Pastorala Ariepiscopului Greco-Catolic, Cardinal Lucian: Frații și surorile noastre din Ucraina nu sunt singuri în suferința lor!

Pastorala Arhiepiscopului Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Carinal Lucian, este îndreptată către victimele războiului din Ucraina. ”Ei sunt parte de familia noastră”, este și titlul pastoralei din acesg an, cu ocazia Sărbătorilor Pascale. 

”† Cardinal Lucian prin harul și mila Bunului Dumnezeu, Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în deplină comuniune de credință cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei.

Onoratului cler împreună slujitor, Cuvioșilor călugări și călugărițe, Iubiților credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți credincioși,

„Dumnezeu L-a înviat pe Acest Isus, Căruia noi toți suntem martori”. (Fapte 2, 32). Prin această mărturie, Sfântul Apostol Petru vestește un fapt nou și nemaiauzit: Isus cel răstignit este viu și se află printre noi. Aceasta este credința comunităților creștine, acesta este centrul și fundamentul existenței ucenicilor lui Isus și al misiunii de evanghelizare: vestirea lui Cristos Cel Înviat.

Este realitatea care marchează pentru totdeauna un nou destin pentru omenirea întreagă și începutul unui nou drum pentru fiecare creștin în toate timpurile și în toate locurile. Ucenicul lui Isus devine astfel vestitor și mărturisitor, iar Biserica continuă să proclame tuturor cu bucurie: Cristos a înviat!

Taina lui Cristos nu se termină cu moartea Sa pe cruce. Ar fi fost doar un eveniment istoric, cu finalități și consecințe limitate, ca oricare alt eveniment circumscris în timp și spațiu și care nu ar mai avea nici o valoare pentru noi; ar fi fost o amintire fascinantă despre un model eroic de dăruire în favoarea semenilor, dar îndepărtată și lipsită de puterea de a ne atinge și de a ne schimba viața.

Moartea lui Cristos în schimb, își capătă valoarea și sensul în Înviere, care o transformă în purtătoare de mântuire, o actualizează și o face valoroasă pentru noi și pentru fiecare creștin, devenind astfel parte esențială a realizării Împărăției lui Dumnezeu. Moartea și Învierea constituie un tot unitar, evenimentul definitiv al mântuirii și expresia eminentă a iubirii lui Dumnezeu.

Apostolii, care fuseseră cuprinși de frică și de tăcere în Vinerea pătimirilor și morții Domnului, sunt pătrunși până în cele mai intime fibre ale sufletelor lor de vestea Învierii, iar întâlnirea cu Isus Cel Înviat îi va schimba pentru totdeauna. Teama este alungată de bucurie, iar tăcerea este desființată de freamătul inimilor și de glasurile ce dau mărturie: Cel care era mort, condamnat pe cruce, este viu! Apostolii mărturisesc faptul că prezența și lucrarea lui Isus, aparent distruse de moarte, de fapt sunt reluate tocmai de Cel care a fost răstignit: „S-a înfățișat pe Sine viu” (Fapte 1, 3). Isus din Nazaret a învins moartea.

Plecând de la această biruință, activitatea lui Cristos, cuvintele Sale, faptele Sale și răstignirea Sa își primesc adevăratul sens. Prin Înviere, Cristos devine contemporan cu fiecare dintre noi, se face prezent în sufletele celor care îl urmează cu credință, ne însoțește pe calea vieții și ne călăuzește spre mântuire. Datorită acestei prezențe vii, cuvântul Său devine actual și sfințitor în sufletele noastre, nu este o simplă amintire, ci un Cuvânt dătător de viață pentru că El este Domnul vieții.

Acest adevăr a fost afirmat cu tărie de Sfântul Apostol Pavel, care sublinia că roadele jertfei lui Cristos pe Cruce, adică harul, credința și mântuirea, ajung la noi și ne sunt accesibile în virtutea Învierii: „Dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1Cor. 15, 14). Paștele trebuie să devină centrul vieții noastre și inima întregii Biserici. Doar astfel comunitatea creștină crește, se dezvoltă și misiunea ei devine lumină pentru lume.

