Istoria luminilor de Crăciun: Când a apărut prima instalație cu becuri și de ce primii brazi luminați erau în pericol să ia foc

În așteptarea Crăciunului, instalațiile luminoase din zilele noastre împodobesc brazii, copacii, ferestrele și diverse zone cu becuri mici, care sclipesc în multe culori. 

Prima instalație pentru bradul de Crăciun a fost creată la puțin timp după inventarea becului, până atunci folosindu-se lumânări aprinse. Din aceeași perioadă datează și obiceiul de a instala brazi în piețele publice, cu ocazia sărbătorilor, decorațiunile de Crăciun fiind rezervate, până la acel moment, interiorului caselor.

Citește și MESAJE de CRĂCIUN: Urări de Sărbători pentru cei dragi. SUTE de mesaje frumoase și felicitări haioase

Istoria instalațiilor de Crăciun

Povestea instalaților de Crăciun a pornit acum 140 de ani, când inventatorul becului incandescent, Thomas Edison, a folosit becuri pentru împodobirea bradului. În 1880, în preajma Crăciunului, inventatorul american și-a înconjurat întreg laboratorul cu lumini, lucru nemaivăzut până atunci.

Doi ani mai târziu, pe 22 decembrie 1882, Edward Johnson, vicepreședinte al companiei Edison Electric Light și prieten cu Thomas Edison, și-a împodobit bradul din locuința sa din cartierul Manhattan cu 80 de becuri roșii, albe și albastre prinse pe fire de cablu.

Bradul din casa lui Johnson a fost remarcat de publicația Detroit Post, care a notat că pomul era îmbodobit cu becuri de mărimea unei nuci și că, pe lângă instalația din pom, mai existau încă două cabluri cu câte 14 becuri montate pe tavan. La momentul respectiv, instalația electrică pentru bradul de Crăciun era un obiect destul de exclusivist, pe care și-l permiteau doar cei mai înstăriți, deoarece prețul pentru îmbodobirea unui brad de dimensiuni medii depășea 300 de dolari.

În anii următori Edward Johnson și Thomas Edison au adus diferite îmbunătățiri luminilor electrice pentru brad. În 1890 au scos invenția pe piață, promovând-o în marile magazine. În 1895 a fost aprinsă prima instalație cu beculețe în bradul de la Casa Albă, sub președinția lui Grover Cleveland, notează rfi.ro.

Noua invenție a creat și noi obiceiuri orășenești: în perioada sărbătorilor de iarnă, încep să fie văzuți brazi decorați în tot mai multe piețe, alături de instalații electrice amplasate de-a lungul străzilor și chiar pe clădiri. După cel de-al Doilea Război Mondial, ceremonia aprinderii instalațiilor în locuri publice devine o adevărată tradiție, menită să reunească comunitatea.

De la momentul în care Edison și Johnson au arătat lumii prima instalație de brad, la locuința celui din urmă, până când becurile de Crăciun au devenit ceva obișnuit în fiecare casă, a trecut însă multă vreme, asta pentru că, la început, costurile unei astfel de instalații nu erau deloc accesibile, potrivit time.com.

Lucrurile s-au schimbat, însă, în jurul anului 1920, când compania americană General Electric a început să producă instalații de brad pe scară largă și prețurile au început să coboare.

Tradiția americană a caselor îmbrăcate în lumini de sărbătoare a luat naștere în anii ‘60, fiind preluată și în alte părți ale lumii, cum ar fi Japonia și Hong Kong.

Luminile de Crăciun, înainte de apariția becului

Secolul al XX-lea a scos luminile de Crăciun în stradă, însă ideea de a folosi lumina ca decor de sărbătoare nu este deloc nouă. Inițial lumina Crăciunului a fost simbolizată de lumânările instalate în brad, obicei care a luat naștere în secolul al XVII-lea, în Germania. Deși primele referințe documentare în acest sens datează din anul 1660, există o legendă conform căreia Martin Luther a fost primul care a aprins lumânări în bradul de Crăciun, inspirat de cerul plin de stele din noaptea de Ajun, cu un secol înainte.

Germanii au fost primii care au combinat cele două elemente – bradul și luminile și, astfel, a luat naștere tradiția pomului de Crăciun. După posibilitățile tehnice ale vremii, pionierii brazilor de Crăciun aveau cetinile împodobite cu lumânări aprinse.

Fixarea lumânărilor în brazi nu reprezenta însă cea mai simplă operațiune, acestea fiind foarte greu de fixat pe ramuri.

Oamenii au inventat tot felul de soluții pentru prinderea lumânărilor în brazi: le prindeau cu ace, le legau de crengi cu ață sau foloseau ceară topită pe post de adeziv.

Chiar și așa decorul de lumini nu era foarte stabil, iar pomul de Crăciun era în pericol să ia foc. De aceea, lumânările din brad nu se țineau aprinse mai mult de 30 de minute. În tot acest timp, oamenii le supravegheau în permanență și aveau mereu în preajmă rezerve de apă sau saci de nisip în cazul în care se întâmpla vreun accident.

Bradul de Crăciun astfel decorat nu era instalat decât pentru câteva zile, iar lumânările erau aprinse doar timp de câteva minute, în fiecare seară.

La începutul secolului XX, când încă erau folosite lumânările și foarte rar instalațiile electrice pentru a decora brazii, companiile de asigurări refuzau să mai plătească despăgubiri pentru incendiile cauzate de lumânările din brad.

Ce instalații de Crăciun folosim în prezent

În ultimii ani, becurile clasice, incandescente, folosite în trecut la instalațiile de brad au început să fie înlocuite cu LED-uri. Acestea din urmă sunt mult mai durabile și mai eficiente energetic, dar și mai potrivite pentru a obține diferite efecte luminoase.

Totodată, instalațiile luminoase au devenit „smart”, sistemele de iluminat inteligente oferind nenumărate posibilități pentru controlul și setarea diferitelor tipuri de efecte direct de pe smartphone.

sursa: history.com