FOTO-VIDEO: Un albaiulian și-a revăzut colegii de facultate după 40 de ani, în Vietnam. Lecția vietnameză de iubit România

Inginerul albaiulian Ioan Mateș și-a revăzut foștii colegi vietnamezi din timpul facultății, după aproape 40 de ani, la Hanoi. Limba română, pe care vietnamezii n-au uitat-o, cântecele românești și poveștile ”din cămin” au făcut ca reîntâlnirea să fie mai mult decât impresionantă, o adevărată lecție de iubit România.

Zona de sosiri internaționale a aeroportului din Hanoi freamătă de emoție. Foștii studenți români și vietamenzi ai Facultății de Construcții din Cluj-Napoca se revăd, unii dintre ei după aproximativ 40 de ani. Printre ei, Ioan Mateș, din Alba Iulia, nerăbdător să își revadă unul dintre cei mai buni prieteni din perioada studenției, Do Xuan Ba. Nu întâmplător, chiar Do Xuan Ba este cel care ține pancarta pe care a scris ”Welcome you, my friends from Romania”.

După un zbor lung, românii nu se așteptau la o asemenea surpriză în aeroportul din Hanoi. Colegii vietnamezi n-au mai avut răbdare să aștepte întâlnirea ”oficială” de a doua zi și au venit la aeroport, cu flori și cu sufletul încărcat de emoție.  Mulți colegi vietnamezi au venit de la 1800 de kilometri, de la Ho Si Min, ca să-i aștepte la aeroport pe români.

Sub privirile înțelegătoare ale personalului aeroportului, oamenii își lasă libere emoțiile: lacrimi, îmbrățișări și cântece în limba română din vremea studenției clujene. ”Trec studenți stol după stol, dar Clujul nu rămâne gol” se aude, la comun, imnul uitat al unor generații fericite, după care se cântă Gaudeamus și se încinge Hora Unirii.

La 10000 de kilometri depărtare, în Vietnam, România este iubită. Pentru o mână de vietnamezi, România a fost a doua patrie. Într-o perioadă în care țara lor era zguduită de un război devastator, aici au găsit o nouă șansă și tot aici și-au petrecut cei mai frumoși ani din viață. Acesta este unul dintre motivele pentru care absolvenții promoțiilor de la sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80 ai facultăților din România se întâlnesc de mai multe ori pe an, în diferite locuri din Vietnam. Grupul studenților de la Cluj este cel mai numeros. La aceste întâlniri, vietnamezii vorbesc limba română, pe care n-au uitat-o din vremea studenției, ascultă Margareta Pâslaru și Doina Badea, cântă românește și își povestesc amintirile din cămin. ”Do Xuan Ba a fost și la noi acasă, în Alba, iar părinții mei l-au îndrăgit. A stat o dată două săptămâni la noi și i-a plăcut mult”, spune Ioan Mateș.

În cele 10 zile cât au stat în Vietnam, românii și-au revăzut aproape toți colegii vietnamezi. Din Hanoi până la Saigon, grupuri de vietnamezi i-au însoțit tot timpul. În cinstea românilor, au fost organizate câteva petreceri (banchete) la care au participat și ambasadorul României, Valeriu Arteni, alături de soția sa, precum și președintele și vicepreședintele Asociației de prietenie Româno-Vietnameză. S-a cântat, s-a dansat și pe lângă preparatele specifice bucătăriei vietnameze, foștii studenți de la Cluj au gătit sarmale și mici, ca să le arate românilor că n-au uitat gustul bucătăriei lor. Nu au lipsit din repertoriu ”Trandafir de la Moldova”, ”Casa părintească nu se vinde” și ”Pe lângă plopii fără soț” cu accent vietnamez, dar cu pasiune de român. Totodată, românii au fost plimbați prin cele mai interesante locuri din această țară, fiind însoțiți de fiecare dată de foștii lor colegi care s-au organizat în așa fel încât să nu-i lase niciodată singuri și care i-au tratat ca pe niște musafiri de suflet.

Războiul

Studenții vietnamezi au început să sosească în România de prin anul 1968. În perioada războiului cu americanii, o parte dintre acești tineri au avut ocazia să plece la studii în țări comuniste prietene. Majoritatea celor care au venit în România au studiat construcțiile pentru că doreau ca după război va trebui să își reconstruiască țara. Veneau în România cu trenul. Două săptămâni dura călătoria prin China, Mongolia și Rusia. ”Școala românească i-a ajutat cu bursă, casă și masă și s-au întors în Vietnam cu diplomă de ingineri. Cât au stat aici ne-am împrietenit ca frații. În cămin mâncam împreună, învățam împreună, ne ajutam la studii și proiecte” spune Ioan Dumitru Mateș, cu nostalgie.

Printre foștii studenți de la Facultatea de Construcții s-a aflat chiar un tânăr care a venit de pe front. Soldații care slăbeau foarte tare din cauza condițiilor dure, respectiv ajungeau să cântărească sub 45 de kilograme, erau scoși din luptă. Unul dintre ei a ajuns la Cluj-Napoca și a terminat facultatea.

