JOI: Schimbarea la față, sărbătorită de creștini. Semnificații, tradiții și obiceiuri care trebuie respectate pe 6 august

Schimbarea la faţă este sărbătorită de creştinii ortodocşi pe 6 august şi semnifică momentul în care Hristos a luat pe ucenicii Săi şi a urcat pe munte, iar acolo, faţa Lui a apărut strălucind. Veşmintele Lui au devenit albe ca zăpada, iar ucenicii au putut vedea Lumina dumnezeiască. Mai multe obiceiuri şi tradiţii legate de această zi au fost transmise în credinţa populară.

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus, împreună cu trei dintre mucenicii cei mai apropiaţi, Petru, Iacob si Ioan, au urcat pe muntele Tabor ca să se roage. Aici, apostolii au fost învăluiţi într-un nor de lumină, în timp ce Iisus se ruga.

Dar, imediat, au parte de un lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stau de vorba cu Iisus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Semnificaţia tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta.

Schimbarea la faţă, 6 august constituie, de asemenea, un moment important în calendarul viticol: în această zi nu se lucrează și la biserică se duc poame din noua recoltă, se binecuvântează și se împart.

Schimbarea la faţă a Domnului este una dintre marile sărbători ale creştinismului. În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarbă.

Schimbarea la faţă a Domnului poartă şi numele popular de „Obrejenie” ori „Pobrejenie”, cu semnificaţia de „probozire”, adică ocărâre sau certare a oamenilor neascultători pe parcursul anului următor.

Sărbatoarea a prilejuit de-a lungul timpului apariţia a numeroase superstiţii, tradiţii, obiceiuri asociate în spaţiul popular românesc, mai ales cu transformările naturii şi oamenilor aduse de sosirea toamnei. Din 6 august, frunzele încep să se îngălbenească, apele să se răcească, păsările călătoare pornesc spre ţările calde, iar gândacii şi târâtoarele îşi caută adăpost în pământ, pregătindu-se pentru iarnă.

În această zi se interzice scăldatul. De la Probăjenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în rău. O coborât cerbul de la munte, s-o pisat în apa și-o răcit apa. Atâta-i tăt.” (Memoria Ethnologica). Explicația este cu totul alta: apele fiind de acum tot mai reci, crește riscul îmbolnăvirilor.

În această zi trebuie să se ţină cont de tradiţii şi obiceiuri pentru spor şi sănătate:

– nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fi certat deoarece aşa vei fi tot anul;

– fetele nu trebuie să se pieptene deoarece podoaba capilară va stopa din creştere;

– nu se spală în această zi, deoarece o să fiţi năpădiţi de ploşniţe şi păduchi;

– femeile însărcinate, dacă vor posti în această zi, vor avea parte de o naştere uşoară şi de copii sănătoşi;

– este bine de evitat călătoriile deoarece se spune că vă veţi rătăci;

– pentru spor şi sănătate, în această zi se duc la biserică ofrande, în special struguri, care se sfinţesc şi se împart în memoria rudelor decedate.

Despre oamenii care nu-și văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineața zilei, se spune că vor muri până la sfârșitul anului.