Ludovic cel Mare la Alba Iulia, acum 700 de ani: Cum a vrut să-l aresteze pe episcopul cetăţii pentru că nu l-a primit în oraş

Ludovic cel Mare la Alba Iulia: Ludovic I de Anjou (1342-1382) a fost fiul regelui Carol Robert de Anjou (1301-1342), cel care pusese capăt anarhiei și tendințelor de autonomie ale unor oligarhi și restabilise autoritatea regală în cursul primelor trei decenii ale deținerii puterii.

În cursul unei domnii de patru decenii, regele Ludovic a ajuns în Transilvania în șapte rânduri.

În unele cazuri, sosirea sa la Alba Iulia a coincis cu organizarea unor adunări obștești, cum ar fi 1344, 1359, sau cu cu emiterea unor decrete regale de importanță specială, cum a fost cel din 1366.

Regele Ludovic I de Anjou (cunoscut și ca Ludovic cel Mare) a fost un rege cavaler, a cărui domnie s-a caracterizat printr-o politică externă agresivă, lansând aproape în fiecare an expediții militare în diferite direcții, trupele sale fiind trimise sau chiar conduse de el însuși în Italia, Balcani, Polonia, Boemia sau la sud și est de Carpați.

Vizitele de câteva luni pe care regele le-a efectuat în Transilvania în anumiți ani au fost prilejuite de intervenții împotriva domnilor din Țara Românească sau Moldova, într-o perioadă în care regele Ungariei încă spera că aceștia vor putea fi controlați.

Prezența regelui a fost atestată în primul rând de documentele juridice emise de cancelaria lui pentru diverși beneficiari, persoane particulare ori comunități urbane.

În cursul acestor deplasări în Ardeal, regele a zăbovit în orașul nostru în intervale cronologice de mărime variabilă.

Prima dată a venit la Alba Iulia în 1344, la doi ani după urcarea sa pe tronul Ungariei.

El a călătorit de la Lipova la Brașov în cursul lunii iunie, de unde s-a deplasat apoi la Biertan. Prezența sa în această localitate a fost atestată în prima jumătate a lunii iulie.

În Alba Iulia se afla în mod cert în data de 27 iulie 1344, când a reglementat printr-un act regal o serie de probleme privind autoritatea forurilor de judecată laice și ecleziastice, care generau tensiuni între stările ardelene, adică între nobili, secui și sași pe de-o parte și episcopul Transilvaniei, Andrei, de cealaltă parte.

Acest act avea în vedere restabilirea armoniei și înlăturarea motivelor de neînțelegere dintre locuitorii Transilvaniei și reprezentanții Bisericii Romano-Catolice. A doua sa vizită la Alba Iulia a avut loc cinci ani mai târziu, în anul 1349.

Regele s-a aflat în Hațeg la mijlocul lunii iulie, dar s-a întors pentru câteva săptămâni la Timișoara. La mijlocul lunii august a revenit în Ardeal, fiind atestat la 26 august 1349 la Vințu de Jos.

În 29 August era în Alba Iulia. De aici a plecat spre miazănoapte, fiind atestat în 9 septembrie în localitatea Vințu de Sus, azi Unirea, apoi în 15 septembrie la Bistrița, 26 septembrie la Târgu Mureș, în 5 octombrie la Sebeș, și din nou la Alba Iulia în 11 și 20 octombrie și în 2 și 5 noiembrie.

 A vrut să-l aresteze pe episcopul cetăţii pentru că nu l-a primit în oraş

La 8 noiembrie se afla la Deva, de unde emitea un mandat de arestare a episcopului Andrei al Transilvaniei, pentru vina necredinței, manifestate prin faptul că nu-l mai primise pe monarh în cetate.

Dat fiind că prezența regelui la Alba Iulia a fost atestată mai multe săptămâni la rând, între 11 octombrie și 5 noiembrie este posibil ca refuzul de a mai deschide poarta cetății să fi fost provocat de excesele suitei regale.

