„Cu toții am auzit mereu sintagma: ne pleacă tinerii din țară! Hai să fim sinceri: o folosim toți. Ne plângem că ne pleacă, dar nu facem prea multe pentru cei care au ales să rămână și să se lupte, fiecare în domeniul său, cu cei care se țin cu dinții de scaunele de directori, manageri și, în cazul meu, o specie sper eu pe cale de dispariție: dinozauri politici!

Am spus-o și o voi repeta mereu: sunt un tânăr care am ales să rămân pentru a schimba ceva! Și chiar cred că se poate. Chiar dacă nu va fi ușor. Nici pentru mine, nici pentru noi!

Am promis și ca de fiecare dată mă țin de cuvânt: am promis reformarea clasei politice locale? Sunt singurul care o și face! Îmi pare rău sa văd ca USR-ul, care așa s-a lansat in politica, a eșuat lamentabil când a început împrumuturile foștilor dinozauri, toți exclușii și pierzătorii celorlalte partide și-au găsit loc in USR!!! Nu asta înseamnă USR!!! Toți cei care au crezut în USR pentru reforma politică promisă au luat o mare minciună!

Chiar îi aștept lângă noi numai pe cei care chiar cred ca politica se poate face altfel, fără blaturi, fără firme de apartament abonate la contractele lui Voicu-Trifu-Pleșa!!! Avem șansa nu sa schimbam doar niște nume după 30 de ani, ci sa schimbam cu adevărat mentalități!!!!

Putem alege să îi lăsăm tot pe ei mai departe, dar asta va însemna că vom avea parte din nou de aceeași fugă de răspundere și responsabilitate. Exact cum am văzut în cazul gropii de gunoi, a gazului, a curentului, a apei și a canalizării, a smart-drumurilor pline de gropi, a smart-noroaielor din buricul târgului, a blocurilor anvelopate prin care se infiltrează apa, a șoarecilor și a șobolanilor care colcăie în tot orașul, a florilor și panseluțelor menite să ne bucure ochii și să ne curețe buzunarele, a lipsei de creșe, a ștrandului și a celebrei și mult așteptatei săli polivalente și exemplele pot continua la nesfârșit… Oricum, EI ne vor minți cu aceeași nonșalanță! Au făcut-o acum 4 ani, acum 8 ani… Și o fac și astăzi. Cum că nu e vina lor… Deși este clar că unii ca cei care ne-au condus nu sunt o soluție, ci o parte importantă a problemelor noastre!

Acum chiar avem șansa să dăm o șansă reală tinerei generații!

Nu vom veni cu găleți, ulei, făină, lumânări sau alte promisiuni! Dar mi-ar plăcea să le aprindem la alegeri tuturor foștilor dinozauri PD-PNL-PSD o lumânare!

Așa începem să schimbăm Alba Iulia!!

PS: Mâine voi face cunoscută și lista mea de tineri profesioniști alături de care schimbăm Alba Iulia cu adevărat!

O listă fără dinozauri, fără blatiști și fără traseiști de împrumut!!!

Pentru că da! Se poate și altfel!”

Lazăr Ioan Bogdan, Primarul noii generații!

Schimbarea numelui și a prenumelui va fi posibilă în mai multe situații, potrivit unui proiect de lege adoptat de Guvern și trimis pentru aprobare la Parlament. Astfel, persoanele care au nume ridicole sau care sunt prea lungi pot cere înlocuirea acestuia. 

Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, precum și pentru abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice a fost trimisă Senatului spre aprobare.

Documentul preia în cuprinsul actului normativ normele privind schimbarea numelui pe cale administrativă prevăzute de OG nr.41/2003. În Ordonanță sunt reglementate cazurile în care cetățenii români pot solicita schimbarea numelui, acestea fiind în multe situații considerate de funcționarii de stare civilă ca limitative; astfel, proiect de lege urmărește clarificarea unor situații reieșite din practica în materia schimbării numelui, în sensul reglementării unor situații care nu au fost prevăzute până în prezent.

De asemenea, legea prevede micșorarea termenului de emitere a dispoziției de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, de la 60 zile la 30 de zile.

