Feerie de lumini la Gheţarul Scărişoara. Monumentul naturii de la Gârda a fost dotat cu sistem de iluminat cu leduri

Gheţarul Scărişoara, una dintre principalele atracţii turistice din zona Alba, a fost dotat recent cu un sistem de iluminare cu leduri, care scoate în evidenţă şi mai mult frumuseţea acestui loc.

Lucrarea de dotare cu leduri a fost realizată în cadrul Proiectului LIFE08/NAT/RO/000504 „Conservarea speciilor de lilieci în Munţii Pădurea Craiului, Bihor şi Trascău „, care de desfăşoară în perioada 01 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2013 şi are ca beneficiar Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor, şi parteneri Agenţia pentru protecţia Liliecilor din România şi Institutul de Speologie “Emil Racoviţă”, departamentul Cluj-Napoca.

După ce, în 2001, la Gheţarul Scărişoara a fost refăcută amenajarea, în acest an punerea în valoare a acestui obiectiv a continuat. În cadrul proiectului, urmează modificarea iluminărilor în Peştera Unguru Mare şi Pestera Vadu Crişului din judeţul Bihor. Gheţarul Scărisoara , aflat în comuna Gârda de Sus, judeţul Alba, este cel mai important obiectiv turistic, monument al naturii din România şi se află în Parcul Natural Apuseni.

“Peştera este cel mai important obiectiv turistic din judeţul Alba, fiind vizitat anual de aproximativ 60.000 de turisti” (maximul a fost în 2008). Turiştii vin din România, majoritatea, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Polonia dar şi din alte ţări. Amenajarea din 2001 a fost realizată de Direcţia Silvică Alba, Ocolul Silvic Gârda, Primăria Garda de Sus şi Asociaţia Speologică Sfinx Gârda. Invităm turiştii să vină să viziteze Gheţarul Scărişoara, care arată deosebit de frumos primăvara, în această perioadă, iar cu noua iluminare este un peisaj feeric. Reamenajarea implică eforturi deosebite din partea speologilor care o fac, respectiv utilizarea corzilor, utilizarea tehnicii alpine, deoarece o mare parte a reflectoarelor au fost instalate pe tavan si au fost foarte greu accesibile acele puncte ”, a declarat  Marin Vîrciu, primarul comunei Gârda de Sus.

“O găsesc foarte frumoasă, foarte impresionantă, şi noi am făcut o lungă drumeţie pentru a veni să o vedem şi este magnifică”, au declarat Sofie si Yanis – studenţi francezi care studiază în prezent în Cluj. “Peştera este foarte bine amenajată, păcat că nu se poate vizita şi altă sală” – a spus Alin Apetrica – student în Cluj.

Istoricul Peşterii

Primele menţionări despre Gheţarul Scărişoara ca obiectiv turistic au fost făcute de A.Szirtfi (1847) şi J.Vass (1857), care, prin faptul că menţionează echiparea cu scări de lemn a avenului de intrare în Gheţar dovedeşte faptul că acesta era cunoscut şi explorat de moţi, care utilizau gheaţa şi apa din această zonă secetoasă cu mult timp înaintea primilor vizitatori.

Primele observaţii ştiinţifice în legătură cu această peşteră au fost publicate de geologul Karl Peters (1861). Prima hartă a peşterii a fost publicată de geograful Adolf Schmidl (1863). Primul studiu monografic a fost publicat în 1927, de Emil Racoviţă, cercetătorul român care a întemeiat, în 1907, Biospeologia ca ştiinţă (studiul animalelor care trăiesc în peşteră) şi care a fondat primul Institut de Speologie din lume la Cluj în 1920.
Gheţarul Scărişoara este prima peşteră declarată Monument al Naturii în România în 1938. În urma unei expediţii organizate de M. Pop în 1947 sunt descoperite şi explorate cele 2 rezervaţii ştiinţifice. Urmează două etape de cercetare şi studiere a Gheţarului, întreprinse de cercetătorii Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj, între 1963 -1968 şi 1983 –1992 coordonate de M. Şerban, I. Viehmann, T. Rusu, Gh. Racoviţă, V. Crăciun, E. Silvestru, B. Onac. În 2001 Asociaţia Speologică „Sfinx” Gârda explorează noi laterale ale peşterii şi finalizează amenajarea cum podete a porţiunii turistice a Gheţarului, introducând lumina artificială în sala „Biserica”, in parteneriat cu Primaria Gârda de Sus, Direcţia Silvică Alba şi Ocolul Silvic Gârda.

Descrierea peşterii:

Peştera are 3 intrări şi se află la o altitudine de 1.165 m faţă de nivelul mării. Are o lungime de peste 700 m şi o diferenţă de nivel de 105 m. Traseul turistic este format dintr-un aven (puţ vertical) adânc de peste 50m şi un diametru de 50 m, echipat cu scări metalice. La baza acestei coborâri se află „Sala Mare” al cărei planşeu este ocupat de un bloc de gheaţă cu un volum de peste 100.000 metri cubi ce are o grosime maximă de 36 m şi ale cărui strate datate de la o adâncime de circa 20 m (din cei 36 m determinaţi) au între 2.000 şi 3.500 de ani vechime. Parcursul turistic de pe blocul de gheaţă se face pe podeţe de lemn echipate cu mâini curente. Din capătul Nord-Vestic al Sălii Mari, de pe un balcon al Sălii „Biserica”, se pot admira, scăldate în lumina reflectorului, cele peste 100 de formaţiuni stalagmitice perene de gheaţă.

Din „Sala Mare”, între Blocul de Gheaţă şi peretele de calcar se formează deschideri verticale numite rimae, precum şi cele două rezervaţii ştiinţifice „Rezervaţia Mare” şi „Rezervaţia Mică”, în care se poate întra numai pentru scopuri ştiinţifice, cu autorizaţie de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” Cluj (str. Clinicilor Nr.5 , Cluj-Napoca). În Gheţar trăiesc lilieci şi gândăcei de 2-3 mm numiţi „Pholeuon prozerpinae glaciale”, iar din sedimentul „Rezervaţiei Mari” a fost a fost dezgropat un schelet de Rupicapra.

[nggallery id=119]