Nu știm care a fost motivul acestui gest al episcopului Andrei, dar decizia regelui de a-l pedepsi nu ne surprinde, dacă ținem seama de asprimea de care a dat dovadă în tratamentul rudelor sale, Angevinii din Italia, pe care le-a învinovățit pentru uciderea fratelui său Andrei.

Incidentul ar fi putut avea urmări grave, dar totuși, se pare că alte mecanisme pe care nu le cunoaștem au dus la salvarea episcopului Andrei, care a rămas în continuare în scaunul de la Alba Iulia. Ludovic a revenit în Transilvania abia zece ani mai târziu.

În cursul acelei călătorii el a rămas la Alba Iulia din 29 noiembrie 1359, până în 3 ianuarie 1360. În data de 6 decembrie 1359, la Alba Iulia a fost chiar convocată o adunare obștească, așa cum amintește unul din numeroasele documente emise de cancelaria regală din orașul nostru.

Regele Ludovic I de Anjou a venit în Ardeal în anul 1366, ajungând la Alba Iulia în 17 aprilie. A rămas în orașul episcopal până înainte de 9 mai, când îl aflăm la Turda.

De acolo regele a vizitat rând pe rând orașele regale Cluj, Bistrița, cetatea Gurghiu, și în sfârșit orașul Târgu Mureș, unde s-a aflat la 26 iunie.

În 28 iunie 1366 monarhul emitea un decret care permitea nobililor să aplice proceduri juridice sumare pentru stârpirea răufăcătorilor de orice neam, mai ales a celor români (signanter Valachi), dar a și precizat că valoarea mărturiei unui cnez confirmat în cnezatul său este egală cu mărturia unui nobil.

Potrivit documentelor, înainte de 1 iulie regele se afla la Alba Iulia, unde a rămas până în 14 iulie, interval în care cancelaria sa a emis acte aproape în fiecare zi. Se pare că în cursul acestei șederi în Ardeal regele a pregătit o campanie militară împotriva principatului Moldovei.

În 1368, în lunile aprilie și mai, regele a ajuns până în părțile de răsărit ale Ardealului, dar deja în luna iunie se întorsese la Vișegrad. În anul 1370 a revenit în Transilvania.

De data aceasta a fost mai întâi în Turda, de unde la Alba Iulia a ajuns în 15 aprilie, pentru ca în 23 aprilie să fie la Mediaș. Traseul să ulterior a inclus Cetatea de Baltă, Târgu Mureș, Borșa, Dej și Zalău.

În 1375 a revenit în Transilvania fiind atestat la Hațeg la începutul lunii iunie, apoi la Sibiu, Jimbor, în 17 iulie este datat un document emis de cancelaria sa la Alba Iulia.

De aici s-a deplasat spre răsărit, la Jimbor, iar de acolo la mijlocul lunii august s-a aflat la Cluj, iar la sfârșitul lunii îl regăsim la Timișoara.

Ne putem imagina intrările ceremoniale pe care episcopii orașului, Andrei (1320-1356), Dominic (1357-1368) și Dumitru (1368-1376), le vor fi organizat cu ocazia vizitelor monarhului în orașul episcopal gândindu-ne la analogiile cu alte orașe, cum ar fi bunăoară orașul Zadar, de pe coasta Dalmației, de la care s-a păstrat o imagine a unui astfel de moment.

Din cele șapte vizite ale regelui Ludovic I de Anjou la Alba Iulia s-au păstrat numai documentele emise de cancelaria regelui.

Nici unul din clericii orașului nu a consemnat în vreo scriere o relatare a acestor momente. Putem reconstitui numai cronologia deplasărilor monarhului și o parte din deciziile juridice luate în cursul șederii în oraș.

Din cele șapte vizite la Alba Iulia, putem individualiza două momente, în anul 1344 și 1359, când regele a organizat în orașul episcopal adunări obștești.