Potrivit documentului citat, sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

– când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

– când persoana în cauza a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care dorește să îl obțină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum și asupra faptului ca este cunoscută în societate sub acest nume;

– când, din neatenția ofițerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoașterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate mențiuni greșite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;

– când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte și dorește simplificarea acestuia;

– când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume și dorește adăugarea acestuia la prenumele inițial, cu respectarea dispozițiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;

– când persoana în cauza poartă un nume de proveniență străină și solicită să poarte un nume românesc;

– când persoana și-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, și dorește sa revină la numele dobândit la naștere sau purtat anterior;

– când părinții si-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinților lor, cu respectarea dispozițiilor art. 414;

– când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalți membri ai familiei;

– când unul dintre soți sau ambii dorește/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispozițiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și cu consimțământul celuilalt soț, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;

– când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării nașterii, în formele prevăzute la art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviințat și purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

– când prenumele purtat este specific sexului opus;

– când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;

– când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate și nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu pașaportul/ actul de identitate emis de autoritățile străine;

Conform proiectului de lege, sunt de asemenea considerate justificate și cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

– când persoana în cauză a adoptat minori și dorește ca aceștia să poarte un alt prenume;

– când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți, iar soțul supraviețuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naștere;

– când în urma divorțului un fost soț revine la numele de familie purtat anterior și care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorț, și dorește să poarte numele dobândit la naștere;

-când în urma divorțului un fost soț păstrează numele de familie purtat în căsătorie și dorește un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naștere;

– când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți celălalt soț se recăsătorește și, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta dorește să poarte numele de familie dobândit la naștere;

– când fostul soț dorește să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimțământul fostului soț, dat în forma autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;

– când părinții au divorțat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei solicită pentru copil să poarte același nume de familie cu el;

– când s-a desfăcut adopția unei persoane căsătorite care are copii minori și în urma desfacerii adopției persoana în cauza revine la numele de familie avut înainte de adopție și dorește schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;

– când unul dintre soți, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soț, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopție, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopției și celălalt soț dorește să poarte nume de familie comun cu acesta;

– când părintele căruia i-a fost încredințat un minor în urma divorțului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimțământul soțului și al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă

Biserica Ortodoxă prăznuiește Schimbarea la Față a Domnului în fiecare an pe 6 august. Această sărbătoare amintește creștinilor de minunea care a avut loc pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care și-a asumat-o. Matei, Evanghelistul descrie această întâmplare astfel (Matei 17, 2) „Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au facut albe ca lumina”.

Sarbatoarea Schimbarii la Fata dateaza de la inceputul secolului al IV-lea, cand Sfanta Imparateasa Elena ctitoreste o biserica pe Muntele Tabor. Primele mentiuni ale acestei sarbatori se regasesc in cadrul unei serii de documente din prima jumatate a secolului al V-lea. In Apus, sarbatoarea a fost adoptata doar mai tarziu, in urma hotararii luate de papa Calist al III-lea, ca un mod de a-si arata recunostinta fata de crestini, deoarece acestia au biruit impotriva turcilor in 1456 la Belgrad. In Biserica Rusa se obisnuieste ca in aceasta zi sa se faca pomenire a tuturor celor adormiti, in timp ce in unele zone este obiceiul de a aduce struguri la biserica, urmand a fi impartiti credinciosilor.

Faimoasa icoana a Schimbarii la Fata a Domnului este extrem de profunda si bogata prin tot ceea ce transmite. In centrul acesteia este Mantuitorul avand un vesmant alb, inconjurat de un fond inchis de culoare (mandorla), aspect prezent si in icoana invierii. La picioarele Mantuitorului nostru Iisus Hristos sunt ucenicii Petru, Iacob si Ioan, dar si Moise si Ilie.

Cum se reprezintă Schimbarea la Față în arta bizantină

Încă din primele secole creștine există dovezi ale celebrării în biserici a sărbătorii Schimbării la Față, iar de la sfârșitul secolului al VI-lea, data pentru această sărbătoare s-a stabilit la 6 august. Tot din această perioadă datează și primele opere de artă iconografică.

Lumina lui Hristos cel transfigurat reprezintă expresia principală a mișcării isihaste prin intermediul învăţăturii „părinților isihaști“. Sf. Grigore Palama, susținea că Dumnezeu este numit „Lumină“ nu datorită esenței sale (ousia) ci datorită lucrărilor Sale şi a luminii „necreate“ ce pot fi simțite cu ajutorul simțurilor pământești prin rugăciune, atâta timp cât cel care se roagă îndeplinește unele criterii (are o inimă pură, amintire neîncetată de Dumnezeu  etc.).  Această dogmă a Bisericii a cauzat anumite schimbări iconografice în alcătuirea icoanei în care este reprezentată Schimbarea la Față, mai ales în ceea ce privește redarea Slavei dumnezeiești. Așadar, icoana este pictată nu doar în conformitate cu învățăturile Evangheliei, Schimbarea la Față fiind relatată de către toți Evangheliștii (Matei 17,1-9, Marcu 9, 2-13, şi Luca 9,28-36) cu excepţia lui Ioan, ci și cu spiritul ei.  Datorită semnificației dogmatice a acestui eveniment, tematica iconografică a suferit foarte puține modificări de-a lungul secolelor.  Însă redarea sa a fost un motiv nu numai pentru teologi ci și pentru iconografi pentru a da naștere unor noi dezbateri asupra modului în care lumina necreată ar trebui să fie redată prin mijloacele materiale ale acestei lumi. În acest punct tema teologică a icoanei întâlneşte învăţătura isihastă şi viziunea asupra divinului și a luminii necreate.

