INSP a actualizat definițiile de caz pentru COVID-19. Ce înseamnă caz posibil, caz probabil sau caz confirmat

Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) a actualizat, miercuri, definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19), precizând semnele şi simptomele pentru infectarea cu SARS-CoV-2, dar şi ce înseamnă caz posibil, caz probabil, caz confirmat.

Potrivit INSP, caz posibil este orice persoană care întruneşte criteriile clinice. Caz probabil este orice persoană care întruneşte criteriile clinice şi care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat sau orice persoană care întruneşte criteriile de diagnostic imagistic. Caz confirmat este orice persoană care întruneşte criteriile de laborator. „Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile”, precizează INSP, conform Agerpres.

Contactul direct este definit ca:

• persoană care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
• persoană care a avut contact fizic direct cu un caz (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);
• persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui caz (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănuşă);
• persoană care a avut contact cu un bolnav la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minimum 15 minute;
• persoană care s-a aflat în aceeaşi încăpere (ex. sala de clasă, sală de şedinţe, sală de aşteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m;
• persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient care are virus sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient, fără portul corect al echipamentului de protecţie.

Conform INSP, orice persoană care a purtat masca/echipamentul de protecţie corespunzător şi a respectat distanţarea fizică nu este considerată contact direct.

Definiţiile de caz COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM) trebuie să ţină cont de perioadele de incubaţie cunoscute la acest moment, respectiv numărul de zile până la debutul simptomelor, sau până la testul de laborator pozitiv (indiferent care este primul), după admiterea într-o unitate sanitară (în ziua 1), evaluarea sursei, prevalenţa COVID-19 în instituţie/secţie, contactul cu cazuri cunoscute din comunitate sau din unitatea medicală, precum şi orice alte date care indică în mod plauzibil sursa infecţiei.

În acest sens, pot fi întâlnite următoarele situaţii:

• Caz COVID-19 internat, cu sursă în comunitate: simptomele prezente la internare sau cu debut în ziua 1 sau 2 după admitere; debutul simptomelor în zilele 3-7 şi o suspiciune puternică de transmitere în comunitate;
• Caz COVID-19 internat, cu sursă nedeterminată: debutul simptomelor în ziua 3-7 după admitere, cu informaţii insuficiente cu privire la sursa de virus pentru a-l aloca la o altă categorie;
• Caz COVID-19 internat, cu sursă probabilă în spital: debutul simptomelor începând cu a 8-a -14-a zi de la internare, debutul simptomelor în ziua 3-7 şi o suspiciune puternică de transmitere a virusului prin asistenţa medicala acordată;
• Caz COVID-19 internat în spital, cu sursă în spital: debutul simptomelor în ziua mai mare sau egală cu ziua a 14-a după internare.

„Există şi situaţia în care apar simptome caracteristice COVID-19 care debutează într-un interval de 14 zile de la externarea dintr-o unitate sanitară (de exemplu, reinternare), situaţie în care sursa de virus poate fi comunitară sau nedeterminată. În această situaţie evaluarea finală trebuie să ţină cont de paticularităţile cazului. Aceste definiţii nu se pot aplica în situaţia COVID-19 la personalul medico-sanitar. Clasificarea sursei de virus în rândul personalului medico-sanitar recunoaşte aceleaşi categorii, dar trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a fiecărui caz privind probabilitatea expunerii la cazurile de COVID-19 în cadrul asistenţei medicale acordate în unitatea sanitară, respectiv în comunitate”, afirmă INSP.

Deces la pacient confirmat cu COVID-19

Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu COVID-19 (ex. traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie etc) şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală şi momentul decesului.

Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportat ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale pre-existente care se suspectează că au favorizat evoluţia severă a COVID-19.

„COVID-19 trebuie menţionat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces”, arată aceeaşi sursă.

INSP afirmă că sunt exceptate de la testare persoanele asimptomatice vaccinate complet, cu 2 doze, la care au trecut minimum 10 zile de la doza a doua, cele care care accesează serviciile medicale pentru alte patologii.

Se recomandă, în continuare, testarea tuturor persoanelor simptomatice (care întrunesc criteriile din definiţia de caz), inclusiv a celor vaccinate complet, cu două doze, şi la care au trecut minimum 10 zile de la a doua doză.

sursa: agerpres.ro