GHID Ce trebuie să faci în caz de incident nuclear. Toate informațiile OFICIALE de care ai nevoie. Ce fac autoritățile din România

Ce trebuie să faci în caz de incident nuclear și care sunt sursele oficiale din care te poți informa, sunt cele mai importante întrebări, într-un asemenea scenariu.

În primul rând trebuie să rămâi calm și să te informezi din surse oficiale. Autoritățile române lucrează la un nou plan de intervenție în cazul unor incidente nucleare, inclusiv la o centrală din Ucraina. 

Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare este instituția cu un rol crucial în acest sens.

Aceasta este imediat anunțată printr-un sistem de senzori urmând ca, în maximum o oră, să fie în alertă Centrul Național de Coordonare și Intervenție al Ministerului de Interne și autoritățile județene.

În cel mult o oră, sunt în alertă Centrul Național de Coordonare și Intervenție al Ministerului de Interne și autoritățile județene.

Tot în prima oră de la incident, CNCAN va organiza o conferință de presă prin care va fi informată populația din zona afectată.

De asemenea se organizează un sistem de comandă unică, iar asemenea structuri se pot înființa și la nivel local, județean sau național, în funcție de amploarea situației de urgență.

Concepția națională de răspuns în caz de accident nuclear – radiologic poate fi consultată AICI.

„În planul actual avem scenarii care includ centralele Kozloduy, Paks, Cernavodă, Rivne, Melinski sau South Ucrain, scenarii care în trecut nu erau incluse în planul nostru național” a spus Cantemir Ciurea-Ercău, președintele CNCAN, citat de ProTV.

Orice incident este clasificat în funcție de gravitate și există șapte nivele, cel mai mic fiind acela care poate fi gestionat local și care nu afectează populația sau mediul.

Petre Min, șeful departamentului de gestionarea urgențelor nucleare al CNCAN adaugă: „Dacă ajungem la o clasificare pe scara INES 7, aceasta e o condiție de evacuare. Sigur că sistemul RO-Alert face parte din sistemul de avertizare a populației”.

Potrivit planului, administrarea pastilelor cu iod se va face doar dacă în aer există o concentrație mare de radiații periculoase.

Ce să faci în caz de incident nuclear. Informații OFICIALE

Cel mai important este să nu intri în panică. Trebuie să rămâi calm, lucru extrem de important pentru acțiunile pe care le vei întreprinde.

Autoritățile din România au realizat un ghid pentru situația în care se produce un incident nuclear. Sunt foarte multe prevederi a căror cunoaștere vă poate salva viața.

Documentul poate fi consultat AICI.

Ce tip de expunere poate să apară în cazul unui accident la o centrală nucleară?

În cazul funcţionării anormale a unei centrale nucleare, aceasta poate emite în zona înconjurătoare radioactivitate sub forma unui amestec de produşi generaţi în reactor, denumiţi „produşi de fisiune nucleară”.

Principalii radionuclizi care reprezintă un risc pentru sănătate sunt cesiul radioactiv şi iodul radioactiv. Populaţia poate fi expusă la aceşti radionuclizi fie în mod direct, din aer, fie indirect, prin apa şi alimentele contaminate.

Echipele de salvare, echipele de intervenţie şi muncitorii din centrala nucleară pot fi expuşi la doze mai mari de radiaţii, prin natura activităţilor lor profesionale şi în mod direct, prin expunerea la materialele radioactive din interiorul centralei.

Măsuri de sănătate publică în caz de urgentță radiologică sau nucleară

Efectele asupra sănătăţii apar numai dacă o persoană este expusă la radiaţii. De aceea, cea mai importantă măsură de protecţie este prevenirea expunerii.

Persoanele aflate în zonele cele mai apropiate de centrală au cel mai mare risc de a fi expuse la radiaţii. Cu cât distanţa faţă de centrala nucleară este mai mare, cu atât riscul este mai mic.

De aceea, atunci când se produce un accident nuclear, măsurile de sănătate publică constau în evacuarea şi adăpostirea
persoanelor aflate în apropierea centralei.

Măsurile necesare depind de expunerea estimată (adică de cantitatea de radioactivitate emisă în atmosferă şi de condiţiile meteorologice, cum ar fi vântul sau ploaia).

Acţiunile întreprinse constau în evacuarea populaţiei rezidente pe o anumită distanţă faţă de centrală, adăpostirea, pentru a reduce expunerea şi administrarea de tablete de iodură de potasiu, pentru a reduce riscul de cancer tiroidian.

Dacă se consideră necesar, se poate restricţiona consumul de legume şi produse lactate produse în zonele învecinate centralei nucleare, pentru a reduce expunerea populaţiei.

Numai autorităţile competente pot recomanda care dintre aceste măsuri trebuie luate, după o analiză atentă a situaţiei.

Măsuri individuale de protecţie în caz de incident nuclear

Urmăriţi permanent informaţiile difuzate de către autorităţile competente prin intermediul reţelelor de radio, televiziune, sau internet şi urmaţi întocmai instrucţiunile emise de aceste autorităţi.

Luaţi tabletele de iodură de potasiu numai atunci când această măsură este recomandată şi anunţată de către autorităţile naţionale de sănătate.

Autodecontaminare în caz de incident nuclear

Dacă după ce aţi fost expus la radiaţii intraţi în casă, dezbrăcaţi-vă şi descălţaţi-vă la uşă, pentru a evita contaminarea locuinţei sau a adăpostului.

