#Orlando, lasă-mă să lucrez că avem de plătit mulți bugetari împreună!

Suntem ziar și plătim o parte din oamenii care lucrează pentru noi pe contracte de drepturi de autor.

Și pentru că nu vrem să-i stresăm suplimentar pe oameni, întotdeauna negociem cu ei suma netă pe care o primesc și ne angajăm să plătim toate taxele legale aferente. Și de aproape 8 ani ne ținem de cuvânt, atât față de oamenii care vă aduc știrile pe Alba24, cât și față de statul român.

Problema e că, aproape cu regularitate, oamenii primesc de la ANAF tot soiul de înștiințări prin care li se aduce la cunoștință că datorează diverse sume de bani cu denumiri care în mod normal nu ar trebui să-i intereseze, gen D.I.A., CAS, CASS și alte bazaconii. Firesc, oamenii vin la noi și ne zic: “frate, ce-i chestia asta și de ce îmi cer bani ăștia de la ANAF? N-ai plătit ce aveai de plată cum ne-am înțeles?”. Iar eu trebuie să chem contabila și să buchisim împreună scrisorile de dragoste de la ANAF. Și de fiecare dată ne întrebăm reciproc: “Ăștia de la ANAF sunt nebuni? Păi uite declarațiile, uite ordinele de plată. Cum dracu’ se face că nu sunt în stare să coreleze CNP-urile oamenilor cu declarațiile firmei care-i plătește? Nu au calculatoare, nu au baze de date?”

Și dă-i și scrie contestații, umblă pe la toate ghișeele pe rând, întreabă o sută de mătuși de la ANAF și asistă la ridicări din umeri și răspunsuri în doi peri. Și nimeni nu își asumă răspunsurile pentru că nu îți răspunde nimeni pe o bucată de hârtie cu semnătură pe ea. Răspunsul preferat este: “Nu noi suntem de vină, ci ăia de la Braşov”.

După ce contabila iese năucă din sediu, aproape invariabil ajung eu în biroul directorului, cu un teanc de documente. Omul se vede că e bine intenționat și are experiență mare, dar e peste măsură de sătul de instituția în care mai are de lucru câțiva ani până la pensie. Ridică din umeri și invocă același Brașov de parcă acolo s-au strâns toți idioții din țara asta. Îmi spune, oarecum senin, că degeaba am depus contestație, că procedura executării silite nu se oprește. Îi aduc aminte că aveau termen să îmi răspundă la contestație în termen de 45 de zile și au trecut 120 (!!!) fără răspuns. Ridică din nou din umeri și spune, odată cu mine, cuvântul magic: “Braşovul”. Că sunt zeci de mii de contestații și doar câteva zeci de oameni care le verifică.

Și că, da, este foarte posibil să le fie oamenilor poprite conturile și luați banii a doua oară. Și că nu avem ce face. Doar dacă „voi, ăștia tineri, faceți ceva să schimbați țara asta”. Cum varianta asta e exclusă pe termen scurt, mai putem să-i dăm în judecată. Adică să ne angajăm avocat, să plătim taxa de timbru, cauțiune de 10% și să umblăm prin instanțe pentru a dovedi tot noi că am plătit o dată și că nu mai vrem să plătim aceiași bani încă o dată. Iar dacă instanța ne dă dreptate (când, în cât timp???), o să ne recuperăm eventualii bani popriți și cheltuielile de judecată. Adică banii noștri de rate la bănci și mâncare la copii.

Și așa ajung la Orlando. Omul ăsta chiar mi se pare unul dintre cei mai competenți miniștri din guvernul monumentului de prostie Dăncilă. Și mai e și tânăr din ăla în care directorul de la finanțe își punea speranțe. Deci, îi spun lui și poate mă ajutați voi, cititorii, cu un share, ca să ne audă: măi hashtag Orlando, lasă-mă să lucrez că avem mulți și scumpi bugetari de plătit! Că dacă tu nu faci ceva să modernizezi dracului ANAF-ul ăsta și mă mai plimbi mult pe la ghișee și birouri de directori, eu nu mai am timp să produc impozite pentru tine. Mă înțelegi? E în favoarea ta să nu mă stresezi cu chestiuni mâncătoare de timp și nervi și să mă lași pe mine, privatul batjocorit, să produc ca să îmi poți lua impozite. Că dacă eu nu mai produc, nici voi nu mai aveți bani de prime și limuzine.

Și te mai rog, Orlando, fă o vizită la Brașov și dă cu ăia de pereți că o să ajung să urăsc orașul ăla frumos, dacă mai aud mult de ei.