționalități: 275.

Etnicii germani reprezentau, de departe, categoria dominantă.

Datele trebuie citite în contextul emigrării masive a sașilor transilvăneni și șvabilor bănățeni din România comunistă spre Germania de Vest.

„Mafia aprobărilor”: povestea care circula în Alba despre emigrarea sașilor

În memoria locală din județul Alba circulă însă și o altă poveste, care nu rezultă direct din documentele statistice prezentate aici și ar necesita confirmare prin alte documente de arhivă.

Potrivit unor relatări transmise de-a lungul anilor, diferența foarte mare dintre numărul sașilor care solicitau plecarea din județul Sibiu și cel al solicitanților din Alba ar fi favorizat apariția unui sistem informal de obținere a aprobărilor pentru emigrare.

Conform acestor relatări, în mecanism ar fi fost implicate persoane cu funcții importante din structurile locale ale Securității și ale PCR Alba.

Unii solicitanți din județul Sibiu ar fi obținut viză de flotant sau domiciliu temporar în județul Alba, după care ar fi depus cererea pentru plecarea definitivă în Republica Federală Germania prin autoritățile din Alba.

În folclorul local, această presupusă rețea a ajuns să fie descrisă drept o adevărată „mafie a aprobărilor”, pe fondul suspiciunilor că schimbările formale de domiciliu și aprobările pentru emigrare ar fi fost intermediate în schimbul unor avantaje.

Potrivit acelorași relatări locale, la un moment dat un asemenea mecanism ar fi fost descoperit, iar unele dintre persoanele implicate, inclusiv cadre din structurile locale ale Securității și activiști de partid, ar fi fost schimbate din funcții.

Documentele analizate în acest articol nu confirmă însă, deocamdată, existența unei asemenea rețele, identitatea persoanelor implicate sau eventualele sancțiuni aplicate.

Cât primea statul român pentru plecarea etnicilor germani

Emigrarea etnicilor germani din România comunistă a făcut obiectul unor înțelegeri confidențiale între România și Republica Federală Germania.

În schimbul permiterii plecării unor etnici germani, partea vest-germană plătea statului român sume stabilite în cadrul negocierilor.

Mecanismul a evoluat de-a lungul anilor, iar valoarea plăților s-a modificat de mai multe ori.

În perioada inițială, cuantumul era diferențiat în funcție de pregătirea persoanei. Ulterior s-a trecut la o sumă unitară pentru fiecare emigrant.

În octombrie 1978 s-a convenit asupra unei sume unitare de 4.000 de mărci vest-germane pentru fiecare persoană, față de o medie anterioară de aproximativ 3.250 DM. Înțelegerea prevedea cel puțin 11.000 de persoane anual.

În mai 1983, acordul a fost prelungit pentru încă cinci ani, iar suma a crescut la:

7.800 DM pentru fiecare emigrant, la care se adăugau 350 DM pentru cheltuielile de călătorie.

În 1988, suma ajunsese la 8.950 de mărci pentru o persoană

Potrivit siebenbuerger.de ultima înțelegere a fost convenită în noiembrie 1988. Pentru perioada 1 iulie 1988 - 30 iunie 1993, partea vest-germană urma să plătească:

• 8.950 DM pentru fiecare persoană, plus încă 390 DM pentru cheltuielile de transport. Contingentul anual urma să fie majorat la 14.000 de persoane.

În practică, acordul nu avea să mai funcționeze până în 1993, pentru că regimul Ceaușescu s-a prăbușit în decembrie 1989.

Potrivit documentelor analizate ulterior, numai în perioada 1 ianuarie - 31 octombrie 1989, încasările consemnate în cadrul acțiunii denumite „Recuperarea” au ajuns la 126.937.100 de mărci vest-germane.

Trebuie făcută însă o distincție importantă: faptul că documentele statistice arată că 1.206 etnici germani din Alba au primit aprobarea de plecare în perioada analizată nu înseamnă automat că putem înmulți această cifră cu 8.950 DM.

Tabelele arată aprobările administrative, nu plecările efective și nici momentul financiarizării fiecărui caz în cadrul acordului bilateral.

