EDITORIAL Cosmin Savu, reporter al emisiunii ”România te iubesc”: Tudorel Toader ar merita numele unei străzi

După ’89, ani de zile încă, locuri importante din geografia Capitalei au fost marcate de numele unor demnitari comunişti. Şi nu orice demnitari, ci unii care şi-au pătat mâinile cu sânge românesc şi care au renunţat la o umanitate pentru idealuri de ei ştiute.

Leontin Sălăjan (numele real Leon Szilagyi) a fost şeful Armatei Romane într-o perioadă în care bunicilor noştri le era impusă colectivizarea cu arma. Cei care nu şi-au dat vitele sau pământurile de bună voie au înfundat puşcăriile sau au sfârşit împuşcaţi.

Alexandru Moghioroş (numele real Sandor Mogyoros) a fost unul dintre liderii Partidului Comunist care s-a ocupat de agricultură, cel care a dat ordinul că oamenii înstăriţi, “chiaburii” să fie executaţi. O declaraţie de-a lui din acea perioadă a rămas memorabilia: “Vacilor le sunt mâncate coarnele de cai”.

Moghioroş voia să explice că nu sunt suficiente furaje pentru taurine şi a decis ca populaţia de cai a României să fie eradicată – 800 de mii de cai au fost atunci tăiaţi şi daţi la porci. Atenţie la metaforele miniştrilor Agriculturii! Dar asta e altă mâncare de oaie…

Acum, Piaţa Moghioroş poartă numele compozitorului Celibidache. Piaţa Sălăjan se cheamă Piaţa Titan. Lucreţiu Pătrăşcanu a rămas…Lucreţiu Pătrăşcanu.

Se întâmplă să apelez la taxi pentru a mă retrage spre casă. Câteodată, îmi încerc norocul întrebând şoferul dacă ştie cine a fost Pătrăşcanu. Răspunsurile sunt deseori întrebătoare : ”Un pictor? Un fascist? Naiba ştie! Un metrou?”

Sunt şi şoferi care recunosc în Lucreţiu Pătrăşcanu comunistul care a fost. Ministru de Justiţie în guvernul Sanatescu care l-a debarcat pe Antonescu, acesta era văzut că un comunist aparte. Intelectual foarte bine pregătit, cu un doctorat la Leipzig, despre Pătrăşcanu s-a spus că a fost cel care a scris proclamaţia de la 23 august 1944 citită de regele Mihai la radio.

Dar şi cel care, în guvernul Petru Groza, a început prigoana împotriva liderilor partidelor istorice. A fost cel care din funcţia de ministru al Justiţiei a promovat epurările şi procesele de tip stalinist.

Ironic însă, Lucreţiu Pătrăşcanu a fost executat chiar de cei care i-au fost tovarăşi pentru “deviaţionism”.

Pătrăşcanu a fost reabilitat în timpul regimului Ceauşescu şi acum, la sfârşitul lui 2017, eu locuiesc pe strada Lucreţiu Pătrăşcanu. E o arteră importantă din Sectorul 3.

ANAF-ul îşi are aici unul dintre sediile importante, chiar şi direcţia care trebuie să recupereze prejudiciile în urma sentinţelor definitive, produsele infracţiunilor.

Acum, la sfârşitul lui 2017, scaunul de ministru al Justiţiei este încă ocupat de Tudorel Toader. Investit cu mare încredere de către mediul judiciar, el este cel care a promis din aprilie că se va ocupa de recuperarea prejudiciilor. A anunţat public realizarea unui registru electronic cu dosarele de recuperare şi o analiză a rolului MJ în recuperarea produselor infracţionale, dar s-a luat cu puşcăriaşii şi a uitat.

Tudorel Toader este un intelectual foarte bine pregătit printre alţi colegi politruci: profesor de drept, rectorul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, fost judecător la Curtea Constituţională.

Activitatea sa din ultimele luni se leagă exclusiv de lupta pentru drepturile infractorilor. Este cel care a promovat liberarea condiţionată a mii de puşcăriaşi şi cel care a uitat, din neputinţa sau rea-voinţă, să aducă acasă condamnaţii penali şi urmăriţii generali fugiţi prin lume.

Aţi mai auzit ceva de Sebastian Ghiţă fugit la Belgrad? Premierul Tudose a avut săptămâna trecută o şedință comună cu premierul sârb Ana Brnabic şi s-a întâlnit cu președintele Vucic. Despre urmăritul general Sebastian Ghiţă s-a vorbit ceva? Nu. Poate nici nu mai e în Serbia, tara cu care oricum nu avem acord de extrădare.

Dar despre Romeo Ursu, zis Boenica, cel care trimite bezele anchetatorilor pe Facebook şi care nu poate fi adus acasă pentru că România nu are acord de extrădare cu Iordania? Sau cu Dubaiul, Brazilia sau Venezuela? Sau cu Argentina, unde a fost reţinut de curând un alt condamnat definitiv – Avraham Morgestern?( cu Argentina s-a semnat un memorandum, însă nu e ratificat).

Despre intervenţii ale Ministerului Justiţiei pentru aducerea în ţară a lui Puiu Popoviciu aţi auzit? Dar a urmăritului general Adamescu?

În 2015, un interlop din Oradea, Peter Attila Racz a fost dat în urmărire generală după condamnarea la 7 ani de închisoare pentru evaziune fiscală. Acesta a fugit în Ungaria, unde stă bine-merci. Şi nu este singurul caz, țara vecină refuză cu obstinaţie să ne predea infractorii. Într-o corespondentă cu Poliţia Română, aceastia ne-au îndrumat neputincioşi spre Ministerul Justiţiei, care nu a răspuns nici acum unei solicitări adresate de mai bine de o lună şi jumătate despre demersurile în Ungaria.

Unul dintre motivele invocate de ministrul Justiţiei pentru liberarea puşcăriaşilor a fost şi presiunea externă din partea unor state care nu au încredere să ne trimită infractorii din cauza condiţiilor precare din închisori.

De exemplu Danemarca, care are să ne returneze 4 puşcăriaşi. Nu s-ar fi găsit 4 locuri pentru extrădaţii din Danemarca? Poate în celulele ocupate până de curând de deţinuţii de lux de la Rahova sau Poarta Alba.

În lunga listă a (ne)realizărilor se înscriu şi neaplicarea unor directive europene privind confiscarea extinsă sau cea privind protecţia victimelor.

Într-un mod total dezechilibrat, ministrul Justiţiei( sună ironic, nu?) pare mai preocupat de drepturile infractorilor şi, mai puţin de cele ale victimelor, iar asta se vede şi în proiectele legilor Justiţiei promovate în Parlament.

Locuiesc pe strada ce poartă încă numele fostului ministru comunist al Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu, dar pentru viziunea umanistă şi atenţia acordată infractorilor, ministrul Toader ar putea să-şi împrumute numele bulevardului. Pentru Florin Iordache se poate găsi o nouă staţie de metrou.

COSMIN SAVU

ROMÂNIA, TE IUBESC!