Părinţii trebuie să anunţe autorităţile când pleacă la muncă în afara ţării şi îşi lasă copiii acasă. Amenzi pentru cei care nu respectă legea

Părinții care decid să plece la muncă în străinătate, fără a-şi lua copiii cu ei, sunt obligaţi să notifice autorităţile şi să desemneze o persoană care să aibă grijă de aceştia, potrivit legislaţiei în vigoare. În caz contrar, părinţii riscă să fie amendaţi cu o sumă de până la 1.000 de lei.

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului include obligaţiile pe care le au, faţă de propriii copii, părinţii care pleacă la muncă în străinătate. Potrivit documentului, părinţii care decid să plece peste graniţă pentru a câştiga bani trebuie să notifice această intenţie, cu cel puţin 40 de zile înainte de a părăsi ţara, reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială din raza domiciliului.

„Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara”, scrie în document, cu precizarea că regula este valabilă, în egală măsură, pentru situaţia în care ambii părinţi sau tutorele urmează să plece la muncă în străinătate.

Prin intermediul notificării, părinţii trebuie să desemneze o persoană care să se ocupe de întreţinerea copilului în lipsa lor, iar confirmarea acesteia se face de către instanţa de tutelă. Concret, persoana respectivă trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă cel puţin 18 ani şi să fie capabilă de creşterea şi îngrijirea unui copil.

„Persoana desemnată (…) trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil. Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor asigură persoanelor desemnate consiliere şi informare cu privire la răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni”, prevede Legea drepturilor copilului.

Astfel, persoanei desemnate şi apoi confirmate de instanţa de tutelă i se delegă temporar (dar pentru cel mult un an) autoritatea părintească, în perioada de absenţă a părinţilor. În acest sens, acordul persoanei desemnate trebuie exprimat în faţa instanţei.

Cererea de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti trebuie să fie depusă împreună cu acte care să dovedească apartenenţa la familia extinsă, vârsta minimă necesară şi îndeplinirea condiţiilor materiale şi a garanţiilor morale necesare pentru creşterea şi îngrijirea unui copil. „Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă. Soluţionarea cererii de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia. Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea”, se arată în actul normativ amintit.

În fine, copii ale hotărârii de delegare trebuie să ajungă la primarul de la domiciliul părinţilor/tutorelui şi la primarul de la domiciliul persoanei care se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului.

Părinţii care nu notifică autorităţile cu privire la intenţia de a pleca la muncă în afara ţării riscă să fie amendaţi cu o sumă cuprinsă între 500 şi 1.000 de lei.

Modul în care sunt crescuţi şi îngrijiţi copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate este monitorizat constant de către autorităţi, aşa cum se arată în Hotărârea Guvernului nr. 691/2015. Mai exact, reprezentanţii serviciul public de asistenţă socială sunt obligaţi să se ducă la adresa la care sunt îngrijiţi atât copiii cu ambii părinţi plecaţi, cât şi copiii cu un singur părinte plecat sau cu părintele unic susţinător plecat.

În primele şase luni după primirea copiei hotărârii de delegare a autorităţii părinteşti, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială fac vizite, la persoanele care se ocupă de creşterea şi îngrijirea copiilor, o dată la două luni. Apoi, vizitele se fac semestrial. În urma vizitei, trebuie întocmit un raport care să includă, printre altele, modul în care copilul este îngrijit, performanţele şcolare, starea fizică şi anturajul acestuia.

Dacă sunt identificate probleme, în funcţie de situaţia constatată, pot interveni, pentru a ajuta, consilierul şcolar, psihologul, medicul de familie sau chiar reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

sursa: avocatnet.ro