Puneţi hainele şi încălţămintea într-o pungă de plastic. Închideţi punga cât mai ermetic cu putinţă şi puneţi-o într-un loc sigur, departe de zonele de locuit, de copii şi de animale.

Faceţi baie cu apă caldă (nu fierbinte) şi săpun şi limpeziţi-vă la duş.

Anunţaţi autorităţile că aveţi haine şi obiecte care ar fi putut fi contaminate, pentru ca acestea să le poată prelua şi gestiona conform procedurilor stabilite la nivel naţional.

Ce înseamnă anunţul ca populaţia să stea în locuinţe?

Atunci când are loc un eveniment nuclear sau radiologic, autorităţile de sănătate publică pot ordona persoanelor rezidente în zonele afectate să stea în case.

Aţi putea fi sfătuiţi să vă adăpostiţi în locuinţe, la serviciu, sau în adăposturi publice. De obicei, această recomandare
este emisă cu scopul de a proteja populaţia împotriva expunerii la radiaţii.

Dacă aţi fost sfătuiţi să staţi în interior, alegeţi încăperea cea mai sigură din casă sau din instituţia în care lucraţi, care să nu aibă ferestre sau uşi spre exterior.

Sistemele de ventilaţie (de încălzire sau de răcire) trebuie închise. Adăpostirea asigură protecţie atât împotriva iradierii externe şi interne, cât şi împotriva inhalării de material radioactiv.

Adăpostirea este o măsură simplă şi eficientă, care poate fi luată rapid, în cursul primei faze ale accidentului.

Cum pot deveni alimentele radioactive?

În urma unei urgenţe nucleare sau radiologice, alimentele pot fi contaminate cu material radioactiv.

Pe suprafaţa fructelor, legumelor, sau furajelor pentru animale poate ajunge material radioactiv, prin depunere din aer sau din apa de precipitaţii.

În timp, radioactivitatea se poate concentra şi în interiorul alimentelor, pe măsură ce radionuclizii sunt transferaţi în
recolte sau la animale prin intermediul solului, sau în râuri, lacuri şi mări, unde radionuclizii sunt incorporaţi în peşti şi crustacee.

Mărimea riscului depinde de amestecul de radionuclizi şi de nivelul de contaminare eliberat în decursul accidentului.

Alimentele ambalate, de exemplu conservele sau ambalajele din plastic ermetic, nu pot fi contaminate atât timp cât ambalajul este intact.

Sfaturi generale pentru consumatorii şi producătorii de alimente în cazul unei urgenţe nucleare

Măsurile luate în cazul unei urgenţe de natură radiologică sunt aceleaşi ca pentru orice urgenţă care implică materiale periculoase ce pot contamina alimentele.

În stadiile iniţiale ale unei situaţii de urgenţă este posibilă (şi recomandabilă) aplicarea unor măsuri imediate de
prevenire sau minimizare a contaminării alimentelor cu material radioactiv.

De exemplu:

PROTEJAŢI legumele şi nutreţul pentru animale prin acoperire cu folii de plastic sau prelate.

ADUCEŢI animalele de la păşune şi adăpostiţi-le în grajduri.

RECOLTAŢI toate produsele coapte pentru recoltare şi acoperiţi-le.

În regiunile în care este confirmată o contaminare gravă există o serie de alte măsuri pe termen scurt, mediu şi lung, care ar putea fi instituite.

De exemplu:

• evitaţi consumul de lapte şi vegetale din producţia locală
• evitaţi sacrificarea animalelor
• evitaţi pescuitul, vânatul şi colectarea de ciuperci sau alte produse sălbatice

Care sunt efectele imediate ale expunerii la radiaţii?

Dacă doza de radiaţii depăşeşte un anumit nivel prag, poate produce efecte imediate: roşeaţă a pielii, căderea părului, arsuri radiologice şi sindromul acut de iradiere.

Sindromul acut de iradiere este un complex de semne şi simptome care pot să apară după expuneri ale întregului corp la doze mai mari de 1 Sv (de 300 de ori mai mult decât doza anuală din radiaţia de fond).

Acest sindrom este datorat afectării măduvei osoase, care produce celulele sanguine. La doze mai mari de 10 Sv pot fi afectate şi alte organe (sistem gastrointestinal, cardiovascular).

În cazul unui accident la o centrală nucleară, este improbabil ca populaţia generală să fie expusă la doze suficient de mari pentru a produce astfel de efecte.

Salvatorii, echipele de intervenţie rapidă (ambulanţe, pompieri, etc) şi muncitorii din centrala nucleară au un risc mai mare de a fi expuşi la doze de radiaţii suficient de mari pentru a produce astfel de efecte.

Care sunt efectele pe termen lung ale expunerii la radiaţii ionizante?

Expunerea la radiaţii poate creşte riscul de cancer. La supravieţuitorii bombelor atomice din Japonia, riscul de leucemie a crescut la câţiva ani după expunerea la radiaţii, în timp ce riscul altor tipuri de cancer a crescut după mai mult de 10 ani de la expunere.

În cursul urgenţelor nucleare se poate elibera iod radioactiv. Dacă este inhalat sau înghiţit, iodul radioactiv se concentrează în glanda tiroidă şi duce la o creştere a riscului de cancer tiroidian.

Pentru persoanele expuse la iod radioactiv, riscul de cancer tiroidian poate fi micşorat prin administrarea tabletelor de iodură de potasiu, care împiedică captarea iodului radioactiv la nivelul tiroidei.

Riscul de cancer tiroidian în urma expunerii la iod radioactiv este mai mare la copii şi la adulţii tineri şi mai scăzut la persoanele peste 40 de ani.