Această situație este una excepțională, dat fiind că locul tradițional de întâlnire al unor astfel de adunări era Turda.

Organizând adunările în Alba Iulia Ludovic nu era un inovator, ultimul rege arpadian, Andrei al III-lea, organizase tot aici o adunare a stărilor ardelene în anul 1291, acordând astfel orașului o importanță simbolică aparte. (C. P. G.)

Ludovic cel Mare la Alba Iulia: vizite repetate în Transilvania

Regele Ludovic I de Anjou (cunoscut și ca Ludovic cel Mare) a fost un rege cavaler, a cărui domnie s-a caracterizat printr-o politică externă agresivă, lansând aproape în fiecare an expediții militare în diferite direcții, trupele sale fiind trimise sau chiar conduse de el însuși în Italia, Balcani, Polonia, Boemia sau la sud și est de Carpați.

Vizitele de câteva luni pe care regele le-a efectuat în Transilvania în anumiți ani au fost prilejuite de intervenții împotriva domnilor din Țara Românească sau Moldova, într-o perioadă în care regele Ungariei încă spera că aceștia vor putea fi controlați.

Prezența regelui a fost atestată în primul rând de documentele juridice emise de cancelaria lui pentru diverși beneficiari, persoane particulare ori comunități urbane.

În cursul acestor deplasări în Ardeal, regele a zăbovit în orașul nostru în intervale cronologice de mărime variabilă.

Prima dată a venit la Alba Iulia în 1344, la doi ani după urcarea sa pe tronul Ungariei. El a călătorit de la Lipova la Brașov în cursul lunii iunie, de unde s-a deplasat apoi la Biertan.

Prezența sa în această localitate a fost atestată în prima jumătate a lunii iulie.

În Alba Iulia se afla în mod cert în data de 27 iulie 1344, când a reglementat printr-un act regal o serie de probleme privind autoritatea forurilor de judecată laice și ecleziastice, care generau tensiuni între stările ardelene, adică între nobili, secui și sași pe de-o parte și episcopul Transilvaniei, Andrei, de cealaltă parte.

Acest act avea în vedere restabilirea armoniei și înlăturarea motivelor de neînțelegere dintre locuitorii Transilvaniei și reprezentanții Bisericii Romano-Catolice.

A doua sa vizită la Alba Iulia a avut loc cinci ani mai târziu, în anul 1349. Regele s-a aflat în Hațeg la mijlocul lunii iulie, dar s-a întors pentru câteva săptămâni la Timișoara.

La mijlocul lunii august a revenit în Ardeal, fiind atestat la 26 august 1349 la Vințu de Jos.

În 29 August era în Alba Iulia. De aici a plecat spre miazănoapte, fiind atestat în 9 septembrie în localitatea Vințu de Sus, azi Unirea, apoi în 15 septembrie la Bistrița, 26 septembrie la Târgu Mureș, în 5 octombrie la Sebeș, și din nou la Alba Iulia în 11 și 20 octombrie și în 2 și 5 noiembrie.

La 8 noiembrie se afla la Deva, de unde emitea un mandat de arestare a episcopului Andrei al Transilvaniei, pentru vina necredinței, manifestate prin faptul că nu-l mai primise pe monarh în cetate.

Dat fiind că prezența regelui la Alba Iulia a fost atestată mai multe săptămâni la rând, între 11 octombrie și 5 noiembrie este posibil ca refuzul de a mai deschide poarta cetății să fi fost provocat de excesele suitei regale.

Nu știm care a fost motivul acestui gest al episcopului Andrei, dar decizia regelui de a-l pedepsi nu ne surprinde, dacă ținem seama de asprimea de care a dat dovadă în tratamentul rudelor sale, Angevinii din Italia, pe care le-a învinovățit pentru uciderea fratelui său Andrei.

