Marele artist Ioan Bocșa, supranumit sufletul colindelor româneşti, împlinește 76 de ani. Amintiri din copilăria de la Alba

Solistul de muzică populară Ioan Bocșa, supranumit sufletul colindelor românești, împlinește 76 de ani.

Născut pe 13 decembrie 1947, în vremea colindelor, la Oarda de Jos în județul Alba, Ioan Bocșa a devenit în timp unul dintre cei mai împătimiți căutători ai acestor cântări străvechi și unul dintre cei mai importanți interpreți de folclor din România. 

Ioan Bocșa, sufletul colindelor româneşti

La început le-a adus în scenă, alături de grupul Icoane, pe care l-a înființat în anul 1994, în cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, unde preda muzică vocală tradițională.

Apoi, fiindcă erau nenumărate, nemaiauzite și neprețuite, a început să le adune în cărți. Primele culegeri au apărut în 1999 și s-au numit „1484 de colinde cu text și melodie”, fiind urmate, în 2003, de „Colinde Românești”, pentru care, doi ani mai târziu, avea să primească, din partea Academiei Române, Premiul „Ciprian Porumbescu” la secțiunea Muzicologie.

Împreună cu prof. univ. dr Ileana Szenik, a editat lucrarea „Co­linda în Transilvania – Catalog tipologic muzical”, clasificând întregul material documentar aflat în arhivele clujene în cele mai importante publicații de gen, precum și aproape 3.000 de colinde, rezultat al culegerilor efectuate pe teren.

• ”Familia şi sărbă­to­rile sunt sfinte pentru mine! Niciodată nu am acceptat să plec în turnee sau să cânt de sărbători, indiferent cât de gene­roase ar fi fost invitaţiile, doar pentru a fi acasă, cu ai mei, la zilele mari” spunea Ioan Bocșa într-un interviu.

Din anul 1994, Ioan Bocșa este conferențiar universitar la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, la Modulul de folclor al acestei Academii de Muzică.

;

În prezent, munca sa se leagă de activitatea de profesor universitar în cadrul Academiei de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca.

Amintiri din copilăria de la Alba

„Am avut o copilărie foarte fericită, petrecută mai mult la Cutină, pe râul Sebeș, la fratele mamei mele, în vechea casă a bunicilor, unde mătușa îmi făcea plăcinte cu magiun și unde aveam foarte pregnant sentimentul (chiar de la cinci-șase ani) că “bine că la casa noastră nu-i nicăieri”.

Casă aceea izolată arată că o fermă americană, că un ranch, unde găseai toate animalele ce-i sunt de trebuință unui ardelean gospodar – de la boi și căi de tracțiune, la vaci de lapte, cai de călărie, păsări și alte “oratanii”, nemaipunând la socoteală cele două vii, trei livezi, pășunea, râul Sebeș, care trecea prin curte”, își amintea cântărețul de muzică populară într-un interviu acordat publicației „Formula As”.

Primii spectatori care l-au aplaudat pe copil, artistul de mai târziu, au fost părinții să. Tatăl sau avea o voce deosebită, de tenor, și știa să cânte și la vioară, iar mamă să avea o voce armonioasă.

După ce a terminat studiile universitare la Conservatorul de Muzică din Cluj în 1970, Ioan Bocșa a rămas conferențiar universitar la modulul de folclor, a pus temelia Liceului de Muzică din Alba – Iulia și a lucrat, 16 ani, în cadrul Inspectoratului Școlar Alba, „batând cu piciorul Apusenii ca un apostol și cunoscând astfel dascălul de școală, de țara, la el acasă, în bătrânele școli din sate, în clasele cu bănci de lemn de pe vremea austro-ungarilor”.

De asemenea, Ioan Bocșa a participat la Festivalul “Maria Tănase” de la Craiova, unde a luat Marele Premiu. Au urmat înregistrări pentru radio, televiziune.

De-a lungul carierei sale, Bocșa a primit Premiul Ethnos, chiar la prima să ediție, alături de Sofia Vicoveanca și Dumitru Farcas.

Discografie:

• Doru’ m-o purtat (1990)
• Dorul meu pe unde trece (1992)
• Colinde (1993)
• Bună dimineața, nană (1994)
• Colinde și cântece populare românești (1994)
• Colinde transilvane I (1998)
• Ană, zorile se varsă (1999)
• Colinde transilvane II (2000)
• Colinde transilvănene (2001)
• Cîte mîndre-am avut eu (2002)