Dragostea pentru România tinereții lor a mai cunoscut un episod, consumat în urmă cu doi ani, când un grup de absolvenți vietnamezi a vizitat Cluj-Napoca. La coborârea din avion, au sărutat pământul, un gest care i-a emoționat profund pe colegii lor români, care îi așteptau la aeroport.

Studiile din România, seriozitatea vietnamezilor și nivelul la care se afla în anii 70-80 Facultatea de Construcții din Cluj-Napoca le-a conferit tuturor absolvenților un statut special. După întoarcerea acasă și-au găsit slujbe mai bine plătite decât media națională de la acea vreme, participând la reconstrucția unei țări abia ieșită din război. Prin generațiile de absolvenți, școala românească de construcții și-a pus amprenta asupra noului Vietnam.

Iubirea

În anii 70, prietenia era tolerată de cele două regimuri comuniste, nu însă și dragostea. Unul dintre vietnamezi s-a îndrăgostit de o colegă româncă, și ea, la rândul ei, s-a îndrăgostit de vietnamez. Prețul pentru această iubire a fost unul foarte mare. În anul doi, vietnamezul a fost trimis acasă unde a suferit foarte tare în urma acestei despărțiri. A scris un poem trist pe care l-a dedicat fetei: ”Te caut în toată peninsula Balcanică”. Statul vietnamez dorea ca ei să se concentreze la învățat și sa ”nu piardă vremea”. Deși nu a terminat facultatea la Cluj, a ținut să se revadă și el cu foștii colegi și le-a recitat poemul său care suna trist și după atâția ani.

La ambasadă, de Ziua Națională

De Ziua Națională, vietnamezii se duc la Ambasada României unde cântă imnul și citesc poezii scrise de ei în românește.  Au făcut acest lucru și anul acesta, conduși de principalul organizator al vizitei românilor în Vietnam, Lê Văn Tăng. Cu acest prilej, au citit poezii dedicate României și au cântat imnul. Lê Văn Tăng, care este totodată o personalitate importantă a vieții publice din Vietnam (fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor din RS Vietnam și lector internațional pe probleme de cheltuire a banilor publici), le-a trimis foștilor săi colegi câteva dintre creațiile vietnamezilor îndrăgostiți de România, pe care le redăm:

România – Țara de dor

Am mai fost în România

Ce frumoasă-i Țărioșar-asta

Mi-am dorit din toată-Inima

Să mai vin în România

 

Să-mi amintesc de studențimea

Ce s-a petrecut la Universitatea…

Să-mi regăsesc tinerețea

Cu însorite vacanțe la Mamaia

 

Și să cînt melodii îndrăgite

Să sărut cărările cunoscute

Să-mi-mbrațișez prietenii cu iubire

Și să spun: Mi-e dor de Tine

Dulce  Românie.

 

Tren de noapte

Te-am întâlnit azi, în trenul de noapte

Străbătând ploaia și zăpada primăverii,

Grăbindu-te să mergi înainte.

În inima mea, amintirile revin din trecut

Când eram tânăr, într-o țară cu păduri de brad (România)

Cine ești tu ?

Sandra, Cristina

Sau Maria, Ștefania…

Și multe alte prietene dulci

Trăind împreună cu mine aceste timpuri trecute

Când am venit pe tărâmul acesta, din foc de război…

Sufletul meu a fost pătruns

De “Valurile Dunării” și “Ciocârlia”.

Îmi voi aminti totdeauna

Citadela Sinaia

Ghioceii închizându-se tăcut noaptea.

Zilele de vară la “Pârâul Rece”

Pașii noștri în horele moldovenești

Și sufletele noastre tinere

Ale celor două țări aflate la distanță de mii de mile

Împărtășind necazul despărțirii

Impregnat cu sângele și lacrimile generațiilor…

În această noapte, în zgomotul ritmat al roților de oțel

Eu – ca un copil învățând lecția la Română

Un copil cu păr alb

Sunt încă fericit, ca mulți alții, când sunt apreciat

Și…îngrijorat când profesorul încruntă sprâncenele

Sandra, Cristina,

Vă mulțumesc

Că mi-ați oferit timpul

Să retrăiesc zilele de mult trecute

Și

Momentele de pace

În vicisitudinile vieții.

După această regăsire, românii și vietnamezii și-au propus să se vadă mai des și să țină legătura. De altfel, la invitația românilor, următoarea întâlnire va avea loc la Cluj – Napoca. ”Peste aproximativ doi ani, sperăm să ne vedem din nou, în orașul tinereții noastre, la Cluj, unde ne-am cunoscut și ne-am împrietenit. I-am invitat pe prietenii noștri din Vietnam și vom încerca să ne ridicăm la nivelul primirii pe care ne-au făcut-o ei” a spus Ioan Mateș.