FOTO: După 36 de ani de activitate în slujba matematicii, profesorul Romulus Borțoș de la Colegiul Militar din Alba Iulia și-a încheiat cariera de dascăl

După 36 de ani de activitate în slujba matematicii, profesorul Romulus Borțoș de la Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia și-a încheiat cariera de dascăl.

„Inevitabil vine o vreme când omul nu se mai lasă amăgit de tinerețe și înțelege că nimic nu este veșnic. După mai bine de 35 de ani puși în slujba matematicii în Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul”, domnul profesor Borțoș Romulus pleacă cu multe amintiri pe care nădăjduim că le va păstra tot restul vieții. Vă suntem recunoscători pentru dăruirea dumneavoastră și pentru modul în care ați combinat pasiunea, performanța și înțelepciunea. Nu vă putem mulțumi destul pentru munca grea și mereu provocatoare, pentru eforturile exemplare depuse, toate contribuind din plin la succesul școlar”, a declarat colonel Marcel Domșa, comandantul colegiului.

„Jocul destinului a făcut ca domnul profesor să-şi înceapă cariera în liceul militar în anul în care eu abia mă năşteam. Aşa cum îi place să glumească, pe vremea când eu exersam primele vocale, el preda teoremele calculului diferenţial. Începea atunci, pentru el, un drum înţesat de răspunderi şi griji, dar plin de sens.

În anii care au urmat, ne-am mai intersectat de câteva ori. Spre exemplu, zilele zbuciumate dinaintea revoluţiei ne-au găsit într-o tabără de matematică. Eu, sârguincioasă în bancă, el îngândurat şi uşor abătut la tablă. Cu veşnicul pachet de … ieşindu-i dintr-un colţ al buzunarului, explica teoreme, desena şi explica din nou.

Îl cunoşteam deja ca pe o legendă şi era simplu de văzut că aveam în faţă un profesor dedicat, care-şi determina elevii să gândească şi să-şi exerseze curajul propriilor raţionamente. Un profesor care, obişnuit cu truda, şi-a învăţat elevii să străbată la rândul lor manualele cu trudă, să muncească, să descopere singuri.

Asemenea unui preot cu har, a cărui credinţă e în stare să mute munţii, profesorul Borţoş Romulus a pus suflet în misiunea lui, învăţând copiii să iubească nu atât şcoala, ci lumina învăţăturii, provocându-i astfel să fie, în fiecare zi, tot mai buni.

Pentru ca destinele tinere care i-au fost date în grijă să se împlinească, profesorul Borţoş a vegheat decenii la rând (Doamne, cât de puţin pare!), încurajând, certând, corectând, iertând. Mi-e greu, chiar după patru ani de când lucrăm împreună, să mă gândesc la profesorul Borţoş ca la colegul meu. Poate, doar, în sensul latinesc al cuvântului <colegi> de la <con legere> – a citi împreună, nu doar frumoasa poezie a matematicii, ci şi sufletele care an de an îşi caută drumul în colegiului militar.

Mă gândesc mereu cu drag la profesorul Borţoş, dorindu-i ani mulţi cu noroc de acum încolo. Şi trudă cu folos. Şi viaţa toată cu înţeles adânc şi fără de sfârşit…” – vocea colegilor, prin glasul prof. Anamaria Fuia.