FOTO: Biserica medievală care a dispărut din Cetatea Alba Carolina. A fost cel de-al treilea monument ca mărime din cetate

Biserica medievală care a dispărut din Cetatea Alba Carolina. Cetatea din Alba Iulia a găzduit în trecut monumente reprezentative care, de-a lungul timpului, au fost demolate sau distruse. Printre acestea se numără Biserica eremiţilor augustinieni, care a fost cel de-al treilea monument medieval, din punctul de vedere al mărimii, din Cetatea Alba Carolina, după Catedrala Sf. Mihail şi Palatul episcopal.

Biserica a fost demolată în 1898, pentru a face loc gimnaziului superior romano-catolic, actuala clădire a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. 

Biserica medievală care a dispărut din Cetatea Alba Carolina

Eremiții augustinieni au reprezentat unul din ordinele cerșetoare formate în cadrul Bisericii Romano-Catolice în secolul al XIII-lea în scopul combaterii ereziilor prin predici, educație și misionarism.

Biserica eremiților augustinieni, cunoscută și ca biserica Báthory ori a iezuiților, a fost cel de-al treilea monument medieval, din punctul de vedere al mărimii, din Cetatea Alba Iulia, după Catedrala Sf. Mihail și Palatul episcopal.

Construit în a doua jumătate a secolului al XIV-lea în stilul goticului târziu transilvănean, edificiul a fost demolat în anul 1898 pentru a face loc gimnaziului superior romano-catolic, actuala clădire centrală a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, afirmă expertul în reconstituiri istorice Cosmin Popa Gorjeanul, în cadrul proiectului Memoria Urbis.

Potrivit acestuia, în 25 iulie 1898 începea demolarea bisericii Báthory sau a iezuiților, dispărând astfel un monument gotic din secolul al XIV-lea.

Ordinului eremiților augustinieni, la Alba Iulia

Istoricul explică că ordinul eremiților augustinieni a apărut în anul 1243, în cadrul mișcărilor din secolul al XIII-lea care urmăreau aducerea idealurilor de viață monastică în mediul urban, unde călugării făceau misiune apostolică.

„Apariția ordinelor cerșetoare, la început cel franciscan și dominican, a fost o reacție față de pericolul dizolvării Bisericii Romano-Catolice sub amenințarea ereziilor. Grupuri de eremiți se aflau în mai multe regiuni din Italia, Elveția, Franța și Anglia” spune acesta.

Cosmin Popa Gorjeanul susţine că, despre activităţile augustinienilor din Alba Iulia au supravieţuit numai câteva ştiri indirecte.

„În 1295, Ștefan, priorul eremiților din casa de Alba Iulia, împreună cu Andrei, lectorul, au fost martori la donarea de către un anume Zerias a unei treimi din moșia Beldiu către episcopul Petru al Transilvaniei. Priorul conventului ordinului fraților eremiți din Alba Iulia ai Sfântului Augustin emitea împreună cu arhiepiscopul de Calocea, episcopul Transilvaniei, cel al Bosniei și cu Geraldus, priorul conventului dominicanilor din Alba Iulia, o copie autentică a privilegiului de scutire a 60 de gospodării românești de pe domeniul capitlului din Alba Iulia, din Filești și Aiud, de dijme și cincizecime.

Între 1296-1300, din nou conventul fraților eremiți din casa din Alba Iulia, alături de capitlul catedral și de conventul dominican de aici emiteau copii autentice ale privilegiilor coloniștilor din Ighiu și Cricău. În 13 iulie 1300, episcopul Petru al Transilvaniei, înregistra donația pioasă făcută de Elisabeta, văduva lui Herbord din Vințu de Jos, care ceda moșia Oarda capitlului din Alba Iulia în schimbul unei sume de 50 de mărci de argint.

În acest act se pomenește acordarea unei sume de zece mărci de argint pentru biserica cu hramul Sf. Ștefan, întâiul mucenic (decem fratribus heremitanis Sancti Augustini de conventu Albensis ad opus ecclesie beati Stephani protomartyris). Astfel, avem nu numai un reper cronologic al începutului, dar cunoaștem și hramul bisericii augustinienilor”, mai notează istoricul.