Iubiți frați întru Cristos,

Cristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând! Nu există o altă veste mai importantă și mai dătătoare de speranță decât aceasta! Învierea lui Cristos a schimbat total existența noastră, eliberându-ne de sclavia răului, a păcatului și a morții. Prin Înviere se realizează trecerea, exodul spre o nouă viață minunată învăluită de o lumină care acoperă întunericul și puterea morții.

Suntem transformați și transfigurați, precum Cristos, în făpturi libere și însuflețite de o speranță care nu poate fi sufocată de nimeni și de nimic, care nu ne dezamăgește deoarece își are izvorul în iubirea lui Dumnezeu (Rm. 5,5). Dar care este fundamentul victoriei asupra răului? Cu siguranță, această victorie nu se datorează firii noastre slabe și nici altei puteri omenești, ci lui Cristos, Cel care, acceptând moartea și durerea cu disponibilitatea iubirii Sale infinite, pentru noi și pentru a noastră mântuire, a învins odată pentru totdeauna puterea morții. Cufundată în oceanul nesfârșit al vieții Fiului lui Dumnezeu, moartea moare și devine Viață. O Viață care continuă să ne fie oferită pentru a ne conduce și pe noi la Înviere.

În felul acesta, moartea nu mai reprezintă ultimul cuvânt asupra vieții noastre, încetează să mai fie o încheiere dramatică și lipsită de sens a existenței, devenind trecere spre viața veșnică. Sărbătoarea Învierii ne aduce astfel aminte de ceea ce este cu adevărat important pentru viața noastră, oferindu-ne prilejul de a redescoperi prezența lui Cristos în inimile și în familiile noastre, dar și de a ne redescoperi demnitatea umană în lumina Lui. Jertfa pe Cruce ne arată măsura demnității fiecăruia dintre noi deoarece prețul plătit pentru răscumpărarea noastră din robia păcatului și a morții a fost însuși prețul vieții Fiului lui Dumnezeu, iar Învierea ilustrează înălțimea spirituală și morală la care suntem chemați.

Dragostea lui Dumnezeu ne înnobilează indiferent de starea noastră socială și economică, fiind mai puternică decât moartea. Învierea lui Cristos ne-a trecut din sfera pământească din care facem parte în sfera cerească a măririi dumnezeiești, devenind fii ai lui Dumnezeu îmbrățișați de milostivirea Tatălui Ceresc. Ce mare har! Ce mare bucurie! Suntem fiii liberi ai lui Dumnezeu prin puterea Spiritului Sfânt. Datorită lui Cristos putem să cutezăm să îi spunem și noi Tată.

Cristos cel Înviat ne încredințează și nouă, astăzi, Evanghelia mântuirii! Bucuria Maicii Domnului, a Mariei Magdalena și a Sfinților Apostoli trebuie să inunde inimile și sufletele noastre, iar dorința de a-L vedea pe Domnul trebuie să stăpânească peste viețile noastre. Această bucurie de a-L vedea pe Dumnezeu o mărturisim și noi de fiecare dată când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui: „Văzut-am Lumina cea adevărata, luat-am Spiritul ceresc…”.

