IZVORUL TĂMĂDUIRII: Semnificația sărbătorii, tradiții și obiceiuri. Se sfințește apa, Aghiasma Mică

Anual, în prima vineri de după sărbătoarea Paștelui, credincioșii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului.

Vinerea din Săptămâna Luminată mai poartă numele de Vinerea Scumpă sau Fântânița.

Această sărbătoare nu are date fixe, însă se serbează în vinerea din Săptămâna Luminată.

În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfinţire a apei, Aghiasma Mică.

Despre Izvorul Tămăduirii

Numele de Izvorul Tămăduirii vine de la mai multe minuni care s-ar fi întâmplat lângă un izvor din apropierea Constantinopolului.

Conform tradiţiei, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.

Împăratul Leon, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul.

Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute.

Negăsind, a auzit glasul Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere.

„Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape!

Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apa tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați.”

Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor.

Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea.

După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului.

Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-ar fi vindecat după ce ar fi băut apă din acest izvor.

Ca semn de mulţumire, el a construit o biserică şi mai mare.

Această biserică a fost distrusă de turci în 1453, la Căderea Constantinopului.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor ar fi vindecat multe boli şi ar fi tămăduit diferite răni şi suferinţe.

Această sărbătoare închinată Maicii Domnului aminteşte, totodată, şi de Vinerea Mare.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde şi de vindecare.

Credincioşii vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică, ce poate fi băută tot timpul anului.

În această zi, după Sfânta Liturghie, în biserici, şi uneori la fântâni şi izvoare, se săvârşeşte slujba sfinţirii apei.

În unele părţi din ţară, preoţii merg şi stropesc casele credincioşilor cu această apă sfinţită.

În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune şi aiasmă.

Cuvântul aiasmă vine de la iazmă, care are sensul de „arătare urâtă şi rea, nălucă, vedenie”.

După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul:

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.

Astfel, s-a reţinut în popor că scopul urmărit prin aiasmă este de a alunga „arătarea urâtă şi rea”, adică duhul cel rău.

Tradiții și obiceiuri

• Adolescenţii din anumite zone ale ţării obişnuiau să facă legământul juvenil – în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit.

Persoanele „legate”, verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce, se întâlneau anual sau după căsătorie, la Rusalii.

După încheierea legământului, ei se comportau unii faţă de ceilalţi ca adevăraţi fraţi şi surori.

• Bolnavii care beau apă sfinţită din ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc.
• Toate camerele din casă se stropesc cu Aghiasma Mică.
• Zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă, deoarece în această zi, apele sunt mai zgomotoase și mai zbuciumate.
• Femeile nu trebuie să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte.

Se spune că lucrul făcut în ziua sfântă nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

• Gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la muncile agricole. 
• Se stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului şi grădinile şi livezile, pentru a fi un an rodnic. 

Totodată, oamenii cred că acest ritual protejează recoltele de distrugerile provocate de grindină.

Slujbele din Săptămâna Luminată se țin cu ușile altarului larg deschise.

Acest lucru simbolizează ușa deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar și ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morții Mântuitorului.

În plus, în Săptămâna Luminată este interzis complet postul pentru toți ortodocșii.

În Săptămâna luminată și până la Înălțarea Domnului nu se îngenunchează.