MIERCURI: Expoziţie la Alba Iulia, la 96 de ani de înfiinţarea primului liceu românesc de stat din Transilvania. Documente din activitatea Colegiului Naţional „HCC”

Cei 96 de ani de la înfiinţarea primului liceu românesc de stat din Transilvania sunt marcaţi miercuri, 4 martie, printr-o expoziţie organizată de Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan” Alba Iulia, Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale şi Consiliul Judeţean Alba.

Vor fi prezentate documente care ilustrează cele nouă decenii şi jumătate de funcţionare a Colegiului Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan” Alba Iulia.

Vernisajul va avea loc miercuri, 4 martie 2015, ora 12.00, în spaţiul expoziţional din apropierea Porţii a III-a a Cetăţii Alba Carolina.

Expoziţia este deschisă publicului în perioada 4-5 martie 2015.

Ideea înființării Colegiului Național „Horea, Cloșca și Crișan” a prins contur după conferinţa profesorilor români din 2 decembrie 1918  şi s-a consolidat după 3 ianuarie 1919, când Consiliul Dirigent a hotărât preluarea şcolilor, cu întregul lor inventar, prin delegaţii desemnaţi de către prefecţii judeţelor.

Ziua în care s-a făcut deschiderea oficială a liceului care avea să primească numele simbolic de „Mihai Viteazul” este considerată 3 februarie 1919, într-o zi de luni, când au început cursurile, printr-un serviciu religios oficiat la cele două biserici protopopeşti din oraş (ortodoxă şi greco-catolică) în prezenţa elevilor, profesorilor, oficialităţilor şi părinţilor.

În aceeaşi zi s-au instalat în funcţie şi primele cadrele didactice. Liceul de Stat „Mihai Viteazul”  era de băieţi. Fetele erau primite numai ca particulare. Iniţial, liceul a funcţionat cu patru clase (127 elevi ordinari şi 45 particulari dintre care 37 fete) în localul  fostei Şcoli Civile de Stat Maghiare.

În anul şcolar următor, 1919-1920, s-au pus bazele bibliotecilor pentru profesori şi, separat, pentru elevi şi s-a editat primul anuar al liceului.

La  25 iunie 1922, liceul a fostvizitat de ministrul învăţământului, Constantin Anghelescu, care, impresionat de ordinea şi disciplina din sălile de clasă, dar şi nemulţumit de condiţiile improprii de lucru din localul şcolii, a promis suma de un milion de lei pentru începerea construcţiei unui nou local.

Mai apoi, Parlamentul României a aprobat, în acest scop, suma de 25 milioane lei, astfel că lucrările la noul sediu (clădirea actuală) au început în aprilie 1923 pe terenul în suprafaţă de „şapte iugăre şi 1032 stânjeni pătraţi” (200/200 m), donat de către proprietari (Cirlea Ioan şi fiul).

În următorii anii s-a continuat editarea anuarelor, a revistei de ştiinţă şi literatură „Gând tineresc”, s-au îmbogăţit colecţiile bibliotecii, muzeului de istorie şi arheologie (în anul 1924 liceul a contribuit cu o colecţie de puşti, pistoale, săbii şi lănci la înfiinţarea Muzeului memorial Avram Iancu, de la Vidra de Sus), de ştiinţe naturale, iar în curtea liceului a fost creată o mică grădină botanică.

Au activat societăţi de lectură – „George Coşbuc” „Ion Creangă”, Societatea muzicală „Iacob Mureşianu”, Clubul sportiv „Mihai Viteazul”, Societatea de Gimnastică şi Sport,  Societăţi religioase – „Lumina”,  „Sfântul Gheorghe” a elevilor ortodocşi şi „Sfânta Maria”, „Sfântul Dumiru” a elevilor greco-catolici, Societatea de Cruce Roşie.

Deşi lucrările la noul sediu au început în 1923, finalizarea construcţiei s-a realizat abia în 1940, astfel că începând cu anul şcolar 1940-1941, la 7 noiembrie au început cursurile în actuala clădire.

Situaţia politică şi socială s-a agravat în următorii ani, influenţând negativ procesul de învăţământ. În anul şcolar 1944-1945, judeţul a devenit „teatru de război”, iar liceul a fost evacuat, fiind transformat în spital militar sovietic.

Din anul şcolar 1945-1946, liceul a reluat cursurile în clădirea proprie. Tot atunci au apărut primele măsuri de reorganizare a procesului de învăţământ, în funcţie de noua politică a guvernului dr. Petru Groza.

În următorii ani a avut loc „curăţirea aparatului didactic de elementele necorespunzătoare”, politizarea procesului de învăţământ, cenzurarea publicaţiilor liceului, apoi suspendarea lor, introducerea obligativităţii studierii limbii ruse, eliminarea din planurile de învăţământ a limbii franceze, engleze, italiene.

În anul şcolar 1956-1957, liceului i s-a schimbat denumirea în Şcoala Medie Mixtă nr. 1, iar la 1 septembrie 1960 s-a unit cu Şcoala Medie „Horea Cloşca şi Crişan” (fostul liceu de fete).

Astfel că s-a renunţat la denumirea de Şcoală Medie şi a revenit la cea de liceu: Liceul „Horea Cloşca şi Crişan”.

Din anul şcolar 1977-1978 titulatura şcolii s-a schimbat din nou, devenind Liceul de matematică-fizică „Horea Cloşca şi Crişan”, iar la data de 28 februarie 1999 liceului i s-a atribuit denumirea de Colegiul Naţional „Horea Cloşca şi Crişan”.

Cu toate  schimbările şi transformările din  domeniul politic, social, economic, educativ , încă de la înfiinţare, liceul s-a impus în peisajul albaiulian ca un principal centru de cultură şi civilizaţie, fiind un loc în care tinerilor le-a fost oferită şansa cunoaşterii şi consolidării de concepte precum libertatea, toleranţa, corectitudinea, adevărul, unde au învăţat  să treacă de la tradiţie la  inovaţie, să aibă libertatea de a alege, de a nu copia, de a nu mima.

Drept urmare, întreaga activitate a cadrelor didactice  s-a subordonat principiului că şcoala este pentru elevi  un loc pentru muncă, dar şi pentru viaţă, pentru a descoperi lucruri noi, a lega prietenii, a elabora proiecte, unele cu implicaţii relevante pentru viitor, pentru a primi şi a-şi asuma responsabilităţi.

Specificul liceului este dat în primul rând de climatul de învăţare şi de învăţământul de performanţă pe care urmăresc să-l realizeze cu consecvenţă şi profesorii şi elevii, rezultatele confirmând un evident progres, ceea ce conferă prestigiu acestui colegiu.

Eficienţa activităţii desfăşurată de Colegiul Naţional „Horea Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia poate fi măsurată prin aportul generaţiilor de absolvenţi care, lansate în viaţă an de an, au devenit personalităţi de marcă în diferite domenii de activitate.