Să facem, așadar, să răsune în fiecare suflet cu putere „Cristos a înviat! Adevărat a înviat!”, astfel încât să se aprindă în noi adevărata bucurie. Să ne bucurăm de triumful binelui asupra răului, al vieții asupra morții, al dragostei asupra urii, al harului divin asupra răutății păcatului. Împreună, așa cum ne îndeamnă Sfântul Părinte Papa Francisc, să mergem și să răspândim acest strigăt de bucurie pe toată fața pământului care geme de suferință, pentru a dărui speranța și încrederea într-o fraternitate nouă între toți oamenii, în comuniune cu Tatăl, cu Fiul și cu Spiritul Sfânt. Iar dacă misiunea pe care Cristos ne-a încredințat-o poate fi adesea dificilă, întâmpinând greutăți și obstacole ce par să ne depășească puterile, să ne reamintim cu credință promisiunea pe care El ne-a făcut-o după Înviere: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mat. 28,20). Alături de noi va fi întotdeauna Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care, așa cum a fost împreună cu Isus în ceasul supremei încercări și i-a întărit pe apostolii înfricoșați, tot așa ne însoțește astăzi și ne mijlocește harul dumnezeiesc pentru a transforma ispitele și încercările în prilejuri de sfințire și de unire tot mai profundă cu Domnul.

Dragii mei,

În aceste săptămâni, constatăm cu toții cum războiul din Ucraina marchează în mod dramatic existența locuitorilor acestei țări, bulversează stabilitatea și relațiile internaționale, dar totodată ne interpelează pe fiecare dintre noi sub aspectul umanității. Ororile și suferințele create de acest conflict ne cutremură și se adresează conștiinței noastre! Cuvintele Sfântului Părinte Papa Francisc se dovedesc a fi profetice și de mare actualitate: „Fiecare război lasă lumea mai rea decât a găsit-o.

Războiul este un eșec al politicii și al omenirii, o capitulare rușinoasă, o înfrângere în fața forțelor răului. […] Să ne îndreptăm privirea spre atâția civili masacrați ca «daune colaterale». Să întrebăm victimele. […] Să luăm în considerare adevărul acestor victime ale violenței, să privim realitatea cu ochii lor și să ascultăm relatările lor cu inima deschisă.

Astfel, vom putea recunoaște abisul răului în inima războiului” (Fratelli tutti, 261). Orice conflict armat este o degradare radicală umanității, o erupție a urii și a egoismului, care contrazice iubirea lui Dumnezeu și desfigurează demnitatea persoanelor în numele ideologiilor și al intereselor meschine.

Frații și surorile noastre din Ucraina nu sunt singuri în suferința lor! Domnul nostru Isus Cristos este cu ei, își asumă durerile lor, se identifică cu ei și îi întărește în aceste clipe de grea și nedreaptă încercare. Alături de ei este și Biserica Română Unită cu Roma, care cunoaște prea bine ce înseamnă suferința impusă violent în spiritul ideologiilor contrare demnității umane.

Le mulțumesc tuturor preoților, călugărilor, călugărițelor și credincioșilor care l-au recunoscut pe Isus cel Înviat în chipul refugiaților care au intrat în România în această perioadă, primindu-i în casele lor și ajutându-i cu generozitate. Bunul Dumnezeu să îi răsplătească pentru binele făcut iar celor care trăiesc drama războiului să le ofere mângâiere și ocrotire, să le insufle speranță și tărie!

Mulți dintre ei sunt în mijlocul nostru și împreună cu ei astăzi îl sărbătorim pe Isus cel Înviat. Ei fac parte din familia noastră și îi primim ca fiind frații noștri. Împreună cu ei frângem pâinea durerilor, alături cu ei ard inimile noastre, precum ucenicilor din Emaus. Să-i însoțim cu rugăciunile noastre, având convingerea că Domnul nu îi părăsește iar Preasfânta Fecioară Maria nu își uită fiii! Să-L rugăm pe Isus să-i lumineze și pe cei care provoacă toate aceste suferințe pentru a regăsi drumul păcii și al pocăinței!

Contemplându-L pe Isus cel Înviat prin ochii credinței, îl vedem înfățișându-Se apostolilor și spunându-le: „Pace vouă!” (In. 20,19). Aceeași pace să cucerească astăzi inimile tuturor!

Împreună cu Preasfinția Sa Cristian, Episcopul Auxiliar, Vă doresc tuturor Sărbători sfinte și binecuvântate.

Cristos a înviat!

Adevărat a înviat!

✠ Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică”.

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News