Actualitate

FOTO: Maia Morgenstern în „pielea” actriței evreice Lola Blau, la Festivalul de Teatru „Povești” de la Alba Iulia

Publicat

acum 10 ani

sâmbătă, 04.10.2014

Vineri seara, de la 18:30 la Casa de Cultură a Studenților, albaiulienii au fost martorii unui spectacol de excepție în limbile idiș, germană și engleză, interpretat de Maia Morgenstern și regizat de Alexandru Dabija, „Astă seară: Lola Blau”. Spectacolul aparține Teatrului Evreiesc de Stat din București și are ca temă viața actriței Lola Blau, de origine evreică. Piesa austriacului Georg Kreisler este o tragicomedie plină de umor negru, căreia Maia Morgenstern îi redă întreaga strălucire. Spiritul caustic al versurilor şi tonul nostalgic al melodiilor creează, împreună, partitura perfectă pentru un regal actoricesc.

Lola are destinul tipic al atâtor artişti de expresie germană, care au fost prinşi în cleştele războiului. Ea îşi începe la Viena cariera de cântăreaţă de cabaret, chiar în perioada anexării Austriei la Germania lui Hitler, se refugiază de nazişti în Elveţia, iar după ce este expulzată de acolo, emigrează în SUA, unde ajunge faimoasă. Tot acolo îşi pierde iluziile despre lume, dragoste, prietenie. După război se reîntoarce la Viena pentru a constata că oamenii s-au schimbat prea puţini.

Spectacolul prezintă drama actriței în timpul războiului, călătoria acesteia în SUA, revenirea în Viena, încercarea actriței de a rezista realității politice, antisemitismul, pierderea iubirii:„Îl aștept pe Leo”, spune Lola.

Spectacolul face referiri la anii cei mai adânci ai Lolei Blau, actrița de cabaret și teatru. Maia Morgenstern a cântat, a dansat, a râs, a luat atitudini serioase, și s-a apropiat de public cu blândețe.

Vocea Maiei curgea lin, tumultuos pe alocuri, iar atunci când cânta tristețea și asteptarea, sau beția acompaniată la pian de Tatiana Moroșanu, susține un dialog al căutării sinelui.

Cea mai veche profesie e aceea de a fi „doamnă”, iar Maia a ironizat într-un cântec statutul femeii de condiție. Întoarcerea în patrie o consternează, lumea e alta, moravurile nu mai sunt “comme d’autrefois”.

Pentru că nu e angajată în teatru, cântă într-un cabaret, cu nostalgia timpului ce-a trecut. „În cautarea timpului pierdut”, Lola nu aleargă, ea cântă, traiește, și îl așteaptă pe Leo.