FOTO: Investigaţii arheologice pentru rămăşiţele lui Alexandru Macavei, un lider al rezistenței anticomuniste din Apuseni. A fost împuşcat de Securitate în 1949

La mijlocul lunii septembrie, pe teritoriul satului Muşca, comuna Lupşa din Munţii Apuseni s-a desfăşurat a patra campanie de investigaţii arheologice pentru descoperirea şi deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Alexandru Macavei, împuşcat de Securitate la 31 iulie 1949. Acţiunea a fost derulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia şi Muzeul de Istorie din Aiud.

Investigaţiile pentru descoperirea locului unde a fost îngropat Alexandru Macavei au început în vara anului 2008. Atunci au fost audiate mai multe persoane din satul Muşca şi din alte localităţi de pe Valea Arieşului, iar pe baza informaţiilor obţinute s-a stabilit cu aproximaţie o suprafaţă relativ restrânsă unde martorii au indicat că s-ar afla mormântul, potrivit specialiştilor. În anul 2009, în cursul lunilor iunie şi iulie, au fost organizate trei campanii succesive de săpături arheologice, însă fără rezultate. În acea zonă, terenul se află în pantă, iar în urmă cu mai mulţi ani a avut loc o alunecare de teren în urma căreia a rezultat modificarea configuraţiei solului.

Investigaţiile au fost reluate în 2013 şi au constat în identificarea şi verificarea altor persoane în vârstă originare din Muşca, care mai puteau oferi informaţii despre locul mormântului.

Coroborându-se informaţiile mai recente cu cele obţinute anterior, în perioada 15-17 septembrie 2014 s-a organizat a patra campanie de cercetări arheologice pentru căutarea şi deshumarea victimei, săpăturile fiind efectuate în acelaşi perimetru unde în 2009 au fost executate şi celelalte secţiuni arheologice de căutare. Din păcate, nici de această dată locul mormântului lui Alexandru Macavei nu a putut fi identificat, însă pentru IICCMER şi colectivul de arheologi implicaţi cazul rămâne în continuare deschis.

Acţiunea s-a desfăşurat în colaborare cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia şi cu Muzeul de Istorie din Aiud. Cercetările din teren au fost efectuate de o echipă specializată de arheologi: Gheorghe Petrov (coordonator), Gabriel Rustoiu, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza.

Alexandru Macavei s-a născut la 10 iulie 1915 în satul Bucium Muntari (judeţul Alba), localitate aflată în apropiere de Roşia Montană. Provenea dintr-o veche şi importantă familie românească din Munţii Apuseni, părinţii săi fiind Alexandru şi Terezia. Aceştia au avut împreună opt copii, dintre care patru băieţi (Viorel, Nicolae, Traian, Alexandru) şi patru fete (Eugenia, Terezia, Aurora, Maria). Familia Macavei deţinea o mină de aur şi o instalaţie mecanică de măcinare şi prelucrare a minereului aurifer, prima de acest fel din zonă.

Alexandru era absolvent al Academiei Comerciale şi membru al Partidului Naţional Ţărănesc. La începutul războiului a fost mobilizat în armată cu gradul de sublocotenent, fiind încadrat la Batalionul de Vânători de Munte din Abrud. În 1941 s-a căsătorit cu Rozalia-Regina Oprea, născută în 1924, care în prezent locuieşte în Baia Mare. Au avut împreună un singur fiu, Cezar, născut în 1942 şi decedat în 2005.

În 1946, Alexandru a fost demobilizat şi a locuit împreună cu familia în Roşia Montană, unde a deschis un restaurant în clădirea fostului cazino din localitate. După naţionalizarea din vara lui 1948, unele dintre proprietăţile familiei au fost confiscate. Împreună cu fraţii săi, a început să se manifeste public prin atitudini critice la adresa politicii Guvernului şi Partidului Comunist. Acest lucru a atras supravegherea atentă din partea autorităților, fiind apoi acuzaţi pentru deţinere de aur şi propagandă ostilă regimului.

În ziua de 7 iulie 1948 o echipă alcătuită din cadre de la Poliţia de Siguranţă şi jandarmi a încercat să-i aresteze pe toţi cei patru fraţi Macavei în timp ce aceştia se aflau în casa părintească din Bucium Muntari. Aceştia au opus rezistenţă, iar în schimbul de focuri care s-a produs au fost răniţi patru subofiţeri de jandarmi. După acest eveniment, fraţii Macavei au părăsit localitatea, refugiindu-se pe la anumite rude sau cunoştinţe care locuiau în alte zone ale ţării.

Alexandru, împreună cu Traian şi Viorel, au plecat la Timişoara, iar Nicolae la Bucureşti. În toamnă, Alexandru s-a întors clandestin în satul natal, dar în ziua de 9 octombrie a fost surprins de jandarmi, în urma schimbului de focuri ce a avut loc doi subofiţeri fiind ucişi şi un soldat rănit. Pentru această faptă, la 19 mai 1949, Alexandru a fost condamnat în lipsă de către Judecătoria din Deva la muncă silnică pe viaţă, fiind căutat intens de autorităţi.