În icoana Schimbării la Față avem proiecția unei antiteze intenționate de o măreție uimitoare,  până la cel mai înalt grad. Compoziția îl înfățișează pe Hristos, stând nemișcat, deasupra tuturor, învăluit în slavă și pace, izvorâte din sine, scăldând în lumină divină pe Moise și Ilie ce stau cu capetele plecate de-a stânga și de-a dreapta Domnului formând un cerc perfect cu ceea ce se află sub văl, toate în contrast cu dinamismul Sfinților Apostoli din partea de jos a icoanei, încă nedesprinși de cele omenești, răscoliți și uluiți de această Revelație.

Hristos schimbat la față este reprezentat în partea de sus și în mijlocul icoanei, deasupra vârfului Muntelui Tabor al Galileii.  Cu o mână binecuvintează iar în cealaltă ține un pergament în care este scrisă Legea Sa.  Este îmbrăcat cu o haină albă și e învăluit de lumina slavei Sale, căci lumina este puterea cea dintâi a lui Dumnezeu. (Ps. 27,1; Is. 60,19-20 și 42,6), așa cum și arătarea minunată de la Bobotează o dovedește.  Sf. Evanghelist Marcu descrie scena după cum urmează: „Şi după şase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte, pe ei singuri, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor. Şi veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul.“ (Marcu 9, 2-3).

Albul, culoarea Revelației

Lumina necreată este ilustrată în icoană prin raze și culori simbolice care-L înveșmântează pe Hristos. Cele două cercuri concentrice simbolizează prezența celorlalte două persoane ale Sfintei Treimi, o plenitudine a sferelor din întreg universul creat. Cercul este din punct de vedere iconografic forma perfectă și simbolizează existența infinită, divinul. Hristos, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, în momentul Schimbării la Față este circumscris de următoarele trei simboluri de lumină: razele ce formează un pătrat elipsoid, liniile aurite (crisografie – arta de a scrie cu litere de aur) și aura luminoasă (aureola) în jurul capului și a veșmintelor de culoare albă. Razele ce ies din corpul Său simbolizează soarele, liniile aurii transmiterea vieții divine, aureola aduce aminte de sfera soarelui, un simbol al sfințeniei și al energiei spirituale emanată iar veșmintele imaculate, puritate și incoruptibilitate. Din punct de vedere teologic, această lumină Taborică face icoana o dovadă iconografică a realității divine.

Strălucirea, ce caracterizează pe Hristos și veșmintele Sale „albe ca lumina“( Matei 17, 2) ce sclipeau, străluceau și reflectau lumini ale splendorii divine, este accentuată în toate descrierile Sfinților Apostoli. Albul ca simbol al luminii are atributul de a se răspândi pe sine în timp ce străbate spațiul. Și astfel reprezintă ceea ce este veșnicia. Denotă inocența sufletului, puritatea și sfințenia vieții, bucuria, neprihănirea, credința și slava. Referințe despre acest lucru sunt făcute în întreaga Sfântă Scriptură: „spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi“ (Ps. 50,9). Veșminte albe sunt purtate de noii botezați ca un semn al nașterii lor la viața cea adevărată. Albul devine culoarea Revelației, a arătării harului. Așa cum spune Sf. Ioan, „Dumnezeu este Lumină“ (I Ioan 1,5).

Hristos este înfățișat cu o aură ce cuprinde o cruce pe brațele căreia sunt literele „Ο ΩΝ“ ce înseamnă „Cel ce este sau Cel ce este prezent“. Asta este o reamintire că El este „icoana“ autentică și deoființă (homoousios) cu Tatăl. Dumnezeu se arată lui Moise pe Muntele Horeb spunând „Eu sunt Cel ce Sunt“ ( Ieșire 3,14). Exact asta este și scris pe aura lui Hristos, indicând că el co-există cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Această formă a crucii într-o aureolă arată spre  evenimentul răscumpărării prin Sfânta Cruce.

