Ioan Holender și Constantin Chiriac, despre bani, artă și strategii: Alba Iulia nu poate supraviețui fără instituții și agendă culturală

Artă sau bani? Amândouă sau niciuna? Festivalul ”Dilema Veche” a început cu o dezbatere interesantă între cele mai așteptate personaje invitate la festival: Ioan Holender, fost director al Operei din Viena și al Festivalului ”Enescu” și Constantin Chiriac, creatorul celui mai mare festival de teatru din România, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu – FITS, și probabil cel mai bun manager cultural din România (dacă ținem cont de rezultatele pe care le are). O posibilă concluzie a fost aceea că Alba Iulia nu poate supraviețui fără insituții și agendă culturală. 

Răspândit pe scaunele răsfirate pe spațiul verde din fața Catedralei Romano-Catolice, peste vechea biserică ortodoxă acoperită cu pământ, publicul a asistat la un dialog între doi prieteni vechi. Constantin Chiriac, spumos, nelipsit deloc de modestie, vorbind apăsat și accentuând cuvintele, a jucat rolul de manager cultural absolut, capabil să adune energii din toate colțurile lumii, din Japonia până în Statele Unite. Și, nu s-a sfiit el să spună, odată cu energii, și bani. Asta pentru că Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu este evenimentul cultural cu cel mai mare buget din România și acesta este meritul lui Chiriac.

De cealaltă parte, așezat, captivant și plin de umor, Ioan Holender a vorbit din perspectiva de cel mai longeviv director al Operei din Viena. O postură din care și-a permis să-l promoveze pe Enescu în repertoriul instituției știind că acest lucru nu va fi neapărat un succes financiar. Sau, o ipostază din care și-a permis să angajeze artiști la început de carieră pe sume relativ mici de bani, arătându-i prietenului de la Sibiu că arta poate exista și fără discuții legate de milioane de euro. Holender a oferit exemplul festivalului de la Bayreuth înființat chiar de Richard Wagner în 1876 și unde mari artiști internaționali sunt plătiți conform rolurilor pe care le fac și nu după numele pe care îl au. ”Este o tradiție, se plătește rolul nu artistul” a spus fostul director al Operei.

Constantin Chiriac a oferit și un alt scenariu pe care el l-a pus în practică: un artist japonez adus la Sibiu cu milioane de euro, bani strânși tot din Japonia. Acest efort, a spus Chiriac, a meritat pentru că festivalul de la Sibiu își propune să aducă tot ce este mai bun în lume în materie de spectacole. ”Dacă îmi zicea mie de milioane de euro, eu l-aș fi trimis la plimbare pe japonezul dumitale: stai domnule acolo la Tokio” a spus amuzat Holender, aplaudat imediat de publicul întreținut de dialogul dintre ei.

Cum se justifică banii publici?

O întrebare reușită a fost plasată până la urmă și de moderatorul întâlnirii, Sever Voinescu, altfel  aparent deconectat de la discuție. Cum se justifică banii publici utilizați în actul cultural? O întrebare actuală pentru organizatori, în condițiile în care chiar festivalul Dilema Veche se bazează în procent foarte mare pe finanțare publică.

Răspunsul a venit de la Constantin Chiriac, care a vorbit despre comunitatea locală care primește la schimb ”calitate și emoție”. În momentul în care acest lucru se întâmplă, banii sunt bine utilizați și toată lumea este mulțumită . ”Banii vin de la oameni. Că, la un moment dat politicienii îi distribuie prost sau bine, și pentru cultură se dă 0 virgulă ceva, este o mare rușine. Am mai spus-o: Sibiul dă 12% pentru cultură și prin cultură aduce înapoi 16%. Este cea mai sănătoasă formulă de a dezvolta o comunitate. În clipa în care găsești calitate și emoție în tot ceea ce prezinți, nu se poate ca publicul să nu reacționeze” a spus Chiriac.

Ioan Holender a răspuns și el acestei întrebări. ”Se plătesc bani foarte mulți pentru reclamă proprie, pentru o serie întreagă de invitați, pentru așa-zisele bilete de protocol pentru oamenii importanți… adică cei care plătesc sunt mai puțin importanți? Se face un abuz enorm pentru ca noi, cei care conducem instituția de cultură să ne punem bine cu cei care sunt la putere. Eu când am preluat opera din Viena, se plătea drumul. Au decontat și taxiul dar eu le-am spus c taxiul nu îl plătesc, e treaba lor, pot să vină și cu autobuzul. Când am fost invitat la București în juriul unei competiții de canto a Operei Naționale, complet inutilă, am fost plătit ca membru de juriu cu o sumă, o pot și spune, 2000 de euro. Nu mi s-a oferit niciodată o asemenea sumă decât la București. Tipic românesc!” a adăugat acesta.

Nu a fost tocmai răspunsul așteptat de organizatorii ”Dilemei Vechi”, care la conferința  de deschidere nu au fost capabili să explice care sunt costurile festivalului, întrebarea venită din partea presei locale părânduli-se probabil vulgară. Probabil se așteptau să fie întrebați despre conceptul festivalului, dar aceasta este o altă discuție.

Revenind la dialogul dintre cei doi, ar mai fi de spus că Chiriac a aruncat o găleată de apă rece în fața administrației locale din Alba Iulia, spunându-le celor prezenți că nu este posibil ca într-un oraș ca acesta să nu existe instituții și o agendă culturală. ”Trebuie să vă gândiți când vă alegeți conducătorii. Un oraș de 80.000 de locuitori să nu aibă teatru, să nu aibă filarmonică, să nu aibă instituții culturale… Nu ai cum să supraviețuiești în timp. Uitați-vă în Vest, orice comunitate de 4-5.000 de locuitori are o sală de spectacole, are o agendă culturală. Oamenii trebuie educați și fără educație și viziune nu ai cum să construiești ceva. Deci este nevoie de instituții și de evenimente profesioniste într-o agendă culturală” a spus Chiriac. ”Instituția este baza peste tot, festivalurile sunt ieșite din instituții” a completat și Holender.