Incidentul ar fi putut avea urmări grave, dar totuși, se pare că alte mecanisme pe care nu le cunoaștem au dus la salvarea episcopului Andrei, care a rămas în continuare în scaunul de la Alba Iulia.

Ludovic a revenit în Transilvania abia zece ani mai târziu. În cursul acelei călătorii el a rămas la Alba Iulia din 29 noiembrie 1359, până în 3 ianuarie 1360.

În data de 6 decembrie 1359, la Alba Iulia a fost chiar convocată o adunare obștească, așa cum amintește unul din numeroasele documente emise de cancelaria regală din orașul nostru.

Regele Ludovic I de Anjou a venit în Ardeal în anul 1366, ajungând la Alba Iulia în 17 aprilie. A rămas în orașul episcopal până înainte de 9 mai, când îl aflăm la Turda.

De acolo regele a vizitat rând pe rând orașele regale Cluj, Bistrița, cetatea Gurghiu, și în sfârșit orașul Târgu Mureș, unde s-a aflat la 26 iunie.

În 28 iunie 1366 monarhul emitea un decret care permitea nobililor să aplice proceduri juridice sumare pentru stârpirea răufăcătorilor de orice neam, mai ales a celor români (signanter Valachi), dar a și precizat că valoarea mărturiei unui cnez confirmat în cnezatul său este egală cu mărturia unui nobil.

Potrivit documentelor, înainte de 1 iulie regele se afla la Alba Iulia, unde a rămas până în 14 iulie, interval în care cancelaria sa a emis acte aproape în fiecare zi.

Se pare că în cursul acestei șederi în Ardeal regele a pregătit o campanie militară împotriva principatului Moldovei.

În 1368, în lunile aprilie și mai, regele a ajuns până în părțile de răsărit ale Ardealului, dar deja în luna iunie se întorsese la Vișegrad. În anul 1370 a revenit în Transilvania.

De data aceasta a fost mai întâi în Turda, de unde la Alba Iulia a ajuns în 15 aprilie, pentru ca în 23 aprilie să fie la Mediaș. Traseul să ulterior a inclus Cetatea de Baltă, Târgu Mureș, Borșa, Dej și Zalău.

În 1375 a revenit în Transilvania fiind atestat la Hațeg la începutul lunii iunie, apoi la Sibiu, Jimbor, în 17 iulie este datat un document emis de cancelaria sa la Alba Iulia.

De aici s-a deplasat spre răsărit, la Jimbor, iar de acolo la mijlocul lunii august s-a aflat la Cluj, iar la sfârșitul lunii îl regăsim la Timișoara.

Ne putem imagina intrările ceremoniale pe care episcopii orașului, Andrei (1320-1356), Dominic (1357-1368) și Dumitru (1368-1376), le vor fi organizat cu ocazia vizitelor monarhului în orașul episcopal gândindu-ne la analogiile cu alte orașe, cum ar fi bunăoară orașul Zadar, de pe coasta Dalmației, de la care s-a păstrat o imagine a unui astfel de moment.

Din cele șapte vizite ale regelui Ludovic I de Anjou la Alba Iulia s-au păstrat numai documentele emise de cancelaria regelui. Nici unul din clericii orașului nu a consemnat în vreo scriere o relatare a acestor momente.

Putem reconstitui numai cronologia deplasărilor monarhului și o parte din deciziile juridice luate în cursul șederii în oraș.

Din cele șapte vizite la Alba Iulia, putem individualiza două momente, în anul 1344 și 1359, când regele a organizat în orașul episcopal adunări obștești.

Această situație este una excepțională, dat fiind că locul tradițional de întâlnire al unor astfel de adunări era Turda.

Organizând adunările în Alba Iulia Ludovic nu era un inovator, ultimul rege arpadian, Andrei al III-lea, organizase tot aici o adunare a stărilor ardelene în anul 1291, acordând astfel orașului o importanță simbolică aparte. (C. P. G.)

Sursă text și foto: Memoria Urbis