FOTO-VIDEO: Sceptrul-măciucă de la Șard, exponatul lunii martie la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Piesă veche de 6000 de ani

La Muzeul Național al Unirii Alba Iulia a fost prezentat marţi, exponatul lunii martie. Este vorba despre un sceptru-măciucă din rocă vulcanică, donată de un localnic din Şard. Artefactul este prevăzut cu patru protuberanţe conice şi se fixa într-un mâner din lemn.

Este o piesă din colecţia de preistorie a Muzeului Naţional al Unirii aparţinând unei categorii extrem de rare în întreg spaţiul Europei sud-estice. Piesa a fost donată muzeului albaiulian în anul 1984 de un localnic din Şard (comuna Ighiu), din relatările acestuia ea fiind descoperită cu ocazia săpării unei fântâni în curtea casei sale.

”Piesa a fost descoperită întâmplător de un localnic din Şard, cu ocazia săpării unei fântâni. Acesta a păstrat piesa, iar fostul director al muzeului din acea vreme, Gheorghe Anghel, originar din Șard, a văzut-o și l-a convins să o doneze muzeului nostru. A stat o vreme în expoziție, apoi în 1998 a fost pentru prima dată publicată, după care a intrat într-un circuit științific intens, datorită rarității sale și datorită faptului că este cea mai vestică descoperire de acest tip”,  a precizat Horea Ciugudean, cercetător la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

Sceptrele-măciuci din piatră au fost utilizate mai ales în perioada eneolitică şi în epoca bronzului pe un spaţiu vast, din Orientul Apropiat până în Europa răsăriteană, cunoscând însă o evidentă concentrare în zonele nordice şi vestice ale bazinului Mării Negre.

Piesa de la Şard este la ora actuală cea mai vestică descoperire de acest gen din aria Europei continentale, ea având o vechime de circa 6000 de ani.

”Este probabil ca piesa de la Șard să fi fost depusă într-un mormânt, dar condițiile de descoperire nu au permis observații mai exacte. Se știe că s-a găsit și ceramică, care nu a mai fost însă păstrată”, a mai precizat Horea Ciugudean.

De asemenea, acesta a declarat că au mai fost găsite piese, tot cruciforme, la Cetea, în județul Alba, fiind de remarcat faptul că multe dintre acestea se concentrează în zona Mureșului mijlociu.

”Semnificația acestei piese, este o denumire translatată din limba germană. Arheologii germani fac cele mai riguroase clasificări ale pieselor. Poate că s-ar putea merge mai departe cu traducerea, mai apropiat de sensul acestor piese ar fi să le spunem <<sceptre buzdugan>>. Buzduganul este mai mult decât o armă. Dacă ne gândim la perioada medievală și vedem reprezentările iconografice ale unor regi, domnitori, din diverse spații ale Europei, unele dintre obiectele cu care apar deseori figurați este o asemenea piesă de tip buzdugan, un simbol al puterii sale absolute”, a mai declarat Horea Ciugudean.

Asemenea piese erau și arme, dar și un atribut al unor personaje cu o poziție deosebită în societate. ”Nu ne putem gândi la regi, dar ne putem gândi la șefi de trib, sau membrii ai unor familii care dominau societatea acelor îndepărtate. În spațiul Carpato-Balcanic asemenea piese sunt piese <<de import>>, sunt aduse de triburi de păstori în zona de stepă”, a spus cercetătorul.

Piesa de la Șard este des pomenită în literatura de specialitate deoarece ea a dat numele unei serii de descoperiri, numite ”sceptre măciuci de tip Șard”. Celelalte sceptre nu au protuberanțele ascuțite, ce seamănă cu o ancoră. Sceptrul-măciucă a fost publicat în numeroase studii sau cărți de specialitate, în România și literatura Europeană, continuând să fie în dezbaterea specialiștilor.

Piatra din care a fost confecționată este o rocă vulcanică, extrem de dură, iar pentru prelucrare dă impresia că ar fi trebuit mijloace industriale, pentru că este perfect prelucrată și șlefuită, dar cu tehnicile epocii. Roca rară are semnificații deosebite, iar raritatea ei marchează caracterul special.

Evenimentul a fost organizat de Consiliul Județean Alba, Primăria Municipiului Alba Iulia și Național al Unirii din Alba Iulia.