Fiind în Slava Sa divină, Hristos binecuvintează având fața îndreptată spre cei ce asistă, spre cei cărora le este și adresată. Gestul de a binecuvânta cu cele două degete ridicate( arătătorul și mijlociul și cu celelalte trei unite, se referă la cele două naturi ale Sale, cea divină și cea umană, și respectiv la cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Când coboară de pe Muntele Tabor, Hristos binecuvintează într-un alt fel. El atinge degetul mare cu inelarul și are celelalte trei degete ridicate. În acest fel el indică din nou cele două naturi și cele trei ipostasuri (persoane), în timp ce degetele formează în această postură monograma Grecească IC XC (= Iisus Hristos), înscrisă ca titlu pe toate icoanele ortodoxe ale lui Hristos, chiar și în Russia.

Hristos este străjuit de două persoane, Proorocul Ilie în stânga și Moise ținând Tablele Legii în dreapta. Aceste două persoane sunt prezentate ca fiind prototipuri ale Apostolilor, deoarece Dumnezeu a apărut la amândoi; lui Ilie pe Muntele Carmel și lui Moise pe Muntele Sinai. În plus, în tradiția creștină, muntele este locul unde cerul întâlnește pământul și urcarea pe munte are un sens metaforic ce se referă la urcarea unor trepte de sfințenie. Ce doi prooroci, dintre cele mai mari persoane ale Vechiului Testament, par a avea o conversație cu Hristos: „Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie, și care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim“ (Luca, 9,30-31).

Hristos apare în strălucirea slavei Sale divine ca să pregătească și să întărească pe apostolii Săi aflați pe cale să fie zguduiți  de încercarea grea a Patimilor și a Crucii.  Moise și Ilie sunt reprezentați într-o formă mai umană decât Mântuitorul simbolizând legea Vechiului Testament și Proorocii. Ei, de asemenea, îi simpolizează pe cei morți (Moise) și pe cei vii (Ilie ce a fost luat de pe pământ și dus la cer într-o căruță de foc). Hristos le reamintește că El este cel care a adus Legea lui Moise și Proorociile Vechiului Testament, reprezentați aici prin Ilie și denotă superioritatea Sa asupra acestor Scripturi prin mărturia Tatălui, „Acesta este Fiul Meu…“

Prefigurarea Învierii

În contrast cu cei doi Prooroci, trei apostoli sunt reprezentați stând nemișcați la picioarele lui Hristos și înfricoșați de ceea ce se întâmplă. Orbiți de apariția divină, de energia divină, ei sunt pictați ca fiind foarte uimiți și pătrunși de o mare agitație și tulburare, așa cum scrie și Evanghelistul Matei: „Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte“.(Matei 17, 6). În Sfânta Scriptură mai avem un exemplu unde omul nu poate sta în fața prezenței divine: fața lui Moise ce radia de lumină Dumnezeiască după ce a coborât din Sinai, astfel încât oamenii nu se puteau uita la el (Ieșire 34, 27-37).

Lumina izvorâtă din firea divină a lui Hristos transformă în lumină pe Apostoli pierzând orice pondere umană Într-adevăr, Petru, Iacob și Ioan sunt aleși datorită duhovniciei lor ca „martori ai măreției Sale … fiind cu El pe muntele cel sfânt“ (II Petru 1,16-18). Măiestria cu care pozițiile apostolilor sunt pictate, cu expresiile lor înfricoșate, creează o impresie dramatică în comparație cu măreția liniștii radiată de postura „fără timp“ a celor pictați în partea de sus a scenei. Dacă lipsa de mișcare exprimă pacea dumnezeiască și viața veșnică, prin contrast mișcarea demonstrează starea păcătoasă a umanului în fața vieții spirituale. Pe lângă aceasta, același simț al mișcării și al agitației aparține lumii pământești, tărâmului acestuia și nu stării cerești.

Cântările bisericești din ziua de 6 august, din ziua sărbătorii Schimbării la Față, pun accent pe slava divină manifestată în fața apostolilor în conformitate cu gradul în care fiecare se află de a o primi. Poziția lor simbolizează diferitele feluri de a răspunde trupește la revelația divină făcută cunoscută lor. Așadar, Ioan, cel mai tânăr dintre ei, aflat în mijloc și Iacob la dreapta cu veșmintele aruncate la pământ, amândoi ținându-și fețele acoperite neputând privi strălucirea divină, Petru la stânga, fiind mai bătrân, întors în sus își acoperă fața cu mâna stângă. În același timp această reprezentare păstrează atenția pentru semnificațiile vârstelor.