Alexandru şi Traian Macavei au contribuit la înfiinţarea organizaţiei anticomuniste Frontul Apărării Naţionale – Corpul de Haiduci, condusă de maiorul Nicolae Dabija, la care au aderat foarte multe persoane. În cadrul acestei formaţiuni, organizate după principii militare, cei doi fraţi au avut statutul de consilieri. Grupul de partizani şi-a stabilit baza în Munţii Apuseni, unde în cursul lunilor ianuarie şi februarie 1949 s-au construit două adăposturi. Locul ales se afla la Runculeţul Groşilor, în apropierea masivului Muntele Mare, la circa 16 km spre nord-est faţă de comuna Bistra.

În 4 martie 1949, dimineaţa, asupra taberei partizanilor s-a produs atacul Securităţii. Au participat mai multe cadre operative precum şi două plutoane de soldaţi din cadrul Batalionului de securitate de la Floreşti–Cluj. În urma acestei acţiuni de forţă au rezultat victime de ambele părţi, însă fraţii Macavei împreună cu maiorul Dabija au reuşit să scape atunci din încercuire, ultimul fiind capturat, prin trădare, la 22 martie în apropiere de Bistra.

Condamnat la moarte, Dabija a fost executat în Sibiu la 28 octombrie 1949. Cei doi fraţi Macavei au stat ascunşi o perioadă în zona satului natal şi apoi în Cărpiniş, unde au fost ajutaţi de diferite persoane care le cunoşteau situaţia. În lunile mai, iunie şi iulie au locuit în Muşca, la Sofia David, a cărei gospodărie se afla situată într-un loc mai izolat, la marginea satului. Prin trădare şi şantaj, au fost depistaţi de autorităţi, care au organizat o amplă acţiune de încercuire.

Duminică, 31 iulie 1949, dimineaţa, gospodăria Sofiei David a fost înconjurată de un efectiv alcătuit din doi ofiţeri de securitate şi nouă subofiţeri de miliţie. În acel moment, fraţii Macavei se aflau adăpostiţi în şura aflată în apropierea casei. A urmat un schimb de focuri, dar cei doi partizani au reuşit să scape din încercuire şi să fugă pe căi diferite spre sat, amândoi fiind însă răniţi. Traian a reuşit să se salveze şi să părăsească localitatea, însă a fost capturat mai târziu, la 20 septembrie 1949, în localitatea Tomeşti din judeţul Hunedoara. Condamnat la moarte prin împuşcare, a fost executat la Sibiu în noaptea de 11/12 octombrie 1950.

Alexandru s-a refugiat în părăul Giurgeştilor, situat în partea răsăriteană a satului. Conform unui raport al Securităţii, acesta avea „o rană gravă la cap în partea stângă, rană primită în grajd” şi „pentru că nu mai putea suporta rana, s-a împuşcat cu arma pe care o avea asupra lui” în ziua de 31 iulie, pe la orele 13.20. Această cronologie a faptelor nu coincide însă cu mărturiile unor localnici care cunoşteau bine evenimentele, aceștia declarând că împuşcătura prin care probabil Alexandru s-a sinucis a fost auzită numai luni dimineaţa, în 1 august, cadavrul fiind descoperit de câţiva localnici în cursul aceleiaşi zile.

Decesul victimei a fost înregistrat la Primăria comunei Lupşa în 5 august, data consemnată a morţii fiind 1 august 1949. Cadavrul a fost înhumat în zilele următoare într-un loc situat pe o pantă de deal, în imediata apropiere a pârâului unde acesta a fost găsit. Groapa a fost săpată de patru localnici, iar cadavrul a fost aruncat în groapă, fără haine. Înainte de acest moment, trupul a fost batjocorit prin lovire cu o bucată de lemn. Înhumarea a avut loc în prezenţa unor cadre de securitate şi miliţie.

Din informaţiile pe care le deţin specialiştii, grupa care a acţionat la Muşca împotriva lui Alexandru şi Traian Macavei a fost alcătuită din nouă subofiţeri de Miliţie şi două cadre operative de la Securitatea din Turda: sublocotenenţii Sabău Florea şi Vasile Popa. Toţi aceştia au acţionat din ordinul direct al căpitanului Mihai Kóvacs, care atunci deţinea funcţia de şef al Serviciului Judeţean al Securităţii Poporului Turda, aflându-se în subordinea colonelului Mihai Patriciu, şeful Direcţiei Regionale a Securităţii Poporului Cluj, potrivit aceloraşi surse. Cei trei ofiţeri de la Securitatea din Turda au mai rămas o perioadă de timp în zona Muşca unde au efectuat anchete şi au operat zeci de arestări, multe persoane fiind ulterior condamnate la închisoare pentru legăturile avute cu fraţii Macavei.

Despre ceilalţi fraţi Macavei, se ştie că Nicolae, care fusese comisar de poliţie, a fost împuşcat la 13 martie 1949 în Bucureşti împreună cu fiica sa în vârstă de şase ani, iar Viorel, avocat de meserie, a fost arestat la 3 noiembrie 1949 şi condamnat la închisoare, însă a murit la Canal în 18 februarie 1952. Toată familia Macavei, inclusiv femeile şi copii, au avut mult de suferit pentru faptul că cei patru fraţi au avut curajul să se opună regimului comunist.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înființată în 2005 şi aflată în coordonarea primului ministru. Rolul său rezidă în gestionarea și analizarea din punct de vedere științific a perioadei totalitare și a consecințelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea și implementarea unor instrumente educaționale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile și drepturile fundamentale să fie receptate de societatea post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva și publica documente referitoare la memoria exilului românesc.