Editorial Radu Ghelmez: Fabrica de Nimeni a mai produs un prim-ministru

Fabrica de Nimeni a mai produs un nimeni ce ne va fi vremelnic prim ministru după care se va întoarce spășit în nimenimatul binemeritat.

N-au cu cine, sper că e clar acum tuturor că n-au cu cine. Când loialitatea de tip mafiot este singura monedă acceptată în interiorul organizației, oamenii ce promovează spre vârf au o unică și suficientă calitate: loialitatea. Nu contează cine ești și ce știi să faci pentru că oricum nu o să faci ce știi sau vrei să faci, o să faci ce îți cere dragnea să faci sau o să pleci cu un șut un cur pe urmele anonimului dinaintea ta…

Partidul nu este, așadar, neinteresat de competență; incompetența e în natură lui și nu poate fi evitată pentru că, să fim serioși, ce fel de om cu caracter, experiență și rezultate poate să îi fie loial unuia că Dragnea care a scăpat de pușcarie prin clemența judecătorilor și este, și azi și în vecii vecilor, condamnat penal pentru fraudă electorală.

Avem toți capetele superpatrate de la cât ni s-a explicat doct și condescendent că marea putere a psd e teritoriul, că acolo există o organizație formidabilă, o mașinărie bine unsă ce nu da niciodată greș și că așa și doar prin asta putem înțelege cum de câștiga psd atât de frecvent în condițiile în care a rămas la fel de praf cum îl știm din totdeauna. Dați-mi voie să mărturisesc că, admirând exemplarele rătăcite la oraș de pe așa zisele domenii feudale, nu pot să îmi stăpânesc dezamăgirea. Ăștia sunt oamenii din teritoriu, oasele și mușchii de partid?

Nu pot să accept că aceste secretare în sensul peiorativ al cuvântului, proporțional recrutate din ambele sexe, bune doar să aducă oală la pat stăpânului când se trezește din desfrâu, sunt arhitecții și inginerii organizației cu O mare de la oaie, multă, multă oaie.

Să fie oare posibil că baronii din provincie să fi păstrat pentru ei talentul și priceperea și să ne trimită nouă la capitală doar cârpe de suflat nașul mafiot că să ne inducă în eroare?

Oare e totul o mare conspirație pesedista cu genii politice care ne conduc din umbră prin intermediul ăstora de le uiți numele înainte să-l afli? Sau există o explicație mai simplă care zice că, atunci când îl vezi pe unu că Marian Oprișan, aia e, what you see is what you get și nici măcar un neuron în plus?

Să fie oare posibil că iarăși să ne fi mințit noi pe noi înșine cu mitul asta fondator al organizației din teritoriu că să ne explicăm convenabil de ce câștiga neică nimenii ăștia puterea de atâta amar de ani? Ar investi vreunul dintre voi măcar trei lei într-o întreprindere populată de astfel creaturi ce mimează prost educația? Cum putem să credem că le-a ieșit măcar ceva, când vedem cu ochii noștri ce și cât știu să facă? Urmașii noștri ne vor înțelege poate mai bine, nouă ne e clar doar că nu ne e clar mai nimic.

Să ne resemnăm așadar constatând că râdem noi, râdem de Teleorman că e județul căruia i-a furat Dragnea până și Dunărea, d-apăi banii, dar uite că măcar pentru câțiva teleormăneni soartă zâmbește când nici nu te aștepți. Păi ziceți voi acuma, am fi auzit noi vreodată și o data ceva cât de mic despre doamnă Dăncilă dacă nu s-ar fi născut, dintre toate colțurile lumisoarei ăsteia bătrâne, fix în Magicul Teleorman?

Nu e ea de vină, sărmana, ea nici nu cred că înțelege prea în profunzime ce i se întâmplă, de vină suntem noi, ăștia care prea ușor ne mințim singuri cum că psd e un partid și merită puterea sau știe ce să facă cu ea.

Om trăi și om vedea, să îi urăm să îți țină gură cât să treacă măcar anul pe tron, că nu știu zău dacă mai am nervi să mai aflu prea curând despre încă un pesedist despre care nu exista nimic care să merite știut.

Radu Ghelmez