Piatra Secuiului, Cetatea Colţeşti şi Rimetea – satul cu casele albe, sau cum să fugi de caniculă într-un loc de poveste: Valea Aiudului

O plimbare pe Valea Aiudului poate îmbina utilul cu plăcutul. Pe de o parte, zona este un bun refugiu împotriva caniculei, cu porțiuni împădurite și cu pivnițe răcoroase, pline de vin, dar pe de altă parte este una dintre cele mai frumoase și mai accesibile destinații din Județul Alba. Drumul este bun, nu este aglomerat și oferă multe puncte de belvedere. 

Cheile Aiudului, Rimetea – satul cu casele albe, Piatra Secuiului şi Cetatea Colţeşti sunt de o frumusețe extraordinară, la o aruncătură de băț de Aiud. Rimetea se află la 24 de kilometri de Aiud și la 7 kilometri de Buru, la poalele vârfului Piatra Secuiului. Este locul unde populația, majoritatea maghiară, păstrează cel mai bine tradiţiile. Puțini ştiu că Rimetea a fost, pe vremuri, un renumit oraș, cu peste 2.000 de locuitori.

Este unică în România din punct de vedere arhitectural. În anul 1870, un incendiu puternic a distrus toate casele, dar minerii de aici au reuşit în câţiva ani să le reconstruiască. În 1999 comuna a fost distinsă cu premiul „Europa Nostra“ al Comisiei Euopene pentru conservarea patrimoniului cultural material. Totodată, în 2012 Rimetea a fost inclusă pe lista celor mai frumoase sate din România. De asemenea, a fost propusă pentru lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Atracțiile turistice în Rimetea le reprezintă Cetatea de la Coltești, ce a mai rămas din renumitele mine ale localității și Piatra Secuiului, locul preferat al amatorilor de sport extrem cu parapanta. La muzeul din localitate se află obiecte specifice folosite în activitatea de minerit, alte obiective interesante fiind moara de apă, biserica fortificată sau cea mai veche casă a satului, construită în anul 1668, de pe Strada Nouă.

Situată în nordul Depresiunea Trascăului, masivele calcaroase din jurul depresiunii sunt împădurite în partea vestică și golașe în est, unde localitatea este dominată de Piatra Secuiului – 1128 m și de Tarșa – 999 m. Masivul Piatra Secuiului este un masiv calcaros, golaș și alungit, împărțit în două părți de o „râpă”, ceea ce face ca, din mai până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru oamenii care trăiesc în partea de nord.

Special la acest sat care are o populaţie majoritară de origine maghiară este faptul că majoritatea caselor îşi păstrează culoarea albă specifică secolului XIX.

În anul 1870, în Rimetea s-au construit casele albe, caracteristice zonei miniere, bine întreținute şi astăzi. Pe lângă arhitectură, te va cuceri cu siguranță mâncarea gustoasă, specifică acestei zone.

Populația din Rimetea are rădăcini maghiare și germane, marea majoritate veniţi în zonă ca să lucreze la minele de aur, fier, argint și cupru, care se găsesc în jurul comunei. Multe dintre obiectele care ilustrează obiceiurile zonei se găsesc în muzeul de etnografie din Rimetea.

Comunitatea era odinioară unul dintre cele mai prospere oraşe din fostul Scaun Secuiesc Arieş. Negustorii de fier şi forjeriile care prelucrau obiectele de metal, artistic meşteşugite, şi care apoi erau vândute în toate oraşele importante ale Europei Centrale au transformat localitatea într-o comunitate bogată şi mândră.

După incendiul din 1870, când satul a fost distrus complet, casele au fost reconstruite pe două șiruri. Astfel Șirul de Sus era al bogaţilor negustori de fier şi proprietari de forjat, iar Şirul de Jos era destinat fierarilor, care produceau unelte, arme, dar şi ornamente, precum grilaje lucrate cu înflorituri, ghivece ori decoraţiuni folosite pentru gardurile de fier ale palatelor nobililor din Transilvania.

Casele albe sunt construite în stilul clasic al Europei Centrale, cu ziduri de piatră şi porţi masive de lemn, cu uşile pivniţelor care dau în stradă şi care sunt străjuite de rame de calcar. Pivniţele erau construite astfel pentru a uşura încărcarea şi descărcarea mărfurilor. Frontoanele caselor sunt teşite şi cu stucaturi, iar geamurile au obloane de lemn, vopsite în verde.

Adăpost anti-tătari

În apropiere este Cetatea Trascăului din Colţeşti, care domină împrejurimile, iar turiştii pot vedea o panoramă deosebită asupra munţilor Piatra Secuiului şi Colţii Trascăului.

Construită în anul 1296, pentru apărare după invazia tătarilor de la 1241, a fost căminul familiei nobile Thoroczkay, care stăpânea ţinutul nordic al actualului judeţ Alba, din care făceau parte Rimetea şi Colţeşti. Zidurile care au servit drept adăpost pentru bunuri şi protecţie pentru oamenii cetăţii – au cedat odată cu venirea răscoalei ţărăneşti conduse de Gheorghe Doja, în anul 1514 şi cu incendierea din anul 1713, de către austriecii conduşi de generalul Tiege.

Astăzi se mai pot vedea cele mai vechi, dar şi cele mai recente segmente ale Cetăţii Colţeşti. Pot fi observate ruinele celui mai bătrân turn, aşezat pe piscul cel mai înalt şi turnul-donjon, ce măsoară 20 de metri şi  are 5 etaje. De asemenea, se mai poate vedea, în partea de sud a ruinei, un corp de clădire cu mai multe încăperi, construite în secolele XIV-XV, plus o curte.

credit foto: Ionuţ Văidean