Confuzii cu privire la atribuirea bisericii

Potrivit lui Cosmin Popa Gorjeanul, pentru multă vreme biserica a fost atribuită de autorii moderni și contemporani ordinului dominican.

„Sursa confuziilor între conventul și biserica dominicanilor și cea a eremiților augustinieni apare în anul 1580, când iezuitul Francisc Leleszi afirma că ordinul său primise biserica mare și frumoasă a bernardinilor de la Ștefan Báthory, pentru ca după un an să descrie starea precară a clădirilor primite de la dominicani. Mai multe surse din anii 1580-1583 indicau faptul că biserica și conventul predate iezuiților aparținuseră dominicanilor.

Transferul bisericii și a claustrului legat de ea de la ordinul eremiților augustinieni la ordinul dominican s-a petrecut în anul 1553. Dominicanii l-au ocupat până la dieta de la Cluj, din anul 1556. Nu se cunoaște însă nici data și nici motivul plecării augustinienilor din Alba Iulia”, precizează acesta.

Biserica medievală care a dispărut din Cetatea Alba Carolina. Cum arăta edificiul

Câteva fotografii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, printre care și unele făcute de Adalbert Cserni, înfățișează acest monument dispărut.

Ca dată a ridicării bisericii, analizele istoricilor de artă indică a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Potrivit lui Cosmin Popa Gorjeanul, a fost o biserică sală, cu cor poligonal. Corul avea înălțimea egală cu cea a navei. Ambele erau susținute de contraforturi numeroase, mai scunde și mai masive pentru navă, mai lungi și mai zvelte pentru absidă. Biserica și absida au avut inițial ferestre înalte, dar care au fost obturate într-o fază mai târzie fiind înlocuite cu ferestre dreptunghiulare.

Pe fațada de vest se afla un portal central decorat. În partea sa superioară, deasupra portalului, se remarcă rozasa decorată cu mulură cu trilob central.

Pe latura de nord, așa cum se observă din fotografii, au fost ridicate construcții târzii, după ce un claustru adosat pe partea de nord, vizibil pe planurile lui Massimiliano Milanesi din 1587, au fost demolate.

Într-o fotografie care surprinde absida altarului dinspre răsărit se mai poate identifica o fereastră cu deschidere romanică, ce a aparținut probabil vechiului claustru al mănăstirii augustiniene.

„Ansamblul alcătuit din biserică și claustrul de pe latura de nord au fost transferate între 1580-1588 ordinului iezuit, invitat în Transilvania de Ștefan sau Cristofor Báthory. Deși iezuiții locuiau în casa prepozitului, aflată în zona palatului princiar, în rapoartele lor semnalau starea de ruină în care se afla biserica Sf. Ștefan și claustrul la momentul donației.

Câteva rapoarte mai târzii remarcă reparațiile efectuate cu ajutorul sumelor acordate de principi. În această biserică se țineau slujbele pentru credincioșii romano-catolici din Alba Iulia, al căror număr crescuse la 300-400.

Din anul 1588, iezuiții au construit o altă biserică, cu hramul Sf. Mihail, amplasată la apus de zidul de incintă al cetății. Ei au fost expulzați din Alba Iulia după aproape două decenii, reîntorcându-se în cetate numai după ce Transilvania a ajuns sub stăpânire habsburgică.

Între anii 1715-1718, reședința iezuiților a fost reparată și restaurată concomitent cu lucrările de construcție a cetății Vauban. În anul 1776, desființarea ordinelor călugărești în Imperiul Habsburgic a făcut ca biserica să fie din nou părăsită de iezuiți, iar clădirile lor au fost transferate seminarului teologic până în anul 1783.

La 14 iunie 1783, fosta biserică a augustinienilor eremiți era transformată într-un simplu depozit, fiind dată în folosința armatei. În anul 1891, a fost din nou trecută din patrimoniul armatei în cel al Bisericii Romano-Catolice, care, în 1898, a decis demolarea ei pentru a face loc gimnaziului superior romano-catolic”, mai precizează Cosmin Popa Gorjeanul.

sursa, foto: memoriaurbis.apulum.ro, Cosmin Popa Gorjeanul, Adalbert Cserni