Peste 20.000 dintre cei aflați în așteptare aveau peste 50 de ani

Distribuția după vârstă a celor 88.939 de solicitanți ale căror dosare erau încă în curs de soluționare era:

• sub 14 ani: 18.775
• 15-18 ani: 5.197
• 19-30 de ani: 21.740
• 31-40 de ani: 12.969
• 41-50 de ani: 10.232
• peste 50 de ani: 20.026.

Erau 42.337 de bărbați și 46.562 de femei, potrivit documentului.

CNSAS a remarcat că segmentul 19–30 de ani reprezenta cea mai numeroasă categorie de adulți rămasă cu cererea în așteptare. AGERPRES

Peste 71.000 erau trecuți drept „neîncadrați” politic

Autoritățile comuniste urmăreau inclusiv apartenența politică a persoanelor care cereau să plece.

Din totalul cererilor aflate în curs de soluționare:

• 6.382 aparțineau unor membri PCR
• 11.449 unor membri UTC
• 71.108 persoane erau trecute ca „neîncadrate” politic.

Tabelele clasificau solicitanții inclusiv după profesie și ocupație: muncitori, ingineri, profesori, studenți, elevi, medici, economiști, pensionari sau casnice.

Mii de români ajungeau în Germania și refuzau să se mai întoarcă

Documentul conține separat situația persoanelor care ajungeau în Germania de Vest cu ocazia unor excursii sau aflate în tranzit și apoi nu se mai întorceau în România.

În intervalul 1987 - 1 septembrie 1989 au fost înregistrate 5.536 de asemenea cazuri.

Distribuția anuală era:

• 1987: 2.346 persoane
• 1988: 2.822 persoane
• 1 ianuarie - 1 septembrie 1989:  368 persoane.

Cele mai multe cazuri proveneau din:

• Timiș - 1.059
• București - 950
• Sibiu - 551
• Brașov - 540.

Alba nu apare separat între județele individualizate în tabel.

CNSAS arată că scăderea spectaculoasă din 1989 a intervenit după ce regimul a restrâns drastic posibilitățile de călătorie în străinătate. AGERPRES

484 de persoane au fost prinse încercând să treacă fraudulos frontiera

O altă statistică centraliza persoanele prinse în tentativa de trecere frauduloasă a frontierei, despre care autoritățile considerau că intenționau să ajungă în R.F. Germania.

În total au fost înregistrate 484 de persoane:

• 114 în 1987
• 220 în 1988
• 150 în primele opt luni ale anului 1989.

Cele mai multe cazuri proveneau din:

• Timiș - 151
• Sibiu - 109
• Caraș-Severin - 53
• Arad - 36
• Mureș - 22.

Alba nu apare separat în această statistică, fiind inclus, dacă au existat cazuri, în categoria celorlalte județe.

CNSAS precizează că alte 2.243 de persoane au reușit să treacă ilegal frontiera și să ajungă în Germania în perioada analizată.

Doar zece persoane s-au întors ilegal din Germania

Un alt tabel prezintă o statistică aproape simbolică în raport cu amploarea plecărilor.

În 1987, 1988 și până la 1 septembrie 1989, autoritățile înregistraseră numai 10 persoane care s-au întors ilegal din Republica Federală Germania în România.

Cazurile proveneau din:

• Timiș
• Caraș-Severin
• Mehedinți
• Satu Mare
• Sălaj.

Documentul precizează că, în celelalte 35 de județe și în municipiul București, nu fusese înregistrată nicio asemenea persoană.

„Anual pleacă în R.F. Germania peste 12.000 persoane”

Poate cea mai sugestivă frază apare la finalul documentului din 4 octombrie 1989.

După inventarierea celor 88.939 de cereri aflate încă în lucru, autorii notează sec:

„Anual pleacă în R.F. Germania peste 12.000 persoane.”

CNSAS confirmă că, în ultimii ani ai regimului, numărul aprobărilor se situa în jurul acestei valori: 12.595 în 1987 și 12.744 în 1988, înainte de cele 10.147 înregistrate în primele opt luni din 1989.

Documentul este datat 4 octombrie 1989.

Mai puțin de trei luni mai târziu, regimul Nicolae Ceaușescu avea să se prăbușească. Odată cu dispariția regimului comunist, restricțiile asupra liberei circulații și sistemul administrativ prin care statul controla plecarea definitivă a cetățenilor aveau să fie eliminate.