Începând cu 15 februarie: Pentru a ajunge în instanță, părțile trebuie să treacă pe la mediator

De la 15 februarie problemele pe care vreți să le rezolvați în instanță vor trebui să treacă mai întâi pe la un mediator autorizat. Acţiunile vor fi înregistrate la instanţe numai după ce reclamanții vor prezenta un document prin care să dovedească că au încercat rezolvarea cauzei prin procedura de mediere.

Potrivit unei Ordonanțe de Urgență a Guvernului, instanţele vor respinge orice acţiune pentru care nu s-a îndeplinit procedura informării privind medierea, aplicând sancţiunea inadmisibilităţii. Procedura informării privind medierea a devenit obligatorie pentru părţi încă de anul trecut, din luna octombrie, dar neefectuarea acesteia nu limita accesul la actul de justiţie.

Doar în urma ședințelor de mediere, părțile vor decide dacă urmează să își rezolve conflictul pe care amiabilă sau dacă vor merge mai departe în instanță. Dacă aceștia vor alege medierea, vor încheia un contract prezentat notarului sau judecătorului pentru ca înţelegerea părţilor să devină executorie. În cazul în care părțile se decid pentru judecată, li se vor elibera actele cu care vor face dovada că a fost îndeplinită procedura de mediere.

Cei care nu fac dovada participării la ea sunt pasibili, potrivit art.187 din cod, de sancţiune cu amendă în cuantum cuprins între 100 şi 1.000 de lei. În privinţa cauzelor penale, obligativitatea acestei informări privind medierea se aplică abia în 2014, când este estimată intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Penală.

De ce este de preferat medierea

Medierea are mai multe avantaje, care o fac preferabilă acţiunii în instanţă.

Nu este costisitoare şi în orice caz costurile sunt mai mici decât cele pe care presupune un proces (de exemplu nu se datorează taxe de timbru). În plus, există şi avantajul că taxa de timbru, plătită anterior pentru înregistrarea acţiunii în instanţă, se restituie dacă părţile ajung la un acord prin mediere înainte de a se prezenta în faţa judecătorilor. Mai mult, beneficiază de restituirea sumei plătite mediatorului cu titlu de onorariu:

a) persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 500 lei; în acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.

b) dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%;

c) ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România.

Asigură rezolvarea rapidă a disputelor. O şedinţă de mediere poate dura în jur de 2-3 ore, iar procedura se poate finaliza chiar şi după prima şedinţă. Dacă sunt necesare mai multe şedinţe de mediere, acestea pot fi programate în zile succesive. Prin comparaţie, un proces poate dura ani de-a rândul, iar între termenele de judecată părţile aşteaptă mai multe luni înfăţişarea în faţa instanţei şi implicit tranşarea disputei.

Procedura de mediere nu se desfăşoară într-un cadru rigid, precum cel al şedinţelor de judecată, ceea ce facilitează dialogul şi exprimarea neîngrădită a punctelor de vedere şi voinţei ambelor părţi.

Medierea asigură confidenţialitate. Dacă în sala de judecată, de exemplu, amănunte ale vieţii intime sunt dezvăluite inevitabil întregii asistenţe, la mediere, penibilul unor asemenea expuneri publice nu există.

În cazul medierii, părţile aflate în conflict participă în mod activ şi nemijlocit la rezolvarea disputei şi ajungerea la un acord. În cazul unui proces, judecătorul le va impune părţilor hotărârea sa.

Mediatorul nu decide de partea cui este dreptatea şi este imparţial. Rolul său este acela de a ajuta părţile în conflict să discute deschis despre problema lor şi de a le ajuta să identifice soluţii viabile şi durabile. În final, mediatorul va ajuta părţile să redacteze înţelegerea la care au ajuns.

Un acord între părţile aflate în conflict poate avea drept rezultat împăcarea acestora. Un proces, care impune uneia dintre părţi o hotărâre favorabilă doar celeilalte, este de natură ca, după caz, să relanseze, să menţină sau să determine amplificarea conflictului.

Medierea duce la degrevarea instanţelor de judecată prin reducerea numărului cauzelor aflate pe rolul acestora. Drept consecinţă, va creşte calitatea actului de justiţie întrucât judecătorii se vor putea concentra asupra cauzelor complexe.

 Numeroase conflicte pot fi soluţionate prin mediere

Pot fi rezolvate prin mediere numeroase tipuri de conflicte practic din varii domenii ale Dreptului. Mediatorul vă poate ajuta să divorţaţi rapid şi fără inconvenienţele unui partaj tranşat public, în instanţă sau să rezolvaţi o divergenţă pe marginea exercitării dreptului de proprietate ori a unui conflict cu vecinii.

Astfel, din domeniul Dreptului civil se pretează la rezolvare prin mediere grăniţuiri, revendicări, pretenţii, evacuări, obligaţii de a face, partaje, raporturi locative ş.a.. Din dreptul familiei se pot soluţiona prin mediere divorţuri, partaje de bunuri comune, încredinţări minori. Şi din Dreptul penal se pot rezolva prin mediere acele cauze în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală (lovire sau alte violenţe, vătămarea corporală, vătămarea corporală din culpă, violarea de domiciliu, ameninţarea, abuzul de încredere, distrugerea – art. 217. alin. 1. Cod penal, tulburarea de posesie, abandonul de familie, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor, tulburarea folosinţei locuinţei). În domeniul Dreptului Comercial sunt rezolvabile somaţii de plată, pretenţii, iar, cazul litigiilor de muncă, de asemenea se pot soluţiona o serie întreagă de conflicte având ca obiect drepturi băneşti, desfacerea contractului individual de muncă şi altele.