Motivul pentru care îți puteai pierde dreptul la vot în Alba Iulia, acum 100 de ani. Document din arhive

Un document din 1928, publicat de Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale, arată cum un cetățean își putea pierde dreptul de vot, în anumite situații, prin hotărâre judecătorească. 

S-a întâmplat în cazul a doi cetățeni din Alba Iulia, care au intrat în faliment și și-au pierdut dreptul de a mai vota.

Gheorghe Slureck și Hirsch Bela au fost ”excluși de a fi alegători” prin decizia judecătoriei Alba Iulia. Cei doi au intrat în faliment.

Până în 1917, votul era unul cenzitar. La 3/16 noiembrie 1918 a fost pus în aplicare printr-un Decret-lege principiul votului universal (numai pentru bărbaţi), egal, direct, secret, obligatoriu, stabilit de Parlament în 1917, la Iaşi.

De precizat faptul că şi actele de Unire din 1918 conţineau dezideratul votului universal, se subliniază în volumul „Istoria României în anii 1918-1940.

Evoluţia regimului politic de la democraţie la dictatură”, de Ioan Scurtu (Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996).

Astfel, Declaraţia privind unirea Basarabiei cu România, din 27 martie 1918, prevedea că alegerile parlamentare „se vor face pe baza votului universal, direct şi secret”. Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 cerea:

„Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice. Vot obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani”.

În noiembrie 1919 au avut loc primele alegeri parlamentare (pentru Adunarea Deputaţilor – între 2-4 noiembrie, iar pentru Senat – între 7-9 noiembrie) pe baza votului universal, la care, pentru prima oară, cetăţenii din toate provinciile româneşti au ales un singur Parlament al României Mari, precizează „Istoria României în date”, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003, citată de Agerpres.