„Vederea lui Dumnezeu“ a fost privită de iudei și creștini ca cea mai înaltă experiență și virtute ce ființa umană o poate atinge: „Şi Moise a zis: Arată-mi slava Ta!“( Ieșire 33,18). Această cunoaștere, pare a fi de neatins, Ioan scrie în Evanghelia sa că: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată“ (Ioan 1, 18). Aici pe Tabor cei trei ucenici devin martorii indiscutabili a unei manifestări a gloriei divine de moment: „și am văzut slava Lui“ (Ioan 1,14). Cuvântul nu a fost accidental: erau prezenți (după cum spun cântările Vecerniei Praznicului) la acel minunat eveniment, „ca văzând minunile lui Iisus să nu fie înspăimântați de Patimile“ ce vor urma. Mai mult decât atât, un alt scop al Schimbării la Față a fost acela de a servi ca o prefigurare a Învierii.

Sfântul Grigorie Palama spune despre cei trei ucenici ce au fost martori ai întâmplării:  „Așadar, nici lumina nu a fost sensibilă (creată) nici în mod simplu nu a fost văzută de ochii sensibili (creați), ci ei au fost transformați de puterea Sfântului Duh“ (Migne P.G. 151, 433Β). Mai departe spune așa: Cel ce primește lumina divină, primește tainele lui Dumnezeu. De aceea, Sfântul Vasile cel Mare a spus că lumina ce strălucea la Schimbarea la Față a Domnului a fost prologul slavei Sale la a doua venire.

Când Petru L-a văzut pe Hristos în slavă deplină și pe cei doi prooroci stând alături, a propus: „Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce să spună. Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor.  Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!“ (Luca 9, 33-35). Asta arată că Tatăl este în „voce“ și Sfântul Duh în „nor“. Tatăl se face mărturie a genealogiei lui Iisus, astfel încât ucenicii Săi să înțeleagă mai târziu că suferința Sa a fost intenționată. „Şi când a ieşit el, Iisus a zis: Acum a fost preaslăvit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preaslăvit întru El“(Ioan 13,31). În același timp Schimbarea la Față a Mântuitorului ce „poartă lumina ca și o haină“ arată persoana lui Hristos, Iubitul și Fiul transfigurat, ce are aceiași Slavă ca și Tatăl. Mai amintește în același timp și despre faptul că omul este făcut „după chipul lui Dumnezeu“.

surse: cuvântortodox.ro, doxologia.ro

Organizaţia de protecţie a consumatorilor InfoCons a lansat o linie telefonică specială destinată persoanelor care îşi fac teste pentru detectarea Covid-19, potrivit unui comunicat remis miercuri de InfoCons.

Numărul Telekom cu tarif normal în reţea 021-9615 este dedicat persoanelor care au efectuat analize de testare pentru Covid-19 sau care doresc sa realizeze aceste analize. La acest număr de telefon consumatorii pot solicita consiliere, informare sau pot depune sesizări din perspectiva protecţiei consumatorilor.

„Ţinând cont de faptul că se înregistrează tot mai multe sesizări din partea consumatorilor cu privire la realizarea analizelor de testare Covid-19, procesarea rezultatelor, clauzele contractuale sau de consimţământ semnate de către consumatori în momentul recoltării, InfoCons trage un semnal de alarmă şi sprijină toţi consumatorii care întâmpină o problemă în acest domeniu”, se menţionează în comunicatul organizaţiei de protecţie a consumatorilor.

În afară de linia telefonică specială, consumatorii care întâmpină probleme legate de testele pentru Covid-19 pot contacta InfoCons pe acest subiect la adresa de e-mail: reclamatii@infocons.ro sau în scris la C.P 38, O.P. 53 sector 4, Bucureşti.

InfoCons subliniază că, printre drepturile fundamentale ale consumatorilor, se numără dreptul de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le aducă atingere drepturilor şi intereselor legitime; dreptul de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori; dreptul de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate; dreptul de a fi despăgubiţi în mod real şi corespunzător pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege.

Preşedintele InfoCons, Sorin Mierlea, a subliniat că persoanele care fac analize de depistare a Covid-19 au dreptul la respectarea de către prestator al termenului de timp privind rezultatul testului.

„Dacă dorim să realizăm analize de testare Covid-19, fie că ne sunt necesare pentru a putea pleca în vacanţă, fie pentru siguranţa proprie, informarea trebuie să fie una transparentă atât din punctul de vedere al termenului de realizare, cât şi al costului. Totodată, termenele de realizare trebuie să fie respectate sau, în caz contrar, agentul economic să îşi asumă pierderea materială şi morală. Trebuie să luăm atitudine, să depunem o sesizare, pentru ca generaţiile următoare să nu mai păţească ce am păţit noi”, a afirmat preşedintele InfoCons.

Sursă: Agerpres