FOTO: Mitropolitul Ardealului şi IPS Irineu au sfințit biserica Penitenciarului din Aiud și ultimele lucrări de reparații exterioare

Sâmbătă, la Penitenciarul din Aiud, a avut loc slujba de binecuvânare a bisericii, care deservește persoanele aflate în detenție în această unitate. La 18 ani de la sfințirea bisericii, au fost binecuvântate lucrările de reparaţii exterioare ale Bisericii, respectiv zugrăveli, vopsirea lemnăriei, refacerea picturii și a treptelor de acces în sfântul locaş, automatizarea clopotelor și ridicarea unei troiţe, toate realizate sub coordonarea preotului capelan Liviu Tarcău.

Evenimentul a fost unul amplu și înălțător, bucurându-se de prezența Înaltpresfinţitului Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, şi a Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei. Programul a cuprins binecuvântarea bisericii şi a celorlalte lucrări de reparaţii și oficierea Sfintei Liturghii de către înalții ierarhi, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Piatra de temelie a bisericii Penitenciarului din Aiud a fost pusă în data de 25 martie 1995 de către Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, episcopul Alba Iuliei din acea perioadă, pe locul fostei infirmerii a unităţii.

Locul ales avea o simbolistică deosebită, deoarece în timpul domniei Împărătesei Maria Tereza, acolo s-au vărsat lacrimi, sudoare şi sânge de iobag român. Astfel, dintr-un loc al durerii şi al suferinţei, peste timp, acel loc s-a tranfigurat, devenind un loc al luminii, al speranței şi al Învierii. Lucrările de construcţie au durat un an şi jumătate și reprezintă locaşul de închinare cel mai mare şi mai frumos din întregul sistem penitenciar românesc. El a fost construit în întregime de către deţinuţi, iar pictura a fost realizată sub coordonarea unui pictor din afara instituţiei, ajutat, însă, şi de doi deţinuţi pictori, detaşaţi special din alte închisori.

Biserica a fost sfințită în data de 20 octombrie 1996 de către Înaltpreasfinţitul Părinte Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului (închis în această unitate între anii 1953-1957), împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei şi cu Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie Snagoveanul, alături de un important sobor de preoţi.

Administraţia Naţională a Penitenciarelor acordă o importanţă deosebită respectării şi garantării dreptului fundamental la libertatea de gândire, de conştiinţă şi credinţă religioasă a persoanelor private de libertate, fapt pentru care acestea au participat şi ele la bucuria măreţului eveniment.