FOTO: Contracte de muncă vechi de 1.900 de ani, descoperite la Roșia Montană, expuse la Muzeul Național de Istorie

Două contracte de muncă vechi de aproape 1.900 de ani, consemnate pe tăblițe cerate și descoperite la Alburnus Maior (Roșia Montană), sunt expuse la Muzeul Național de Istorie a României.

Potrivit reprezentanților instituției, tăblițele fac parte dintr-o categorie excepțională de descoperiri, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de Tăblițele Cerate Dacice sau Tripticele Transilvane.

Contractele, descoperite întâmplător de mineri, odată cu redeschiderea unor galerii miniere romane

Descoperirea lor a fost posibilă în contextul intensificării exploatărilor miniere din Transilvania, desfășurate pe baze organizate în timpul domniilor împărătesei Maria Tereza (1740–1780) și împăratului Iosif al II-lea (1780–1790). Astfel, în anii 1786, 1788, 1790, 1820 (sau, potrivit unor surse, 1824), 1854 și 1855, odată cu redeschiderea unor galerii miniere romane de la Roșia Montană - anticul Alburnus Maior - minerii au descoperit întâmplător peste 30 de astfel de „cărți de lemn” cerate. O parte dintre acestea s-au degradat imediat după scoaterea la suprafață, din cauza stării precare de conservare și a contactului cu aerul, iar altele s-au pierdut.

Publicitate

Prin unicitatea lor și prin bogăția informațiilor pe care le conțin, cele 25 de tăblițe păstrate până astăzi constituie unele dintre cele mai importante izvoare documentare privind viața provinciei romane Dacia. Ele oferă informații esențiale despre organizarea economică, habitatul, viața religioasă și raporturile juridice din comunitatea minieră de la Alburnus Maior.
Analiza acestor documente a permis o mai bună înțelegere a modului în care dreptul roman era aplicat în practică, reprezentând una dintre rarele situații în care poate fi surprins „dreptul roman aplicat”, și nu doar cel teoretic. Din această perspectivă, tăblițele cerate depășesc importanța istoriei provinciei Dacia, fiind considerate izvoare fundamentale pentru studiul dreptului roman la nivelul întregului Imperiu și ocupând un loc de seamă între Fontes Iuris Romani Antiqui.

Cele două documente expuse provin din lotul de 11 tăblițe descoperite în anul 1854.

Cea mai veche dintre tăblițe, un contract de muncă încheiat în 131 p. Chr. în localitatea Alburnus Maior

Tabula Cerata D. XVIII, aflată în colecția muzeului, este cea mai veche dintre tăblițele cerate de la Alburnus Maior. Este un contract de muncă încheiat la 6 februarie 131 p. Chr. în localitatea Alburnus Maior, din care s-a păstrat doar una dintre cele trei plăci ale tripticului confecționat din lemn de brad. Din textul conservat reiese că actul a fost redactat de juristul Valerius Firmus și îi privește pe mai mulți contractanți cu nume de origine illyră, între care Verzo, fiul lui Beusas, alte două personaje având patronimicul Beusantis și Dasius, fiul lui Verzon.

Cea de-a doua piesă, Tabula Cerata D. XI, este un contract de muncă (închiriere a forței de muncă), încheiat la 20 mai 164 p. Chr. în localitatea Immenosum Maius.

Tăblița fusese utilizată anterior, fiind vizibile urmele unei scrieri mai vechi, peste care a fost redactat documentul actual. Arendașul, Aurelius Adiutor, era cetățean roman, la fel ca juristul Flavius Secundinus, autorul documentului. Celelalte persoane menționate sunt peregrini. Beneficiarul contractului, Memmius, fiul lui Asclepios, pare să fi avut o origine orientală, în timp ce martorii Titus, fiul lui Beusantis, supranumit Bradua, și Socratios, fiul lui Socration, poartă nume care indică origini illyro-dalmatină, respectiv greco-orientală.
Ca document juridic, Tabula Cerata D. XI oferă informații deosebit de valoroase privind organizarea activității miniere, salarizarea muncii specializate și drepturile și obligațiile părților contractante, constituind una dintre cele mai importante surse referitoare la originile legislației muncii.

sursa, foto: Muzeul Național de Istorie al României